ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2019

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, la data de 10.11.2015, sub numărul 11105/225/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta SNL Oltenia- Exploatarea Minieră Mehedinți solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la contravaloarea suprafețelor de teren dispărute ca urmare a exploatării miniere desfășurată de pârâtă, contravaloarea lipsei de folosință pentru ultimii 3 ani, contravaloarea producției agricole a celor 500 de pruni pe ultimii 3 ani, precum și contravaloarea producției viitoare, având în vedere că aceștia au fost distruși, contravaloarea masei lemnoase în funcție de vârsta acestora și contravaloarea masei lemnoase de pe terenul forestier, la prețul pieței, cât și contravaloarea scoaterii din circuitul forestier, cu cheltuieli de judecată. În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1349 și art. 1357 C. civ. La data de 16 decembrie 20115, reclamanții au depus precizare la acțiune, estimând cuantumul pretențiilor pentru primul petit la suma de 947.562 RON urmând ca stabilirea câtimii exacte a despăgubirilor să fie făcută după efectuarea expertizelor de specialitate. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Drobeta- Turnu Severin și pe fond, a solicitat respingerea acțiunii. Prin Sentința civilă nr. 1426/05.04.2018, Judecătoria Dr. Tr. Severin a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta SNL Oltenia - Exploatarea Minieră Mehedinți în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, reținând incidența prevederilor art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 12.04.2016, sub nr. x/2016. În ședința publică din 28.06.2016, reprezentantul reclamanților a învederat instanței că, în ceea ce privește evaluarea masei lemnoase, nu mai insistă pentru arborii din terenul forestier și copacilor de pe celelalte terenuri, ci doar pentru plata contravalorii celor 500 de pruni.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal: Prin Sentința civilă nr. 18 din data de 21 martie 2018, Tribunalul Mehedinți a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Societatea C. S.A. și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 299.538 RON reprezentând contravaloarea celor șapte suprafețe de teren din acțiune, respectiv: - teren în suprafață de 25005 mp, pădure, situat în extravilanul comunei Șimian, x, x, județul Mehedinți având nr. cadastral x având ca vecini: la răsărit drum, la apus, miazăzi și miazănoapte PD Ocol Silvic și intabulat în CF x a localității Șimian, teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22 octombrie 2009; - teren în suprafață de 7500 mp, pășuni conform actului de proprietate respectiv 7488 mp conform măsurătorilor cadastrale situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăvița, județul Mehedinți, având număr cadastral x aflat în T 83, P 15/5, cu vecinătăți la N - D. D, la E- N C 245, la S- E. C, la V- N C 176, teren înscris în CF nr. x Husnicioara sub nr. x cf x/2009, teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.03.2009; - teren în suprafață de 6000 mp, arabil situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăvița, județul Mehedinți, având ca vecinătăți: răsărit - F., apus - G., miazăzi - DE, miazănoapte - hotar Malovăț, dobândit prin certificatul de legatar nr. x/02 decembrie 2010; - teren în suprafață de 4200 mp, pășuni situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăvița, județul Mehedinți, cu vecini: Răsărit - DE 44, Apus- DE, Miazăzi - DE 42, Miazănoapte - DE, dobândit prin certificatul de legatar nr. x/02 decembrie 2010; - teren în suprafață de 9000 mp, pășune, situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăvița, județul Mehedinți, cu vecini la Răsărit - PD2287, Apus - DE 44, Miazăzi - Brucă S PD -2287, Miazănoapte - DE 44; PD 2287, dobândit prin certificatul de legatar nr. x/02 decembrie 2010; - teren în suprafață de 1800 mp, neproductiv, situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăvița, județul Mehedinți, cu vecini la Răsărit - PD 2287, Apus- DE 44, Miazăzi H., la Miazănoapte P 46, dobândit prin certificatul de legatar nr. x/02 decembrie 2010; - teren în suprafață de 4000 mp, neproductiv situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăvița, județul Mehedinți, cu vecini: la răsărit F., la Apus- G., la Miazăzi - ... V și la Miazănoapte DE A9, dobândit prin certificatul de legatar nr. x/02 decembrie 2010. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 4788,5 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, pe perioada 2013-2015, pentru terenurile în suprafață de 6000 mp, 7500 mp, 4200 mp și 9000 mp, descrise anterior; a respins petitul privind acordarea contravalorii a 500 de pruni pe perioada 2013-2015 și pe viitor și a luat act de renunțarea la judecata petitului privind contravaloarea masei lemnoase. În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat pârâta să plătească statului suma de 13404,40 RON reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat reclamanții sub forma taxei de timbru. Au fost compensate cheltuielile de judecată, după care a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 2500 RON cheltuieli de judecată (onorariu avocat - 2000 RON și onorariu expert I. - 500 RON, rămas în urma compensării cu onorariul expertului J.). Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții A. și B., cât și pârâta Societatea C. S.A. 2. Hotărârea pronunțată, în apel, de Curtea de Apel: Prin Decizia nr. 2635 din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâta Societatea C. S.A. și reclamanții A. și B., împotriva Sentinței civile nr. 18/21.03.2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. x/2016.

