ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 613/PI din 20 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (3) raportat la art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (3) raportat la art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la șantaj, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 207 alin. (3) și art. 207 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 80 C. pen. s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 206 C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a aplicat sancțiunea avertismentului față de inculpatul A. în raport cu infracțiunea sus menționată și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 82 C. pen.

În temeiul art. 397 și art. 19 C. proc. pen. a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă D.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare parțiale către stat în cuantum de 300 RON, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 360 RON, onorariu parțial pentru avocații din oficiu desemnați în cauză (câte 120 RON pentru fiecare avocat).

În procedura de cameră preliminară prin încheierea penală din data de 30.03.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017 au fost excluse din materialul probator declarațiile date în calitate de martori de către inculpații B., A. și C. la data de 16.03.2017.

În fața instanței de fond au fost audiați inculpații B., C., A., persoana vătămată D., martorii E., F., G., H., au fost depuse facturile telefonice detaliate emise de I. SA pe numele J. - utilizator persoana vătămată D.; copia raportului de expertiză medico-legală întocmit de IML Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Baia Mare.

Persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro, cu titlu de daune morale, prin cererea depusă la dosar în data de 05.09.2018 .

La termenul din 12.11.2018 instanța a pus în discuție din oficiu, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului A. din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (3) raportat la art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 C. pen.. La același termen, s-a luat declarație persoanei vătămate D., care a arătat că în cazul în care se va dispune schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl privește pe inculpatul A., înțelege să formuleze plângere prealabilă pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 C. pen.

Referitor la acuzațiile aduse inculpaților prin actul de inculpare, constând în aceea că, în intervalul 21.12.2016 - 16.03.2017, inculpatul A. a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate D. și împreună cu inculpata B., l-au amenințat cu divulgarea împrejurării că are un copil cu aceasta, dintr-o relație extraconjugală, pentru a-i afecta imaginea în fața familiei și la locul de muncă, cu scopul de a-l constrânge la plata unei sume de 20.000 de euro, în obținerea sumei solicitate au fost ajutați de acțiunile întreprinse, în perioada 6.03.2017 - 16.03.2017, de inculpatul C., avocat, prin întocmirea unei convenții între părți, cunoscând că cei doi inculpați au obținut consimțământul persoanei vătămate prin violențe și amenințări, instanța de fond a apreciat că activitățile inculpaților B. și C. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj iar, în cazul inculpatul A., că împrejurările faptice relevate în rechizitoriu se circumscriu unor acțiuni de amenințare realizate de inculpat asupra persoanei vătămate D., dovedite de probatoriul administrat, sens în care a reținut vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii de amenințare.

În acest sens a reținut, contrar acuzaților din actul de sesizare că, la data de 21.12.2016, inculpata B. s-a deplasat în Timișoara împreună cu inculpatul A., între cei doi exista la vremea respectivă o relație sentimentală, l-a contactat telefonic pe persoana vătămată D. solicitându-i să se întâlnească, în scopul informării că în urma relației pe care au avut-o în cursul anului 2004, perioadă în care inculpata era căsătorită cu un alt bărbat, a rezultat un copil, minorul K..

Față de disponibilitatea persoanei vătămate D. manifestată în discuțiile telefonice din 21.12.2016 purtate cu inculpata B., în sensul că dorește să se întâlnească dar programul nu îi permite și cunoscând unde se află sediul J., în cadrul căreia persoana vătămată deține funcția de director executiv al Centrului de consiliere, asistență socială și intervenție în criză, inculpații s-au deplasat la locul de muncă al acestuia însă nu l-au găsit, ulterior, persoana vătămată indicând inculpatei B. locul unde s-ar putea întâlni, respectiv în com. x, jud. Timiș, unde urma să meargă cu familia la o petrecere.

În acest context, inculpata B., însoțită de inculpatul A., a ajuns la locul de întâlnire convenit și la sosirea persoanei vătămate D., acesta a prezentat-o pe inculpată soției sale, apoi și-a condus soția și copilul minor în interiorul imobilului unde avea loc petrecerea și a revenit pentru a discuta cu inculpata. La invitația inculpatei B., justificată de vremea rece de afară, discuțiile s-au purtat în mașina inculpatului A., în prezența acestuia, moment în care inculpata îi comunică persoanei vătămate că este tatăl copilului său, K.; că fostul soț a făcut un test de paternitate și rezultatul a fost negativ; îi arată poze ale minorului, în dorința de a-l convinge că cele spuse sunt reale.

Fiind surprins de motivul întâlnirii, de cele comunicate brusc de inculpată și mai ales de faptul că după 12 ani de la momentul relației cu aceasta, a aflat că ar avea un copil împreună, instanța de fond a apreciat că reacția persoanei vătămate a fost una firească, de îndoială asupra veridicității informației și de ironizare a inculpatei cu privire la posibilele relații pe care le-ar fi avut și cu alți bărbați, însă acest comportament a condus la o reacție agresivă din partea inculpatului A., determinată de sentimentele pe care le avea față de B., sens în care a prins persoana vătămată de gulerul cămășii, solicitându-i să fie serios.

În urma analizării probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că declarațiile inculpaților B. și A. se coroborează între ele, că cei doi au recunoscut împrejurările și scopul ce i-a determinat să se întâlnească cu persoana vătămată (de a purta o discuție pentru găsirea unei soluții vizând situația minorului K., ipoteză susținută și poziția pe care au ocupat-o în autoturism, inculpații în față și persoana vătămată pe bancheta din spate), precum și faptul că inculpatul A. l-a prins de guler pe D., fiind o reacție la injuriile și conduita acestuia, dar nu și că ar fi blocat ușile mașinii sau că i-ar fi dat vreun ultimatum așa cum susține persoana vătămată. Prin urmare, instanța a apreciat că susținerile persoanei vătămate, în sensul că modalitatea în care au procedat cei doi inculpați, la data de 21.12.2016, a fost concepută pentru a-l șoca și a pune presiune asupra sa, de a ceda la pretențiile lor, nu pot fi primite întrucât, pe de o parte, nu rezultă din probele administrate că s-a formulat vreo pretenție concretă, ci doar că i s-a solicitat o soluție, o poziție în legătură cu situația copilului iar, pe de altă parte, era evident că nu se putea concretiza nicio înțelegere la acel moment.

