ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3586/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 08.03.2016, reclamanta Camera Consultanților Fiscali a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței pe calea cererii cu valoare redusă, obligarea pârâtei la plata sumei de 540 RON, reprezentând cotizație fixă pentru perioada 2013 - 2014.

Prin sentința civilă nr. 7634 din 1 iulie 2016, Judecătoria Sectorului 4 București a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 540 RON.

Prin decizia civilă nr. 4941A din 14 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta A..

Prin decizia civilă nr. 17R/2018 din 15 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a constatat perimat recursul formulat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 4941A din 14 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

La 17.01.2018, recurenta-pârâtă A. a transmis prin e-mail declarația de recurs împotriva deciziei civile nr. 17R/2018 din 15 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu mențiunea că va depune motivele de recurs până la primul termen de judecată.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 11 mai 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Prin rezoluția de primire a dosarului din 5 februarie 2018, s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sens în care s-a stabilit în sarcina autoarei căii extraordinare de atac, în baza art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, obligația de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum în de 50 RON.

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentei la 13 februarie 2018, i s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei de timbru, obligație căreia aceasta nu s-a conformat.

Recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru statuează principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 ale anterior evocatului act normativ prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv sub sancțiunea anulării cererii, obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, așa cum rezultă din dovada de înmânare existentă la dosarului de recurs.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 17R/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 17R/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2018.