Cererea de recurs. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Societatea C. S.A. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 17 decembrie 2018. În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. În susținerea acestui motiv de recurs a menționat că, prin sentința pronunțată de Tribunalul Mehedinți, cât și prin decizia instanței de apel nu au fost examinate apărările și susținerile părților, instanțele dând eficiență juridică raportului de expertiză întocmit de expertul I., în ceea ce privește contravaloarea suprafețelor de teren care fac obiectul litigiului, fără a motiva de ce s-a apreciat valoarea de 5,21 RON/mp, în detrimentul celei de 2 RON/mp, valoarea de piață. A susținut recurenta-pârâtă că instanța de apel nu a arătat motivul pentru care a înlăturat susținerile sale, în sensul de a se lua în considerare, în cazul unei eventuale despăgubiri, această valoare de piață a terenurilor. Criticile recurentei vizează și cuantumul prejudiciului, prin raportare la valoarea stabilită pe metrul pătrat de teren, prin raportul de expertiză întocmit de expertul ..., care, deși a indicat că ofertele de vânzare a terenurilor situate în zona Valea Copcii sunt de 2 RON/mp, a apreciat că valoarea de 5,21 RON/mp este corespunzătoare stabilirii despăgubirilor. Or, repararea prejudiciului trebuie să se facă în acord cu valoarea de piață a terenurilor ca și în cazul unei exproprieri, prin raportare la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care, conform ofertelor de vânzare depuse la dosar este de 2 RON/mp. Recurenta-pârâtă a criticat decizia recurată și din perspectiva greșitei respingeri a solicitării sale cu privire la aplicarea principiului reparării în natură a prejudiciului. În acest context a menționat că, la motivarea acestei solicitări, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe, raportându-se la prevederile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/2015 are autoritate de lucru judecat cu privire la repararea în natură a prejudiciului cauzat reclamanților. Prin această hotărâre irevocabilă, Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să redea circuitului agricol terenurile afectate de lucrări miniere, care fac obiectul cauzei pendinte, stabilind că o astfel de operațiune este finanțată de la bugetul statului și presupune o procedură specială reglementată expres, cu etape determinate, pe baza unei documentații întocmite de specialiști, procedură ce rezultă din dispozițiile art. 52 și art. 53 din Legea minelor nr. 85/2003, ale art. 82 și art. 83 din Legea nr. 18/1991 și ale H.G. nr. 926/2003. Or, în cauză, prin concluziile raportului de expertiză s-a propus, pentru o parte din terenuri, aducerea la forma inițială prin preluarea pământului depozitat pe acestea, respectiv pentru terenurile în suprafață de 15.000 mp, având nr. cadastral x, categoria de folosință pășune, și neproductiv, situat în x și 25005 mp, cu nr. cadastral x, categoria de folosință pădure, situat în ...16, întrucât pârâta deține utilaje și forță de muncă calificată pentru astfel de lucrări. Față de această împrejurare, recurenta-pârâtă a susținut că terenurile menționate de expert nu au solul afectat, pentru a fi nevoie de ecologizare, putând fi aduse la forma inițială prin simpla preluare a pământului depozitat pe acestea, nefiind necesară procedura specială, astfel cum s-a reținut prin hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/2015. Prin urmare, recurenta-pârâtă a apreciat că se impunea aplicarea principiului reparării în natură a prejudiciului pentru aceste terenuri. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecata instanței de apel care a pronunțat hotărârea atacată.

