AROMA FLORIS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
AROMA FLORIS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2008)
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 25058/04
depusă de AROMA FLORIS
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 13 noiembrie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza,
Președinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
judecători,
și Lawrence Early,
Grefier al Secțiunii
,
Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 12 iunie 2004,
Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul pârât și observațiile prezentate ca răspuns de către compania reclamantă,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Compania reclamantă, Aroma Floris, este o companie înregistrată în Letonia. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Alexandru Tănase, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
A.
Circumstanțele cauzei
Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.
La 5 ianuarie 2004, Colegiul de Apel al Curții de Apel Economice a emis o ordonanță judecătorească potrivit căreia o companie terță („compania”) (o societate în care statul deține 100% de acțiuni) urma să plătească companiei reclamante 885,058.8 dolari SUA (USD). Compania nu a contestat-o și ordonanța judecătorească a devenit definitivă 10 zile mai târziu.
La 22
ianuarie 2004, compania reclamantă a expediat ordonanța judecătorească executorului judecătoresc și cel din urmă a dispus aplicarea sechestrului pe conturile bancare ale companiei debitoare.
La 10
februarie 2004, la cererea companiei debitoare, Judecătoria Buiucani a adoptat o încheiere prin care a decis suspendarea procedurilor de executare pentru perioada de două luni. Compania reclamantă a contestat această încheiere.
La o dată nespecificată, compania debitoare a solicitat Curții de Apel Economice să efectueze plata în rate.
La 19 februarie 2004, compania reclamantă și compania debitoare au ajuns la un acord privind graficul de achitare, potrivit căruia plata urma să fie efectuată în 7 tranșe, termenul limită fiind 20 aprilie 2004. La aceeași dată, Colegiul de Apel al Curții de Apel Economice a obligat compania debitoare să se conformeze ordonanței judecătorești din 5 ianuarie 2004 în conformitate cu graficul de achitare și a emis un titlu executoriu.
La 25 și 27 februarie 2004, compania debitoare a plătit companiei reclamante USD 13,079.69 și, respectiv, USD 100,000.
La 1 aprilie 2004, executorul judecătoresc a expediat o scrisoare Colegiului de Apel al Curții de Apel Economice. El a solicitat interpretarea contradicției dintre încheierea judecătorească din 10 februarie 2004, prin care s-a decis suspendarea procesului de executare, și hotărârea din 19 februarie 2004, prin care compania era obligată să se conformeze ordonanței judecătorești din 5 ianuarie 2004.
La 14 aprilie 2004, Colegiul de Apel al Curții de Apel Economice a dispus executarea hotărârilor judecătorești din 5 ianuarie 2004 și 19
februarie 2004.
La 15 aprilie 2004, Curtea de Apel Chișinău a examinat recursul reclamantului împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani din 10 februarie 2004 și a casat-o. Ea a constatat că deciziile asupra procedurii de executare trebuiau luate doar de către instanța judecătorească care a adoptat ordonanța, și nu de către Judecătoria Buiucani.
La 4 mai 2004, Judecătoria Buiucani a admis o altă cerere privind suspendarea procedurilor de executare pentru o perioadă de două luni. Compania reclamantă a depus recurs.
La 3 iunie 2004, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul companiei reclamante și a casat încheierea Judecătoriei Buiucani din 4 mai 2004.
La o dată nespecificată în 2004, compania debitoare a solicitat Colegiul de Apel al Curții de Apel Economice să suspende procedurile de executare; această solicitare a fost însă respinsă la 28 iunie 2004.
La 12 iulie 2004, Judecătoria Buiucani a admis a treia cerere a companiei debitoare privind suspendarea procedurilor de executare pentru alte două luni. Compania reclamantă a depus recurs.
La 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul companiei reclamante pe motiv că termenul de două luni expirase deja.
La 26 octombrie 2004, compania debitoare a depus la Judecătoria Buiucani o altă cerere privind suspendarea procedurilor de executare pe motivul inițierii urmăririi penale împotriva fostului director al companiei.
La 29 octombrie 2004, Judecătoria Buiucani a admis cererea și a dispus suspendarea procedurilor de executare până la soluționarea cauzei penale.
La 5 noiembrie 2004, compania a depus la Judecătoria Economică o cerere de revizuire a ordonanței judecătorești din 5 ianuarie 2004, care a fost însă respinsă la 10 februarie 2005. Compania a contestat această hotărâre, invocând inițierea urmăririi penale împotriva fostului director al companiei.
La 31 martie 2005, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul companiei.