Deși s-a susținut de acuzare că discuțiile telefonice purtate ulterior de inculpați cu persoana vătămată dovedesc că derularea evenimentelor din data de 21.12.2016 s-a realizat astfel cum a fost descrisă de D., instanța în urma propriei examinări a probatoriului a apreciat că din conținutul acestor convorbiri rezultă doar încercarea inculpatei B. de a-i aduce argumente că nu are motive să se teamă, dorința exprimată de aceasta fiind de a găsi o soluție pentru a-și crește copilul în condiții bune și a-i asigura siguranță pentru viitor, precum și că nu este interesată ca familia persoanei vătămate să afle.

În argumentarea interpretării date acestor convorbiri instanța pornește de la distincția între amenințarea cu divulgarea paternității și prezentarea consecințelor unei acțiuni în instanță, care presupune un caracter public, sens în care reține că din conținutul convorbirii din data de 24.01.2017 dintre inculpata B. și persoana vătămată D., rezultă că inculpata în mod repetat îi precizează că nu dorește decât ca persoana vătămată să contribuie material la creșterea copilului dată fiind situația sa financiară precară; că nu vrea să-i facă nici un rău și nici să profite în interesul său propriu sau să-i complice existența; în timp ce persoana vătămată îi aduce jigniri în sensul că ar fi avut mai mulți parteneri, că ar fi o femeie de moravuri ușoare .

Pentru a stabili dacă conduita inculpatei B. este una infracțională și dacă a acționat în sensul cerut de norma de incriminare, astfel cum este reglementată în art. 207 C. pen., instanța de fond a pornit de la premisa că, la data de 21.12.2016, paternitatea minorului K. era stabilită în raport cu fostul soț al inculpatei, numitul L., fiind un copil născut în timpul căsătoriei celor doi. Prin urmare, a apreciat că inculpata fie putea să ajungă la o înțelegere cu persoana vătămată, care să o ajute financiar fără a fi necesar să informeze minorul că cel cu care stabilise vreme de 12 ani relația tată-fiu nu este în realitate tatăl său biologic, fie să declanșeze în instanță acțiunea de tăgadă a paternității față de fostul soț și de stabilire a paternității față de persoana vătămată.

Analizând conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpată și persoana vătămată, ulterior întâlnirii din data de 21.12.2016 (respectiv din datele de 22.12.2016 și 05.01.2017), instanța a apreciat că inculpata B. nu l-a amenințat pe D. cu divulgarea paternității sau refuzul categoric al unor relații între minor și tatăl biologic, așa cum a arătat persoana vătămată că ar fi perceput comportamentul acesteia prin prisma profesiei și pregătirii sale în domeniu (psiholog), dimpotrivă, i-a comunicat persoanei vătămate, în repetate rânduri, că nu vrea să creeze copilului traume psihice suplimentare și pentru binele acestuia ar trebui să fie informat în momentul în care va avea capacitatea de a înțelege situația, opinie împărtășită și de persoana vătămată.

Referitor la motivele pentru care inculpata B. a ales să nu comunice, atâția ani, persoanei vătămate că din relația lor a rezultat un copil a constatat că exced obiectului cauzei. Cu toate acestea, deși inculpata afirmă că a avut o bănuială, dar certitudinea s-a creat în urma testului ADN făcut de fostul soț, este de domeniul evidenței că nu a dorit să-și asume faptul că are un copil dintr-o relație extraconjugală câtă vreme nu a fost forțată de împrejurări să facă acest lucru (abia când inculpata a ajuns în situația de a nu mai putea susține singură cheltuielile legate de creșterea și educarea minorului întrucât fostul soț a efectuat un test de paternitate și nu a mai contribuit financiar la întreținerea copilului).

În aprecierea stării de constrângere invocată de D. și stabilirea împrejurărilor care au determinat-o, a conduitei inculpaților sau situației în care persoana vătămată se afla, respectiv de a-și asuma că este tatăl unui copil în vârstă de 12 ani, despre care nu a știut nimic până în data de 21.12.2016, instanța a avut în vedere nu doar conținutul discuțiilor dintre cei doi inculpați și persoana vătămată ci și tonul acestor discuții purtate în contextul unei negocieri, în care părțile aveau interese contrarii.

Astfel, a reținut că discuția din data de 22.12.2016 a fost inițiată de persoana vătămată D., care o contactează telefonic pe inculpată, aceasta îi solicită să revină cu un telefon după care îi spune că îl va suna ea în momentul în care va ajunge la biroul inculpatului A., fapt ce denotă, în opinia instanței, relația sentimentală dintre cei doi inculpați, faptul că B. se consulta cu A., se baza pe părerile acestuia și nu pe implicarea, interesul și presiunea exercitată de acesta din urmă de care inculpata B. s-ar fi folosit în discuțiile cu persoana vătămată, astfel cum s-a reținut în actul de sesizare.

Faptul că inculpata B. îl contactează pe persoana vătămată D. în timp ce se afla la biroul lui A., care asistă la discuție și chiar intervine la un moment dat (minutul 7:44), aspect cunoscut și acceptat de persoana vătămată care înregistra convorbirea, tonul pe care se poartă discuția dintre acesta și inculpata B., ce nu viza situația minorului ci o dezbatere cu privire la natura relației dintre cei doi (sentimentală și nu una accidentală cum susținea inculpata), modalitatea în care se poartă discuția în momentul în care inculpata afirmă că îi poate demonstra că este tatăl copilului său [(...) Nu, acum nu (...) nu pun la îndoială"), pe un ton liniștit și uneori superior al persoanei vătămate, pentru ca, ulterior, să vorbească despre un test de paternitate, nu conturează în opinia instanței nici existența vreunei temeri din partea acestuia și, mai mult, este de natură a crea senzația că încearcă să se eschiveze de la asumarea vreunei responsabilități, deși formal afirmă contrariul. În același sens a apreciat instanța și în ceea ce privește starea în care s-a aflat persoana vătămată după reluarea discuției cu inculpata B., întreruptă din greșeală de către inculpatul A..

