ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5056/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub număr de dosar x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., să se constate caracterul abuziv și nul absolut al clauzei privind rambursarea creditului în CHF, indiferent de creșterea cursului valutar, prevăzută la pct. 5.1 din condițiile generale ale contractului de credit ipotecar nr. x/30.01.2008, să se dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-RON pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit, la cursul BNR valabil la momentul încheierii contractului de credit - 30.01.2008, respectiv la valoarea de 2,3090 RON/CHF, să se dispună achitarea ratelor de rambursare a creditului la acest curs al francului elvețian, atât pentru perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului și momentul sesizării instanței, cât și pentru viitor, de la momentul sesizării instanței și până la încetarea contracului de credit ipotecar, obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate peste acest curs, actualizate cu dobanda legală, calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, să se dispună continuarea contractului de credit ipotecar, cu consecința rambursării sumei rămase de restituit din împrumut la valoarea CHF de la momentul încheierii convenției; să se constate caracterul abuziv și nul absolut al clauzei nr. 4.11 lit. b) din contractul de credit ipotecar privind comisionul de administrare și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4239,37 CHF reprezentând comisionul de administrare achitat începând cu prima anuitate, respectiv 25.02.2008 și până la data de 25.03.2011, când a intervenit actul adițional nr. x/31.03.2011, suma actualizată cu dobanda legală, calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanții au invocat prevederile Legii nr. 193/2000, C. civ., Directiva CEE nr. 13/93, jurisprudența ICCJ și CJUE.

Prin sentința civilă nr. 6416/2017 din 10 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au declarat apel.

Prin decizia nr. 36/2018/CIV din 9 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 6416/2017 din 10 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință care a fost schimbată în parte în sensul că: a fost admisă în parte acțiunea civilă; s-a constatat caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute de art. 4.11 lit. b) din contractul de credit nr. x/30.01.2008 și s-a dispus înlăturarea acesteia din contract; a fost obligată pârâta să restituie reclamanților suma de 4239,37 CHF încasată cu titlu de comision de administrare, percepută în baza clauzei constatată ca fiind abuzivă precum și dobânda legală la aceste sume începând cu data de 3 august 2016 (data introducerii acțiunii) și până la plata efectivă a sumei.

A fost respinsă în rest acțiunea.

S-a păstrat restul dispozițiilor sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii.

A fost obligată intimata să plătească apelanților suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului în ambele cicluri procesuale (redus în conformitate cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.).

Împotriva deciziei nr. 36/2018/CIV din 9 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții B. și A. și pârâta S.C. C. S.A. au formulat cereri de recurs, care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Iași.

La termenul din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursurilor.

Prin decizia nr. 315/2018 din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursurile au fost înregistrate la 30 august 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Iași, competența de soluționare a recursurilor aparține Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții-reclamanți B. și A. și de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 36/2018/CIV din 9 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Iași, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.