La 21 aprilie 2005, compania a depus la Colegiul economic al Curții Supreme de Justiție o cerere de revizuire împotriva deciziei din 31 martie 2005, invocând același argument ca și în recursul său împotriva încheierii din 10 februarie 2005.
Printr-o decizie irevocabilă din 19 mai 2005, Colegiul economic al Curții Supreme de Justiție a admis cererea de revizuire, a casat hotărârile din 10 februarie 2005 și 31 martie 2005, a admis cererea de revizuire din 5 noiembrie 2004 și a casat ordonanța judecătorească din 5 ianuarie 2004. Curtea Supremă a explicat companiei reclamante că aceasta putea să inițieze proceduri de contencioase împotriva companiei în instanța judecătorească competentă.
După comunicarea cererii de către Curte, Agentul guvernamental a solicitat Procuraturii Generale să depună o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiție prin care să se solicite casarea deciziei acesteia din 19 mai 2005. La 19 martie 2008, Procurorul General s-a conformat cererii Agentului guvernamental și a depus o cerere de revizuire în temeiul articolului 449 § 1 (g) al Codului de procedură civilă.
La 15 mai 2008, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire, și a constatat că a avut loc încălcarea drepturilor companiei reclamante prevăzute de articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție ca rezultat al neexecutării ordonanței judecătorești din 5 noiembrie 2005 și al casării ei ulterioare la 19 mai 2005. De asemenea, Curtea Supremă de Justiție a acordat companiei reclamante USD
771,979.11, ceea ce reprezenta suma datoriei restante în temeiul ordonanței judecătorești, 404,797.11 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material cauzat ca urmare a imposibilității de a se folosi de banii săi, EUR 2,500 cu titlu de prejudiciu moral și EUR
800 cu titlu de costuri și cheltuieli.
B.
Dreptul și practica interne relevante
Capitolul XXXV al Codului de procedură civilă „Procedura în ordonanță (procedura simplificată)”
Articolul 344 prevede următoarele:
„(1) Ordonanța judecătorească este o dispoziție dată unipersonal de judecător, în baza materialelor prezentate de creditor, privind încasarea de sume bănești (...)
(2) Ordonanța judecătorească reprezintă un act executoriu care se îndeplinește în modul stabilit pentru executarea actelor judecătorești.”
Articolul 352 prevede următoarele:
„În decursul a 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanță, debitorul este în drept să înainteze (...) obiecțiile sale motivate împotriva pretențiilor admise.”
Articolul 353 prevede următoarele:
„Dacă, în termenul stabilit la articolul 352, debitorul înaintează obiecții împotriva ordonanței judecătorești, judecătorul o anulează printr-o încheiere, care nu se supune nici unei căi de atac.”
PRETENȚII
Compania reclamantă s-a plâns,
în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, de încălcarea
dreptului
său
de acces la o instanță
în urma neexecutării hotărârilor judecătorești din 5 ianuarie 2004 și 19 februarie 2004.
De asemenea, compania reclamantă a pretins că neexecutarea hotărârilor judecătorești din 5 ianuarie 2004 și 19 februarie 2004 a dus la încălcarea dreptului său la protecția proprietății, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.
La 28 iunie 2005, compania reclamantă s-a plâns că drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenției, articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție și articolul 13 al Convenției au fost încălcate ca urmare a folosirii abuzive a procedurilor de revizuire (această cerere a fost înregistrată de către Curte ca o cauză separată).
ÎN DREPT
Articolul 37 al Convenției, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele permit să se tragă concluzia că:
(a) solicitantul nu dorește să o mai mențină; sau
(b) litigiul a fost rezolvat; ...”
Articolul 43 § 1 a1 Regulamentului Curții, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide scoaterea unei cauze de pe rol în condițiile art. 37 al Convenției.”
La 22 septembrie 2008, Guvernul a informat Curtea că, la 19 septembrie 2008, companiei reclamante i-au fost plătite sumele acordate prin hotărârea din 15 mai 2008. El a considerat că, deoarece companiei reclamante i-a fost acordată o redresare adecvată, Curtea putea să scoată cererea de pe rolul său.
La 24 septembrie 2008, și compania reclamantă a informat Curtea că sumele datorate i-au fost plătite și a solicitat Curții scoaterea cererii sale de pe rol.
Având în vedere articolul 37 § 1 (a) și (b) al Convenției și faptul că companiei reclamante i-a fost acordată o redresare adecvată de către instanțele judecătorești naționale, Curtea notează că compania reclamantă nu mai dorește să-și mențină cererea. În continuare, în sensul articolului 37 § 1
in fine
al Convenției, Curtea nu constată circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor omului definite prin Convenție și Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide
să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Grefier
Președinte