ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 81/2018

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, la data de 11 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. "Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje - C.F.R. IRLU" S.A. București - prin administrator judiciar B. S.R.L. București, solicitând instanței, în temeiul art. 1516, coroborat cu art. 1527 din C. civ., respectiv, art. 78 alin. (1) din Legea insolvenței nr. 85/2014, obligarea pârâtei la plata daunelor- interese și cominatorii pe zi/întârziere până la îndeplinirea obligației prevăzută în sentința Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, nr. 3716/2014, pronunțată în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin decizia nr. 115/2015 din data de 13.01.2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, respectiv, plata sumei de 19.658,40 RON calculată ulterior de către pârâtă și trecută în tabelul creditorilor, respectiv, în planul de reorganizare; în drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile pe art. 1516, coroborat cu art. 1527 din C. civ., și pe ale Legii nr. 85/2014: art. 78 alin. (1) și art. 75 alin. (1).

Prin sentința civilă nr. 2680, pronunțată la data de 13 aprilie 2016, în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a VII-a civilă, judecător sindic, a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. "Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje - C.F.R. IRLU" S.A. București.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 219 A, pronunțată la data de 02 februarie 2017, în dosarul nr. x/2015, a respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 2680 din 13.04.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata S.C. Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje C.F.R. I.R.L.U. București - prin administrator judiciar B. București, ca nefondat, decizie care a fost îndreptată în parte, prin încheierea nr. 33A din Camera de Consiliu de la 30 martie 2017 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că, în loc de "ședința publică de la 2.02.20167", cum eronat s-a redactat, s-a menționat în mod corect "ședința publică de la 2.02.2017", și în loc de "A." s-a menționat numele complet al apelantului "A.".

Reclamantul A. a uzat în continuare de calea de atac împotriva acestei decizii, formulând recurs, la data de 01 martie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, în condițiile art. 496 alin. (1) și (2) Noul C. proc. civ., și casarea deciziei civile recurate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) și alin. (2) teza finală Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (4), prin raportare la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, excepție în privința căreia, fiind luată în examinare cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reține următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În accepțiunea conferită de legiuitor, potrivit art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile stabilite ca atare prin art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Potrivit alin. (2) al aceluiași text, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Deopotrivă, Înalta Curte reține că, potrivit art. 634 alin. (1) Noul C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.".

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În cauză, se constată că, obiect al recursului de față îl constituie decizia civilă nr. 219 A din 02 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, prin respectiva decizie fiind respins apelul formulat de apelantul- reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2680 din 13.04.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat (în soluționarea cererii reclamantului de obligare a pârâtei la plata de daune interese cominatorii în cuantum de 200 RON/zi de întârziere în executarea titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 3716/2014 pronunțată la 27.03.2014, până la achitarea sumei de 19.658,40 RON, calculată ulterior de către pârâtă și trecută în tabelul creditorilor, respectiv, în planul de reorganizare; acțiune care a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1516, coroborat cu art. 1527 din C. civ., respectiv, art. 78 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență), decizie care are caracter definitiv de la pronunțarea sa.

Or, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "(4) Hotărârile … judecătorului- sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți, și de la pronunțare, pentru cei prezenți.".

Potrivit art. 9 teza I din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel este instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de președintele tribunalului sau de judecătorul-sindic, după caz", iar, potrivit tezei a doua a aceluiași articol, hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului- sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În atari condiții, în speță, văzând și prevederile art. 483 alin. (2) teza finală Noul C. proc. civ., decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., întrucât are caracter definitiv de la pronunțarea sa, situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., și, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac este inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează:

"Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară".

Așa fiind, față de prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicabile, cererea fiind formulată la data de 11.11.2015, deci, după data de intrare în vigoare a Legii nr. 76/2012, se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel București nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea ordinară a recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, coroborat cu art. 117 alin. (1) din aceeași lege.

Se reține, deci, că, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Înalta Curte constată că, în cauză, se aplică cu prioritate principiul legalității, conform căruia, regimul căilor de atac (fel, condiții, termen) este reglementat de lege și nu îi este îngăduit niciunui participant al procesului civil să deroge de la acest principiu. Legea este cea care recunoaște condițiile de exercitare a căilor de atac, acestea nu sunt stabilite de judecător, astfel că, mențiunile eronate din dispozitivul unei hotărâri privind regimul căii de atac nu sunt de natură a produce efecte juridice, în condițiile în care sunt contrare legii, astfel că nu deschid părților drepturi pe care legea nu le acordă.

Legalitatea căilor de atac, consacrată de art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cu care, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 219 A din 02 februarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2018.