Instanța de fond analizând în continuare conținutul convorbirilor telefonice dintre persoana vătămată și inculpata B. a apreciat că, în discuția telefonică avută în data de 05.01.2017, aceasta doar îi explică atitudinea inculpatului A., intenția bună a acestuia de a o ajuta să clarifice situația minorului, că în convorbirea din data de 22.02.2017, inculpata îl întreabă pe persoana vătămată dacă are casă sau apartament însă după ce acesta îi comunică că este o problemă a sa și nu o privește, inculpata îl asigură că nu va veni la el acasă și că înțelege situația persoanei vătămate și nu vrea să îi implice familia ("Bine. Din punctul meu de vedere rămâne între noi, familia ta nu e nevoie să afle, crede-mă că nu vreau să fac rău la nimeni."), prin urmare, modalitatea și tonul conversației dintre cei doi, expresiile amicale și de apropiere folosite de interlocutori și acceptarea din partea persoanei vătămate de a relua discuția după rezolvarea problemelor urgente ["du-te în puii mei" "mă, bolundule" "discutăm împreună" "hai că te sun mai târziu un picuț că trebuie să rezolv o chestie urgent" "na, merci fain" "na, mă duc să fac o baie, să mănânc și apoi (...)"] nu conduc la concluzia existenței unei stări amenințare sau constrângere în care s-ar fi aflat persoana vătămată. A mai reținut instanța că aceste convorbiri relevă faptul că inculpata nu a refuzat categoric existența unor legături între persoana vătămată și copil, ci poartă doar discuții de principiu, iar persoana vătămată nu se exprimă ferm că ar dori să se implice în creșterea copilului, ci lasă să se înțeleagă că este de aceeași părere cu B..

Împrejurarea că discuțiile intre inculpați și persoana vătămată nu au creat acesteia o stare de temere sau amenințare este relevată, în opinia instanței, și de conținutul convorbirii telefonice din data de 23.12.2016 când inculpata și persoana vătămată discută din nou, rămânând să se audă după Anul Nou, persoana vătămată urma să meargă liniștită în concediu și să se intereseze fiecare asupra modalității de efectuare a testului de paternitate, fără a mai fi implicat inculpatul A., care a încercat doar să o ajute pe inculpată, să grăbească lucrurile astfel cum i-a explicat inculpata B. în convorbirea din data de 05.01.2017 dar și de atitudinea persoanei vătămate care a creat inculpatei B. impresia că înțelege situația, că dorește să facă un test de paternitate și să o sprijine financiar, însă a înregistrat convorbirile telefonice purtate cu aceasta și, în aceeași zi, a formulat și plângere penală împotriva inculpaților B. și A. pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, lipsire de libertate, amenințare, hărțuire, lovire sau alte violențe, transmisă prin intermediul cabinetului de avocatură M. către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Inspectoratul de Poliție al jud. Timiș și Poliției municipiului Timișoara.

În interpretarea conținutului convorbirii telefonice din data de 05.01.2017, dintre inculpata B. și persoana vătămată D., instanța a constatat că inculpata doar a fost sfătuită de inculpatul A. și nu că acesta ar fi sugerat plata vreunei sume de către persoana vătămată, dimpotrivă chiar i-a solicitat inculpatei să fie rezonabilă în pretențiile formulate față de D. ("ok, acesta e salariul meu, cu atât mă duc înainte, din ăștia gândește-te că eu am o familie, nu trebuie să fii țigancă"), prin urmare, afirmația persoanei vătămate că se teme să se deplaseze la Baia Mare pentru a face testul de paternitate, întrucât acolo se afla inculpatul A., nu este justificată, scopul urmărit de D. fiind ca inculpata B. să confirme susținerile sale despre modul de derulare a întâlnirii din 21.12.2016.

De asemenea, s-a reținut de către instanța de fond că motivul pentru care inculpata B. îl contactează telefonic pe persoana vătămată la data de 16.01.2017 este determinat de atitudinea pasivă a acestuia care nu i-a răspuns la mesaje și la apelurile telefonice, deși au stabilit în discuția din data de 05.01.2017 să găsească o soluție pentru efectuarea testului de paternitate, sens în care inculpata face referire la inițierea unui demers legal, o acțiune în instanță și la faptul că familia, statutul profesional al persoanei vătămate vor fi afectate de situația în sine, fără a face vreo afirmație concretă că va fi denigrat sau că inculpata va fi cea care va divulga soției persoanei vătămate paternitatea copilului său.

Referitor la convorbirea din data de 24.01.2017, inițiată de persoana vătămată, instanța a reținut faptul că deși D. aduce în discuție existența unor amenințări la întâlnirea din 21.12.2016 și că inculpata ar fi avut relații cu mai mulți "parteneri", reacția spontană pozitivă a inculpatei la întrebarea persoanei vătămate dacă își asumă responsabilitatea în cazul unui test de paternitate negativ, fără a cunoaște împrejurarea că este înregistrată, demonstrează că intenția inculpatei nu a fost aceea de a-l constrânge pe D., la întâlnirea din data de 21.12.2016, ci de a-l determina să-și asume anumite riscuri și să-i aducă la cunoștință posibilitatea declanșării unor probleme pentru sine. Totodată, a apreciat că deși persoana vătămată încearcă să o facă pe inculpată să recunoască faptul că ar fi fost amenințat, făcând referire la sechestrarea sa, inculpata nu confirmă susținerile acestuia și în replică îi transmite că "fostul iubit a răbufnit la un moment și te-o prins un pic și te-o scuturat" cu referire la inculpatul A..

