AFFAIRE DI VICO c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

13.11.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Non-violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE DI VICO c. ITALIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA DI VICO c. ITALIA Cerere n 327511/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 noiembrie 2008 DEFINITIVF 13/02/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza di Vico c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 14 octombrie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 327511/02) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Domenico di Vico ( reclamantul a sesizat Curtea la 9 iunie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Spatafora și co-agenții săi, dnii V. Esposito și F. Crisafolli, precum și de co-adjunctul său, dl N. Lettieri. La 24 mai 2004, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. La 5 noiembrie 1992, reclamantul s-a născut în 1945 și își are reședința în Durazzano (Benevent). Procedura principală a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent (RG nr. 7324/92), în scopul de a obține recunoașterea dreptului său la o pensie ordinară de invaliditate. La 1 decembrie 1992, judecătorul a stabilit prima ședință la 7 decembrie 1992. La data de 26 noiembrie 1996, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cererea reclamantului să fie respinsă, printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 30 decembrie 1996, iar la 27 februarie 1997, acesta din urmă a interjetat la Tribunalul din Benevent (RG n 71/97). noiembrie 1998, una a fost retrimisă la cererea reclamantului, două dintre ele se refereau la executarea unei competențe și la punerea în deliberare a cauzei. Prin hotărârea din 25 noiembrie 1998, al cărei text a fost depus la grefa din 2 decembrie 1998, instanța a respins recursul. Această decizie a fost notificată pârâtei la 13 mai 1999 și a trecut în forță de lucru judecat la 12 iulie 1999. Procedura Pinto la 6 septembrie 2001, reclamantul sesizează instanța de apel a Romei în sensul legii Printr-o decizie din 27 decembrie 2001, al cărei text a fost depus la grefă la 18 ianuarie 2002, instanța de apel a constatat depășirea unei perioade rezonabile de timp și a acordat 1 032,91 EUR în echitate ca compensație a prejudiciului moral și 1 807,59 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, din care 464,81 EUR pentru cheltuieli de avocat, 309,87 EUR pentru cheltuieli de judecată și 1 032,91 EUR pentru costurile procedurii în fața acestei Curți. Notificat la Ministerul Justiției la 6 martie 2002, această decizie a dobândit autoritatea de lucru judecat la 6 mai 2002. 10. Sumele acordate în executarea deciziei Dreptul și practica internă relevante sunt prevăzute în hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, § 23-31, CEDH 2006-...). ÎN DREPTUL VIOLAȚIILOR ALOCATE DIN ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) ȘI 13 DIN CONVENȚIA 12. Reclamantul se plânge de durata procedurii civile. După ce a epuizat calea de atac În opinia sa, suma acordată de instanța de judecată cu titlu de prejudiciu moral nu este suficientă pentru a remedia prejudiciul cauzat de încălcarea art. 6 alin. Art. 6 alin. (1) și 13 din Convenție sunt astfel formulate Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care își desfășoară activitatea în exercitarea funcțiilor oficiale. Cu privire la admisibilitatea Neobosită a căilor de atac interne 15. Guvernul excită de la neobosirea căilor de atac interne în măsura în care reclamantul nu este prevăzut în casare și a omis o procedură de executare. 16. Curtea reamintește că a respins excepții similare în cauza Delle Cave și Corrado c. Italia 14626/03, §§ 17-24, 5 iunie 2007). Ea nu percepe nici un motiv de derogare de la concluziile sale anterioare și, prin urmare, respinge excepția guvernului. Calitatea de victimă 17. Pentru a afla dacă un reclamant poate pretinde că este o victimă. În sensul articolului 34 din Convenție, este necesar să se examineze dacă autoritățile naționale au recunoscut și au reparat în mod corespunzător și suficient încălcarea în litigiu (a se vedea, printre altele, Delle Cave și Corrado c. Italia, citată anterior, §§ Cocchiarella c. Italia, citată anterior, §§ 69-98 18. Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că nu este suficient să se stabilească dacă plata sumei este insuficientă și că plata sumei Curtea constată că aceste obiecții nu sunt în mod evident greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv dat. Pe fond 20. Curtea amintește că a examinat obiecții identice cu cele prezentate de reclamant și a concluzionat, pe de o parte, încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, dar, pe de altă parte, neviolarea articolului 13 (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italia, citată anterior, §§ 35-39 și § 46 21. În ceea ce privește durata procedurii, Curtea consideră că perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 5 noiembrie 1992, împreună cu confiscarea instanței judecătorești din Benevent, pentru a se încheia la 2 decembrie 1998, data depunerii la grefa hotărârii Tribunalului din Benevent, hotărând în calitate de judecător judecător la recurs, a durat, prin urmare, mai mult de șase ani pentru două grade de instanță. 