ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6213/2019

Ședința publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1585 din 03 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a respins cererea de suspendare a actului administrativ, ca neîntemeiată, și a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Inspectoratul de Jandarmi al Județului Ilfov, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., în termen, la data de 12.09.2017 (data poștei înscrisă pe plicul de expediere, dosar recurs), solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile recurate și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, pentru a dispune anularea Deciziei de imputare nr. x din 28.03.2016 emisă de Inspectoratul de Jandarmi al Județului Ilfov; anularea Hotărârii nr. 1 din 01.08.2016 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul I.J.J.I. și anularea Hotărârii nr. 135 din 14.10.2016, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I.. În subsidiar, a solicitat modificarea în parte a deciziei de imputare, cu obligarea pârâtului de a face dovada pretenției și a modului de calcul al sumei pretinse; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul- reclamant A. a criticat hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a normelor din Ordonanța nr. 121/1998 și dispozițiilor din Instrucțiunile nr. 114/2013, sens în care, a prezentat situația în fapt în cauză și a reluat, identic și integral, motivele invocate în acțiune, astfel cum au fost formulate și dezvoltate la paginile 3- 12 .

Ulterior, la data de 09 octombrie 2017, mult cu depășirea termenului procedural legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, cu referire la art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., au fost depuse la dosar motive suplimentare de recurs formulate de către recurentul- reclamant.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 29 octombrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 5.12.2019, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. aceasta în condițiile în care, recurentul- reclamant reiterează, în calea extraordinară de atac, integral, aspectele sesizate în acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, fiind o copiere identică a acesteia, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată, și nici nu se raportează la considerentele acesteia.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) sentinței atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce privește fondul cauzei, așa cum au fost redate în acțiunea introductivă de instanță.

Față de criticile deduse judecății în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele instanței de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare identică a motivelor invocate și dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurentul- reclamant readuce spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentință, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici împotriva dezlegărilor sentinței de fond, soluția acestei instanțe.

Astfel, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține. Recurentul- reclamant nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanță în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității motivelor de recurs depuse suplimentar, în data de 09 octombrie 2017, Înalta Curte reține că, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)".

Din economia textului legal precitat, rezultă că este imperios necesar ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, și cum, în speță, depunerea motivelor suplimentare de recurs, abia în data de 09 octombrie 2017, s-a făcut cu nerespectarea termenului procedural prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, cu referire la art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că este incidentă sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., încât, și din această perspectivă, va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1585 din 03 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2019.