Instanța a constatat că în cadrul acestei discuții telefonice cel care face propunerea pentru a plăti o sumă globală și a nu mai fi deranjat este persoana vătămată D., iar atunci când insistă ca inculpata B. să-i comunice suma la care s-a gândit, aceasta îi solicită ca ambii să se gândească. Astfel, susținerea inculpatei: "Am încercat amiabil să-ți spun frumos: ai de plătit în fiecare lună o pensie alimentară." nu a fost una formală, mai mult, în acest context îi comunică și faptul că avocatul pe care l-a contactat este și mediator, toate aceste împrejurări fiind confirmate și de răspunsurile date de persoana vătămată cu ocazia audierii în fața instanței, prin urmare, a apreciat că D. nu a intenționat nici un moment să lămurească situația minorului, nu a tratat cu seriozitate problema, singura sa preocupare fiind aceea de a demonstra o infracțiune de șantaj, care nu rezulta din conduita inculpatei.

Instanța de fond a apreciat că din conținutul discuției din data de 26.01.2017 rezultă că persoana vătămată o contactează pe inculpată pentru a afla la ce sumă s-a gândit, întrucât el nu are la ce să se gândească, cea care are așteptări fiind inculpata B. și, în acest context, aceasta din urmă îi propune varianta de a cumpăra copilului o garsonieră în Baia Mare, făcând referire și la prețul ce ar fi necesar pentru imobil: "(...) se poate între 17 și 20, dar eu, dar eu îți spun din start dacă nu te gândești tu la sumă, o să fie 20 și nici în plus, nici în minus, se renunță din partea mea la tot, inclusiv copilul, dar să fie al copilului, atâta vreau nimic mai mult", însă afirmațiile și solicitarea inculpatei nu au fost respinse de persoana vătămată, care doar a cerut timp pentru a strânge suma necesară, fiind în consens cu propunerea acestuia din data de 24.01.2017, în sensul de a plăti o sumă globală și a nu mai fi deranjat ulterior. Totodată, s-a reținut și faptul că deși inculpata nu știe că este înregistrată, în discuțiile purtate cu persoana vătămată nu argumentează modul în care ar fi afectată familia persoanei vătămate sau cariera acestuia decât prin aceea că se va afla despre existența copilului, discuția se încheie cu propunerea persoanei vătămate de a vorbi cu inculpata la începutul săptămânii următoare .

În legătură cu derularea evenimentelor după data de 02.02.2017, când persoana vătămată D. a primit o invitație la biroul mediatorului N. pentru data de 10.02.2017, "în vederea stabilirii modalității de recunoaștere a paternității numitului K., instanța de fond a reținut că, a doua zi (03.02.2017), persoana vătămată D. a sunat-o pe inculpata B. căruia i-a reproșat cu nu așa s-au înțeles însă acesta îi comunică că a fost nevoită să acționeze astfel pentru că nu a primit nici un semn de la persoana vătămată, după care discuția continuă în sensul că D. îi spune că are nevoie de timp să strângă toată suma, propune și varianta achitării în tranșe, după care îi comunică inculpatei B. că are nevoie de un act pentru a avea garanția sumei plătite, împrejurări ce conduc la aprecierea că persoana vătămată nu dorește rezolvarea situației minorului prin acțiune în instanță și nu vrea să se afle despre faptul că este tatăl acestuia, prin urmare, nu se poate reține că i s-ar fi impus o anumită conduită independentă de voința sa.

A mai reținut instanța de fond că și în discuția din data de 22.02.2017 când persoana vătămată D. a sunat-o din nou pe inculpată și i-a comunicat că nu a reușit să facă rost de cei 20.000 euro și discută cu privire la natura actului ce urmează a fi semnat, inculpata B. este sinceră în ce privește situația legală a copilului, respectiv că tatăl legal din acte este fostul soț și reafirmă că nu dorește să-i creeze probleme persoanei vătămate. Totodată, a mai constatat, în urma coroborării conținutului convorbirilor telefonice dintre persoana vătămată și inculpată cu depoziția acesteia din cursul cercetării judecătorești, că propunerea de a da o sumă mai mică a venit de la persoana vătămată, că după data de 23.12.2016, D. este cel care a adus în discuție implicarea inculpatului A., iar nu inculpata B., tot persoana vătămată fiind cel care și-a exprimat temerile în privința modului în care i-ar fi afectată imaginea publică și familia, deși inculpata a vorbit în mod constant despre demersuri legale . De asemenea, tot persoana vătămată este cea care a dorit asigurări că nu va mai exista nicio pretenție în ceea ce îl privește, inculpata B. vorbind de pretenții și asigurări reciproce ("Eu nu o să pot niciodată să-ți fac nimic și tu la fel. Tu ai acceptat condițiile, eu ți-am acceptat condițiile").

Pornind de la interpretarea dată convorbirilor telefonice dintre persoana vătămată și inculpata B., depozițiilor acestora din fața instanței de judecată, judecătorul fondului a reținut că la data comunicării invitației la mediere, persoana vătămată nu mai avusese niciun contact cu inculpatul A., că primise numeroase asigurări privind bunele intenții ale inculpatei B., că formulase deja o plângere penală și nu se punea problema unui raport victimă-agresor, astfel că în opinia sa, în realitate, a fost vorba doar un subterfugiu al persoanei vătămate în dorința de a obține probe care să-i susțină plângerea penală, deși inculpata îl asigurase că nu intenționează să o informeze pe soția persoanei vătămate despre copilul avut cu acesta.

