ÎCCJ, Decizia nr. 48/2017

Decizia penală nr. 48/2017

Asupra contestației de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1385 din data de 3 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/43/2016, definitivă, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 41/CP din 31 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat, în esență, că petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, investind Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu este admisibilă, nefiind întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 341 alin. (10) C. proc. pen., coroborat cu cele ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din același cod.

Împotriva acestei încheieri a formulat o nouă contestație petentul A., la data de 14 noiembrie 2016, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/1/2017, la data de 19 ianuarie 2017.

Examinând contestația cu prioritate prin prisma admisibilității acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III

1

C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost stabilite hotărârile susceptibile a fi supuse acestei proceduri, termenul de declarare a căii de atac și motivele pentru care se poate formula contestația.

Conform art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Totodată, potrivit art. 425

1

alin. (7) din același cod, hotărârea pronunțată în contestație nu este supusă niciunei căi de atac.

În cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu contestația declarată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 1385 din data de 3 noiembrie 2016, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/43/2016, hotărâre definitivă.

Se constată că, în cauză, contestația a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale nesusceptibile de a face obiectul unei noi contestații, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Astfel cum corect a stabilit prima instanță, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii atacate, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să oblige contestatorul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 1385 din data de 3 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/43/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL