Decizia nr. 20 din 14 septembrie 2020 în sensul de a se stabili dacă este admisibilă indicarea de noi bunuri, solicitate în compensare în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 şi art. 22 ind. 1 alin. (1) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, ulterior primului termen de judecată cu procedura legal îndeplinită în faţa primei instanţe, prin prisma art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă precum şi dacă este admisibilă solicitarea în compensare, direct în apel, în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 şi art. 22 ind. 1 alin. (1) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, a unor bunuri neindicate în faţa primei instanţe, în raport cu dispoziţiile art. 478 alin. (2) şi (3) şi art. 479 alin. (1) din Codul de procedură civilă

Decizia nr. 20 din 14 septembrie 2020 în sensul de a se stabili dacă este admisibilă indicarea de noi bunuri, solicitate în compensare în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 şi art. 22 ind. 1 alin. (1) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, ulterior primului termen de judecată cu procedura legal îndeplinită în faţa primei instanţe, prin prisma art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă precum şi dacă este admisibilă solicitarea în compensare, direct în apel, în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 şi art. 22 ind. 1 alin. (1) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, a unor bunuri neindicate în faţa primei instanţe, în raport cu dispoziţiile art. 478 alin. (2) şi (3) şi art. 479 alin. (1) din Codul de procedură civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)