În legătură cu acuzațiile aduse inculpatului C. prin actul de sesizare, instanța de fond a reținut că, la data de 06.03.2017, persoana vătămată a fost contactată de inculpatul C., avocat în Baroul Maramureș, însă, întrucât D. era ocupat au stabilit să discute mai târziu, când în cadrul convorbirii inițiate de persoana vătămată se vorbește despre posibilitatea ajungerii la o înțelegere, pe un ton amabil, nu i s-a impus nimic persoanei vătămate, alternativa fiind o acțiune în instanță . La fel ca și în celelalte convorbiri, persoana vătămată este cel care sugerează că i-ar fi afectată familia și imaginea publică. Mai mult, buna credință a inculpatului C. rezultă și din faptul că recunoaște că încă nu știe modalitatea de realizare a înțelegerii și îi comunică faptul că deși fostul soț al inculpatei nu este tatăl biologic al copilului nu înseamnă că persoana vătămată ar fi tatăl biologic. De asemenea, discuția purtată de avocat are loc în contextul în care inculpata îl informase despre discuțiile purtate privind achiziționarea unei garsoniere pentru copil, discuții la care s-a ajuns, așa cum s-a arătat mai sus, datorită sugestiilor persoanei vătămate de a plăti o sumă globală și a nu mai fi deranjat. De altfel, afirmațiile inculpatului C. privind întocmirea unor acte de așa manieră încât inculpata să nu mai poată avea nicio pretenție se referă la cele financiare dat fiind contextul în care sunt spuse (persoana vătămată exprimându-și îngrijorarea că există posibilitatea să dea o sumă mare de bani și să i se mai ceară ulterior și alte sume).

Faptul că inculpatul C. nu are cunoștință de posibile amenințări la adresa persoanei vătămate și crearea unei stări de temere de către inculpații B. și A. pentru a obține o sumă de bani relevate de persoana vătămată în convorbirile telefonice este dovedit de depozițiile inculpatului din cursul procesului penal și depozițiile martorilor E. și H. care au arătat că au însoțit-o pe inculpata B. la cabinetul avocatului C. în vederea stabilirii în termeni amiabili a unei înțelegeri cu o persoană din Timișoara și despre care inculpata afirmă că ar fi tatăl fiului său minor K. sau exercitarea unei acțiuni în instanță în vederea stabilirii paternității precum și de declarațiile inculpatei B..

În același sens este și convorbirea din data de 09.03.2017 când persoana vătămată îl contactează pe inculpatul C., comunicându-i că suma de 20.000 euro este prea mare și îi învederează că minorul are alt tată în certificatul de naștere, încercând să afle dacă inculpata B. poate obține legal suma respectivă, discuție care se poartă în limitele normale ale unei încercări de soluționare amiabilă a unui litigiu. S-a reținut că inculpatul C. nu a dat dovadă de rea credință când îi comunică persoanei vătămate că se va efectua un test ADN și că va exista o publicitate inerentă a unei acțiuni judiciare ce va implica și familia persoanei vătămate, cel care aduce în discuție "publicitatea negativă" este persoana vătămată care lasă să se înțeleagă că inculpata ar fi afirmat "că-i strică familia" și îi face publicitate negativă, fapt nereal în opinia judecătorului fondului. Mai mult, spre finalul convorbirii, când se stabilește ca inculpatul C. să-i trimită pe email persoanei vătămate draft-ul convenției, se remarcă grija inculpatului pentru a nu crea neplăceri persoanei vătămate ["(...) E securizat email-ul dumneavoastră? (...) soția să nu aibă acces, (...) colegii dumneavoastră (...)"].

În susținerea aprecierii instanței de fond au fost relevate și convorbirile din data de 13.03.2017 când persoana vătămată discută cu inculpatul C. pentru trimiterea draft-ului de convenție, cel care insistă fiind persoana vătămată, care revine la subiectul că nu are certitudinea că este tatăl copilului și că legal nu ar putea fi obligat la plata unei asemenea sume, însă nu propune în concret un test de paternitate. În continuarea discuției, deși inculpatul C. vorbește de neplăcerile create de o acțiune în instanță, persoana vătămată readuce în discuție posibilitatea ca inculpata B. să facă gesturi care i-ar afecta familia și reputația la locul de muncă, toate acestea în condițiile în care din discuțiile purtate cu inculpata nu s-a identificat o asemenea amenințare, ci dimpotrivă a precizat că nu e "pusă pe rele".

Referitor la convorbirea de la ora 12:01, când inculpatul C. îi comunică pe email persoanei vătămate draft-ul de convenție ce avea următorul conținut:

"A intervenit următoarea convenție prin care subsemnata B. primesc de la dl D. suma de 20.000 euro care reprezintă toate cheltuielile care sunt necesare creșterii și educării minorului K. de la data nașterii până în prezent și în continuare până la data majoratului sau până la intervenirea altor dispoziții. Totodată, subsemnata B. mă oblig sub sancțiunea unor daune moratorii de 20.000 euro că nu voi întreprinde nici un demers legat de recunoașterea copilului din afara căsătoriei conform art. 425 C. civ. și nu îi voi spune niciodată acestuia despre tatăl biologic. Menționez că suma de bani va fi utilizată pentru cumpărarea unei locuințe (garsoniere/apartament) pentru minor.", instanța de fond a reținut că în raport de prevederile art. 530 alin. (1) și (2) și art. 533 alin. (1) - (3) C. civ., exista posibilitatea legală a părinților unui minor de a conveni ca întreținerea să fie plătită anticipat sub forma unei sume globale. Faptul că, în cauză, nu a fost stabilită încă paternitatea copilului (pe cale judecătorească sau prin recunoaștere, astfel că nu era înlăturată prezumția legală de paternitate față de fostul soț al inculpatei), nu poate conduce la concluzia că s-a creat persoanei vătămate o stare de presiune pentru a plăti o sumă de bani în modalitatea reținută de acuzare, întrucât inculpata B. i-a solicitat persoanei vătămate o soluție pentru a reglementa situația copilului și a o ajuta cu creșterea minorului, nu i-a impus o anumită soluție, ci i-a expus variantele posibile și, în mod firesc, a arătat care ar fi varianta apreciată ca favorabilă pentru ea (în acest sens, relevante fiind afirmațiile inculpatei din data de 22.02.2017).

