ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4194/2018

Ședința publică din data de 10 octombrie 2018

Asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 185/R/09.05.2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a anulat ca netimbrată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 109/R/03.04.2017, prin care aceeași instanță a respins o contestație în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 84/R/15.03.2016, pronunțată de aceeași curte de apel în recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1218/AP/27.09.2016 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 185/R/09.05.2017 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 868 din 13 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în complet de filtru, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 185/R/09.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A., prin care a solicitat anularea și casarea în totalitate a deciziei atacate.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat, în esență, că nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata, așa cum prevede art. 503 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel, prin hotărârea pronunțată în completul de filtru, fără citarea părților și fără posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva ei, părțile nu își pot realiza dreptul la apărare și la dezbateri contradictorii, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 C. proc. civ.

La 6 august 2018, intimatul B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare și menținerea ca legală a hotărârii atacate.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității, Înalta Curte apreciază că excepția invocată este fondată pentru următoarele considerente:

Art. 503 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar art. 503 alin. (2) pct. 2 din același act normativ prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestației în anulare îl formează numai hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin decizia nr. 868 din 13 martie 2018, pronunțată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 185/R/09.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fiind atacată o hotărâre de respingere ca inadmsibilă a căii de atac a recursului, pronunțată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În acest context, nemulțumirile contestatoarei nu pot face obiect de analiză, câtă vreme a exercitat contestația în anulare împotriva unei decizii pronunțate conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., adică nesupusă vreunei căi de atac.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 868 din 13 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 868 din 13 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2018.