ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5292/2018

Ședința publică din data de 11 decembrie 2018 Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la 14 februarie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Turda, prin Primar i-a chemat în judecată pe pârâții A. și B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța: 1. să constate caracterul nejustificat al refuzului pârâților de a-și îndeplini obligația de plată a TVA-ul aferent prețului contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 14 martie 2014 din factura nr. x din 7 octombrie 2016; 2. să îi oblige pe pârâți la plata sumei de 906 RON, reprezentând TVA-ul aferent contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 14 martie 2014, precum și a dobânzii și penalităților calculate până la plata integrală a TVA-ului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 și pct. 37 alin. (6) din H.G. nr. 44/2004. Prin sentința civilă nr. 1245/2017 din 23 iunie 2017, Judecătoria Turda a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți; a admis în parte cererea formulată; a constatat caracterul nejustificat al refuzului pârâților de a-și îndeplini obligația de plată a TVA-ului aferent prețului contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 14 martie 2014 din factura nr. x din 7 octombrie 2016; i-a obligat pe pârâți la plata către reclamant a sumei de 906 RON și a dobânzii legale, calculate începând cu 31 decembrie 2016 și până la achitarea efectivă a TVA-ului; a respins pretențiile privind acordarea penalităților de întârziere.

Împotriva acestei sentințe, pârâții A. și B. au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinicie și nelegalitate. Prin decizia civilă nr. 203/A/2018 din 29 ianuarie 2018, Tribunalul Cluj, secția Civilă a admis apelul declarat și a schimbat sentința atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea formulată și l-a obligat pe intimatul-reclamant la plata către apelanții-pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, efectuate în primă instanță. Împotriva acestei decizii, reclamantul Municipiul Turda, prin Primar, a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Cluj la 25 iulie 2018. Tribunalul Cluj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat la 17 septembrie 2018 pe rolul secției a II-a Civile a instanței supreme.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv. Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc.

civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege". Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc.

civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel. Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc.

civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018. Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 203/A/2018 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția Civilă. Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului. Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Cluj este Curtea de Apel Cluj, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant Municipiul Turda, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 203/A/2018 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Cluj. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.