Buna-credință a inculpatului C. este dovedită și de convorbirea purtată cu persoana vătămată după primirea draft-ului de convenție, care l-a nemulțumit, sens în care îi sugerează că dacă inculpatul A., pe care nu îl cunoștea la acel moment, ar avea un comportament ilicit, îi poate face o plângere penală. Persoana vătămată îi comunică nemulțumirea legată de draft-ul convenției și inculpatei B. căreia îi reproșează lipsa de temei a obligației de plată a unei sume de bani, îi cere să plătească o sumă mai mică întrucât nu are certitudinea că e copilul său, subiecte pe care inculpata nu mai acceptă să le discute, după care îi solicită ca și inculpatul A. să semneze înțelegerea.

În aceste împrejurări, în seara aceleiași zile, inculpatul A. îl contactează pe persoana vătămată și la începutul convorbirii îi spune că poate să închidă apelul să spună că a fost o greșeală și că îl va suna peste trei minute fapt ce denotă, în opinia instanței, grija inculpatului de a nu deranja familia persoanei vătămate și a crea discuții, după care inculpatul A. îl întreabă cât o mai "lălăie" întrebare la care persoana vătămată evită să răspundă, cei doi continuând discuția în care persoana vătămată intenționează să-l facă pe inculpat să recunoască faptul că ar fi urmărit să obțină bani de la el, deși inculpata B. i-a comunicat să nu discute cu A. pentru că acesta va fi deranjat, întrucât cei doi nu se mai aflau în relații apropiate .

S-a reținut că modul cum a început discuția telefonică inițiată de inculpatul A. a fost determinată de atitudinea persoanei vătămate care a insistat să fie prezent și acesta la o eventuală înțelegere a părților și că intenția a fost de a-l lămuri asupra faptului că nu are nici un interes. Mai mult, deși persoana vătămată tot insistă ca acesta să precizeze ce o să se întâmple în cazul în care nu va da un răspuns până a doua zi, la ora 12, inculpatul A. nu poate preciza sau formula o amenințare concretă, singurul aspect pe care îl afirmă inculpatul în cadrul acestei discuții este cel referitor la nerespectarea confidențialității, dar aceasta în încercarea de a demonstra persoanei vătămate că nu are nici un interes în modul de soluționare a problemei acestuia cu inculpata B.. S-a apreciat ca fiind relevant și tonul pe care se poartă discuția, inculpatul neavând un ton agresiv, ci hotărât în sensul că dorește să nu mai fie implicat în problemele celor doi, iar persoana vătămată având un ton calm și uneori ironic. În evaluarea discuției instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul A. nu a mai avut timp de aproape 3 luni niciun alt contact cu persoana vătămată iar inculpatul C. i-a comunicat condiționarea de către D. a realizării înțelegerii, de prezența și semnătura sa, aspecte susținute de conținutul înregistrărilor existente la dosar.

Prin urmare, instanța de fond a înlăturat susținerile persoanei vătămate referitoare la dialogul purtat cu A. la data de 13.03.2017 și a apreciat că nu se poate reține că persoana vătămată a resimțit vreo temere sau vreo constrângere în urma acestei discuții câtă vreme el însuși a solicitat să fie sunat de inculpatul A., în condițiile în care nu a mai avut nicio legătură cu acesta de mai bine de 3 luni și era o persoană care nu locuia în Timișoara. Totodată, a înlăturat și susținerile inculpatului A. că ar fi fost sunat de persoana vătămată două ori în ziua de 15.03.2017, având în vedere că la dosar există doar declarațiile contradictorii ale celor doi iar afirmațiile acestora nu pot fi verificate întrucât în facturile detaliate comunicate de I. SA apar doar convorbirile efectuate, nu și apelurile inițiate la care nu s-a răspuns.

Cât privește discuțiile telefonice din data de 14.03.2017 dintre inculpatul C. și persoana vătămată D. instanța a reținut că din conținutul acestora rezultă faptul că persoana vătămată îl contactează pe inculpat și îi comunică că fost amenințat de A., că dorește modificarea conținutului convenției care să aibă următorul conținut: "Subsemnații B. și A. (...) declarăm sub sancțiunea infracțiunii de fals în declarații prevăzută în C. pen. la art. 326 și sub sancțiunea unor daune moratorii de 20.000 euro că ne abținem de la orice activitate de denigrare, orice demersuri de recunoașterea copilului din afara căsătoriei prevăzut la art. 425 C. civ. față de dl. D.. Totodată ne asumăm că nu îi vom spune niciodată minorului K. despre tatăl biologic. Astfel nu îl vom mai contacta pe D. nici telefonic, nici fizic și întrerupem orice legătură cu acesta. Subsemnații declară că primesc de la dl. D. suma de 20.000 euro care reprezintă toate cheltuielile care sunt necesare creșterii și educării minorului K. de la data nașterii până în prezent și în continuare până la majoratul sau până la intervenirea altor dispoziții. Menționăm că suma de bani va fi utilizată pentru cumpărarea unei locuințe (garsonieră/apartament) pentru minor." . Ulterior, fiind nemulțumit și de această formă a actului între cei doi se poartă o nouă discuție în care D. solicită ca documentul să fie întocmit la Timișoara și precizează că se va consulta cu cineva, după care inculpatul C. îi relatează discuția avută cu inculpatul A. și că acesta din urmă l-a asigurat că nu are nicio legătură, implicare cu persoana vătămată, precizând, în final, că nu îi poate face lui (...) "educație comportamentală" .

Referitor la acuzația adusă inculpatului C. că a avut cunoștință despre faptul că încheierea convenției dintre părți era urmare a constrângerii exercitate de inculpații B. și A. asupra persoanei vătămate, întrucât i s-a adus la comunicat acest aspect de către cel din urmă și că a fost conștient că demersul său nu este unul legal, întrucât a afirmat că actul se va face "pe sub", s-a apreciat că este neîntemeiată. În acest sens, a avut în vedere faptul că persoana vătămată este cea care a creat aparența că nu dorește să se facă public faptul că ar avea un copil cu inculpata B. și a solicitat asigurări că situația se va rezolva prin plata unei sume de bani. Totodată, a apreciat că inculpatul C. a avut de ales între a crede varianta inculpatei B. (clienta sa, chiar dacă formal nu se încheiase încă un contract de asistență juridică, dar au avut loc discuții în acest sens) sau pe cea a persoanei vătămate D., cu care avusese discuții din care reieșea că susținerile inculpatei erau reale (despre cumpărarea unei garsoniere pentru minor, persoana vătămată avea o conduită oscilantă în ceea ce privește dorința de a efectua un test de paternitate, nerefuzând perspectiva unei înțelegeri, dar nevenind cu propuneri concrete). În legătură cu termenul "pe sub" a reținut că nu a fost folosit de inculpatul C. pentru a desemna un act nelegal, ci cu referire la un act nepublic, cunoscut doar de părți, sens în care s-a exprimat și inculpata B. "act ascuns".