22. Curtea observă, de asemenea, că suma acordată de instanța judecătorească Prin urmare, această plată a depășit în mare măsură cele șase luni din momentul în care hotărârea de executare devine executorie. Curtea va fi nevoită să revină asupra acestei chestiuni sub aspectul articolului 41 din Convenție (a se vedea Cocchiarella Italia, citată anterior, § 120 23.) În urma examinării faptelor în lumina informațiilor furnizate de părți și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul 24. Pe de altă parte, reclamantul a dispus de o cale de atac eficientă pentru a expune încălcările Convenției pe care o susținea (Delle Cave și Corrado c. Italia), menționată anterior. Prin urmare, nu a fost încălcat art. 13 din Convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLATII ALEGATE 25. Reclamantul se plânge, de asemenea, de încălcarea articolelor 14, 17 și 34 din convenție, pe motiv că ar fi fost victima unei discriminări bazate pe bogăție, având în vedere costurile avansate pentru a introduce procedura, precum și riscul de a fi condamnat la plata cheltuielilor de procedură în cazul respingerii căii de atac. 26. Curtea consideră că este necesar să se examineze aceste obiecțiuni din perspectiva dreptului de a avea acces la o instanță în temeiul articolului 6 din convenție. Curtea constată că, deși un individ poate fi admis, potrivit legii italiene, în beneficiul asistenței judiciare gratuite în materie civilă, reclamantul nu a solicitat ajutorul judiciar. În plus, aceasta arată că a reușit să sesizeze instanțele competente în conformitate cu legea Pinto și că instanța de recurs a acceptat cererea sa, acordându-i o sumă în baza cheltuielilor de procedură. Or, nu se poate vorbi des de dreptul la un tribunal atunci când o parte, reprezentată de un avocat, sesizează în mod liber instanța competentă și prezintă în fața acesteia argumentele sale. Prin urmare, nu se poate identifica nicio aparență a încălcării, Curtea declară obiecțiunile referitoare la cheltuielile de procedură inadmisibile, deoarece în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție ( Nicoletti c. Italia (dec.), nr. 31332/96, 10 aprilie 1997 27. În plus, reclamantul denunță încălcarea articolelor 14, 17 și 34 din Convenție, din cauza cheltuielilor de judecată suportate în cadrul procedurii 13 din Convenție. Abstracție făcută de concluziile expuse la punctul 24 de mai sus în ceea ce privește eficiența acțiunii "Pinto," Curtea constată că Tribunalul de Primă Instanță din Roma a acordat reclamantului 309,87 EUR pentru cheltuielile de judecată aferente procedurii "Pinto" În cele din urmă, reclamantul se plânge de lipsa de corectitudine a procedurii, deoarece este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. 29. Nu ar reprezenta o instanță imparțială pe motiv că judecătorii exercită un control asupra conduitei altor colegi și că Curtea de Conturi este obligată să soluționeze o acțiune în răspundere împotriva acestora din urmă, în cazul în care durata unei proceduri interne le este atribuită. 30. În speță, teama de un defect de injumătățire se datorează faptului că instana de apel ar fi putut decădea pe reclamant în numele unui spirit de corp, care ar determina judecătorii să respingă sistematic cererile de satisfacie echitabilă pentru a apăra conduita altor judecători. Or, pe de o parte, Curtea constată că instana de apel din Roma a acordat dreptul la cererea reclamantului. Pe de altă parte, acuzațiile reclamantului sunt vagi și nesusținute. Prin urmare, Curtea respinge această cauză, deoarece în general este vădit nefondată, de asemenea în sensul art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție (Padovani c. Italia, Hotărârea din 26 februarie 1993, seria A n 257 B, § 25-28). III. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 31. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții în cauză, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 032,91 EUR acordate de Curtea a Uniunii Europene (denumită în continuare "Pinto 33"). EUR. Faptul că instanța de recurs din Roma a acordat reclamantului 17,21% din această sumă conduce la un rezultat în mod vădit nerațional. Prin urmare, având în vedere caracteristicile căii de atac (citată la punctul 139-142 și la punctul 146) și hotărând în mod echitabil, alocă reclamantului 1 667 EUR, precum și 1 000 EUR pentru frustrarea suplimentară ca urmare a întârzierii în plata sumei de 1 032,91 EUR, intervenită numai la 12 iunie 2003, adică la mai mult de șaisprezece luni după depunerea la grefa deciziei Tribunalului de apel. Taxa și cheltuielile de judecată 35. Reclamantul solicită rambursarea sumei de 233,44 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată legate de procedura Pinto Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003 VIII. 38. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile în fața Tribunalului de Primă Instanță din Roma, Curtea consideră rezonabilă suma alocată de către instana internă, având în vedere durata și complexitatea procedurii Pinto Prin urmare, Curtea respinge cererea. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața acesteia, Curtea arată pe de o parte că instana Pinto a acordat 1 032,91 EUR în acest sens și constată, pe de altă parte, că reclamantul nu a justificat cheltuielile ulterioare. Prin urmare, aceasta decide să nu acorde nimic. Interese moratoriu 39. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L în conformitate cu art. 13 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 667 EUR (două mii șase sute șaptezeci și șapte de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 13 noiembrie 2008, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct al Secțiunii Președinte