În raport de toate aceste considerente, judecătorul fondului a concluzionat că inculpata B. nu a făcut altceva decât i-a adus la cunoștință persoanei vătămate D. că este tatăl copilului său, K., sens în care i-a solicitat o poziție în legătură cu implicarea sa financiară pentru a vedea dacă se poate ajunge la o înțelegere sau este nevoită să formuleze cerere de chemare în judecată.

Instanța a apreciat că nu pot fi primite susținerile persoanei vătămate privind caracterul nelegal al convenției propusă spre semnare de către inculpatul C. în sensul că i se interziceau drepturile părintești, având în vedere dispozițiile art. 418, 429, 432 și 437 C. civ., din care rezultă că nu se poate renunța la dreptul de a se stabili filiația, astfel cum s-a susținut și de acuzare, însă ceea ce și-a asumat inculpata B. este faptul că nu va demara o acțiune în stabilirea paternității față de persoana vătămată și nu va divulga minorului identitatea tatălui biologic. Or, pe lângă dreptul minorului de a-și stabili filiația reală, există și dreptul mamei la viață intimă, privată, neexistând nicio posibilitate legală în a o constrânge să divulge identitatea unui tată biologic iar în condițiile în care persoana vătămată intenționa să își asume responsabilitățile părintești avea posibilitatea legală de a formula o acțiune în instanță pentru a avea drepturi în legătură cu minorul.

În legătură cu întâlnirea din data de 16.03.2017 de la Pensiunea O. din localitatea Covaci, județul Timiș dintre persoana vătămată D. care a venit însoțită de avocatul său, inculpata B., însoțită de inculpatul C., în calitate de avocat al său și inculpatul A., care a ajuns ultimul, instanța a reținut faptul că scopul întâlnirii nu a fost clar însă se deduce că ar fi vorba de încheierea unei convenții în varianta agreată de persoana vătămată și remiterea sumei de 20.000 euro de către acesta, fără însă a fi stabilit pe baza vreunei probe că persoana vătămată a avut asupra sa această sumă la momentul intervenției organelor de poliție și conducerii părților la audieri. Totodată, a reținut că deplasarea inculpatului C. la întâlnirea cu persoana vătămată s-a făcut în contextul în care acesta mergea la Hunedoara pentru susținerea unei cauze la judecătorie și, în prealabil, s-a consultat cu o colegă avocat, G., asupra posibilității de a realiza înțelegerea părților în sensul dorit de acestea, aspect confirmat de martoră în declarația dată în fața instanței, ceea ce denotă buna sa credință.

Faptul că inculpații C. și B. nu au dorit să exercite acțiuni ilicite împotriva familiei persoanei vătămate ci doar asumarea de către acesta a obligațiilor legale față de minorul K. este dovedit și de împrejurarea că, la data de 05.04.2017, inculpata B., în calitate de reprezentant legal al minorului K., prin intermediul apărătorului C. angajat în baza contractului de asistență juridică seria x nr. x din 20.03.2017, a înregistrat la Judecătoria Baia Mare, acțiunea civilă prin care a chemat în judecată pe pârâții L. (fostul său soț) și persoana vătămată D., solicitând să se constate răsturnată prezumția de paternitate, conferită de art. 414 C. civ., în ceea ce îl privește pe pârâtul L. față de minorul K.; că pârâtul D. este tatăl biologic al minorului și să se dispună obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere față de minor precum și înscrierea acestuia în certificatul de naștere la rubrica "tatăl", indicând ca adresă de citare a pârâtului D., adresa locului de muncă, respectiv sediul J., ceea ce denotă că inculpații nu au cunoscut niciun moment adresa de domiciliu a persoanei vătămate.

În susținerea aprecierii instanței de fond au fost reținute copia raportului de analize medicale nr. x/10.02.2016 efectuat de P., care concluzionează că numitul L. este exclus să fie tatăl biologic al copilului K., document ce a fost arătat de inculpata B. persoanei vătămate D. în data de 21.12.2016, în dorința de a-i dovedi că susținerile sale sunt reale și copia raportului de expertiză medico-legală (determinarea profilului ADN prin tipare HLA) nr. x/VIII/d/16 din 18.06.2018 întocmit de IML Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2017 în care se arată că paternitatea numitului D. raportată la minorul K. se confirmă în baza analizei efectuate cu o probabilitate de 99,99861473397611% .

În analiza elementelor de tipicitate ale infracțiunii de șantaj, de care sunt acuzați inculpații B., A. și C., instanța de fond a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 689/07.11.2017 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. și pornind de la interpretarea dată noțiunilor de "constrângere" și "obținere în mod injust a unui folos patrimonial" și probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost relevat în conținutul sentinței, sens în care a apreciat că persoana vătămată D. nu a suferit nicio constrângere și nu i s-a impus nicio conduită ci, dimpotrivă, s-a urmărit a se găsi o modalitate convenabilă ambelor părți. Acest aspect a fost confirmat chiar de inconstanța persoanei vătămate în a preciza, în mod concret, în conținutul declarației, modalitatea în care fost constrâns de inculpați și în ce a constat publicitatea cu care ar fi fost amenințat de inculpata B., în condițiile în care inițial a susținut că B. a vorbit despre caracterul public al unui proces de paternitate și astfel ar fi aflat familia acestuia și ar fi avut de suferit în plan profesional dată fiind funcția sa iar în fața instanței a susținut contrariul, respectiv că nu i-ar fi fost afectate nici familia, nici cariera prin demersurile pentru stabilirea paternității.

Contrar celor reținute în actul de sesizare că infracțiunea de șantaj s-ar fi consumat în datele de 21 - 22.12.2016 prin aceea că inculpații B. și A. i-ar fi pretins persoanei vătămate remiterea unor sume de bani, fără a-i da posibilitatea efectuării unui test de paternitate, prin amenințare cu acte de violență și compromiterea acestuia, instanța a constatat că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că persoanei vătămate i s-a pretins o anumită conduită, în afara aceleia de a tratat cu seriozitate situația minorului. Faptul că persoana vătămată D. a fost luat de gulerul cămășii de către inculpatul A. la data de 21.12.2016 nu a avut nicio legătură cu pretinderea vreunei sume de bani. De asemenea, instanța nu a identificat nicio "amenințare cu darea în vileag a unei fapte (...) compromițătoare" câtă vreme discuțiile s-au purtat asupra găsirii unei soluții vizând recunoașterea paternității fără a fi afectată viața persoanei vătămate, iar acesta a susținut că nu are o problemă în asumarea responsabilității: "nu aș avea o problemă cu recunoașterea lui", "nu mi-e rușine nici cu statutul pe care îl am și nici cu ceea ce fac (...) și nici cu relația pe care am avut-o cu B.", "nu am o problemă (...) cu asumarea responsabilității și cu sprijinul copilului dacă este al meu". Totodată, împrejurarea că persoana vătămată D. ar fi tatăl copilului născut de inculpata B. în timpul cât era căsătorită cu un alt bărbat, nu a fost evaluată de instanță ca fiind una compromițătoare având în vedere că acesta nu era căsătorit și a aflat abia după 12 ani despre existența copilului.

Față de aceste considerente, a apreciat că în privința inculpatei B. nu se poate reține nicio conduită ce se circumscrie în elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin. (3) raportat la art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, conduita inculpatei nu a depășit limitele firești ale unei încercări de soluționare amiabilă a situației dintre părți, astfel că se impune achitarea inculpatei, întemeiat pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la inculpatul A. a reținut că implicarea acestuia în derularea evenimentelor vizează faptele din 21.12.2016, când l-a luat de gulerul cămășii pe persoana vătămată, intervenția avută în discuția telefonică din data de 22.12.2016 și convorbirea telefonică din 13.03.2017. În opinia instanței de fond acțiunea realizată de inculpat la data de 21.12.2016 nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 C. pen. și nici a celei de amenințare, întrucât nu a pretins nicio conduită persoanei vătămate D. și nici nu a proferat vreo amenințare.

De asemenea, raportat la împrejurările cauzei, natura expresiilor folosite, a răului cu care se amenință, personalitatea celui amenințat și reacția acestuia la amenințare, instanța a apreciat că afirmațiile inculpatului A. din data de 13.03.2017, nu sunt în sensul de a pretinde persoanei vătămate o anumită conduită sau de a-l amenința, ci ca până a doua zi, la ora 12, să clarifice lucrurile într-un sens sau altul (înțelegere sau acțiune în instanță), din dorința de a nu mai fi deranjat și implicat de către D. în rezolvarea situației minorului, având în vedere că persoana vătămată inițiase convorbirea iar cei doi nu au mai purtat vreo discuție aproape de trei luni de zile.

În schimb, reacția inculpatului A. în discuția telefonică din 22.12.2016 chiar justificată de relația sentimentală avută cu inculpata B., este una impulsivă iar afirmațiile inculpatului de amenințare a persoanei vătămate D. cu venirea în Timișoara, la domiciliul său, fără a-i pretinde o anumită conduită, aspect recunoscut chiar de inculpat în convorbirea din 13.03.2017 când a arătat că a perceput că în 22.12.2016 persoana vătămată a ales să "renege toată povestea", sunt de natură a crea o anumită stare de temere, de disconfort psihic, persoanei vătămate. Instanța de fond a reținut că temerea creată nu viza însă vreun pericol pentru membrii familiei sale (așa cum a susținut persoana vătămată) sau vreo agresiune fizică, ci că îi va crea neplăceri în perioada de concediu, astfel că, afirmațiile inculpatului A. din data de 22.12.2016 se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de amenințare, astfel că a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiune de șantaj, prev. de art. 207 alin. (3) raportat la art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de amenințare, prev. de art. 206 C. pen.

Reținând că infracțiunea comisă de inculpatul A. are o gravitate redusă având în vedere că amenințarea a constat în aceea că inculpatul va veni în Timișoara și vor discuta în alt mod problema, că persoana vătămată nu a părut timorată, ci chiar a ripostat că nu-și modifică programul pentru așa ceva, că reacția a fost determinată de conduita persoanei vătămate care a evitat să formuleze o propunere serioasă, discutând în contradictoriu cu inculpata B. despre natura relației avute în urmă cu 12 ani dar și circumstanțele personale ale inculpatului (nu are antecedente penale), faptul că a încercat să ajute și să protejeze persoana cu care se afla într-o relație sentimentală, fără a mai fi implicat în problema celor doi decât urmare a insistențelor persoanei vătămate, judecătorul fondului a apreciat aplicarea unei pedepse este inoportună datorită consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului, astfel că a renunțat la aplicarea acesteia și a dispus aplicarea unui avertisment, potrivit art. 81 C. pen.

În ceea ce îl privește acuzația de complicitate la șantaj adusă inculpatului C., a reținut că fiind o formă de participație secundară, complicitatea presupune drept condiție de bază a existenței sale comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală, or, în ceea ce o privește pe inculpata B. s-a apreciat că conduita sa nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj, ca atare, nici actele de ajutor date de inculpatul C. autorului nu au depășit limitele ce le presupune soluționarea amiabilă a unui potențial litigiu. Pe cale de consecință, a apreciat că se impune achitarea acestuia sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la șantaj, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 207 alin. (3) și la art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, întemeiat pe dispozițiile a