Procedura derulată în recurs Prin rezoluția din 30 mai 2019 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după îndeplinirea formalităților de comunicare, prevăzute de art. XVII alin. (3), coroborate cu cele ale art. XV alin. (3) și alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. s-a dispus, prin rezoluție comunicarea raportului/suplimentului la raport părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar părțile nu au depus puncte de vedere la acesta.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile din cererea de recurs care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei pentru considerentele care succed: Printr-un prim motiv de recurs, pârâta a pretins că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea neîndeplinind cerințele legale în ceea ce privește motivarea hotărârii judecătorești, astfel cum prevede art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Într-adevăr, principiul general enunțat de dispozițiile mai sus citate impune, cu necesitate, ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată în fapt și în drept, pentru a da instanțelor superioare posibilitatea reală de a exercita controlul judiciar, ca o consecință a promovării căilor de atac. Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorul este obligat să expună, în considerentele hotărârii, atât situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută de instanță prin raportare la probatoriul încuviințat și administrat în cauză, cât și, mai ales, motivele pe care se fundamentează soluția adoptată. Magistratul trebuie să arate în mod expres și rațiunile pentru care a înțeles să admită o serie de pretenții ale părților și să le înlăture pe altele, cu trimitere la susținerile și probele administrate în cauză. Contrar celor arătate de recurent, hotărârea instanței de apel fundamentează, prin argumentele menționate în cuprinsul său, soluția de respingere a apelului, critica nefiind sub incidența ipotezei de modificare prevăzută de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., vizând ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. În speță, nu poate fi reținută o astfel de critică întrucât analiza problemelor esențiale deduse judecații apelului, prin calea de atac exercitată de pârât, au constat în examinarea întrunirii condițiilor cumulative ale răspunderii civile delictuale, modalitatea de determinare și cuantificare a prejudiciului și posibilitatea reparării în natură a prejudiciului reclamat. Or, după fixarea limitelor analizei, instanța de apel a procedat, în mod concret, la verificarea respectării acestor chestiuni în litigiul dedus judecății, reținând, prin raportare la situația de fapt, că activitatea minieră desfășurată de pârâtă a generat pentru intimații-reclamanți imposibilitatea exercitării tuturor prerogativelor dreptului lor de proprietate. Relativ la determinarea prejudiciului și cuantificarea acestuia, instanța de apel a avut în vedere faptul că prejudiciul trebuie stabilit astfel încât să cuprindă atât pierderea suferită de cel prejudiciat, cât și câștigul pe care, în condiții obișnuite, reclamanții l-ar fi putut realiza. Astfel, s-a avut în vedere că instanța de fond a omologat raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, industriale, agricole și topografie, prin care au fost identificate suprafețele de teren litigioase care au fost/sunt exploatate total sau parțial de către pârâta-recurentă, precum și stabilirea, în raport de categoriile de folosință a terenurilor descrise în actele de proprietate ale reclamanților, contravaloarea prejudiciului suferit de către aceștia, ca urmare a imposibilității folosirii acestor suprafețe de teren, ca efect al activității ilicite desfășurate de pârâtă. De asemenea, în ceea ce privește terenurile neproductive, instanța de apel a arătat, în cuprinsul considerentelor deciziei pronunțate că, deși aceste imobile nu erau productive, acest lucru nu conduce la împrejurarea că erau lipsite de orice valoare, astfel încât, expertul I. a determinat valoarea despăgubirilor aferentă acestor terenuri în raport de categoria de folosință determinată, prin actele de proprietate ale reclamanților. Prin urmare, nu se poate reține absența unei motivări care să susțină soluția pronunțată, în condițiile în care instanța și-a prezentat argumentele pentru care a considerat că există o faptă ilicită, în raport de care trebuie antrenată răspunderea delictuală a societății-pârâte, iar prejudiciul produs, prin fapta culpabilă, trebuie reparat integral. Trebuie amintit că, deși Curtea Europeană acordă o atenție deosebită respectării de către instanțe a obligației de a examina problemele ridicate de către părți, ca o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, totuși în jurisprudența sa, s-a reținut în mod constant faptul că: "art. 6 parag. 1 din Convenție, obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să dea un răspuns detaliat la fiecare argument" - Hotărârea Ruiza Torija c.Spaniei. Prin urmare, judecătorul nu trebuie să răspundă, în mod separat, fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-au întemeiat cererile, iar interpretarea într-o altă modalitate, decât cea agreată de parte, a elementelor bazei factuale, relevanța acestora nu echivalează cu o nemotivare în sensul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Prin urmare, întinderea obligației de motivare trebuie apreciată prin raportare la natura și circumstanțele specifice fiecărei cauze. În cauză, fiind o acțiune în răspundere civilă delictuală, instanțele de fond au respectat obligația de a motiva îndeplinirea condițiilor cumulative necesare pentru angajarea răspunderii, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția. Cum aceste condiții sunt elemente fundamentale susceptibile să influențeze soluția pronunțată de instanță și care trebuie, deci, să se regăsească în considerentele hotărârii, se constată că, în speță, acestea se regăsesc în considerentele deciziei atacate. Printr-un alt motiv de recurs au fost formulate critici în legătură cu modalitatea de calcul a despăgubirilor acordate reclamanților, urmare a prejudiciului suferit ca efect al exploatării miniere realizată de către pârâtă. S-a pretins că prejudiciul trebuie stabilit prin raportare la ofertele de vânzare a terenurilor situate în zona Valea Copcii, care sunt de 2 RON/mp și nu prin raportare la valoarea tehnică necesară înscrierii în contabilitatea persoanelor juridice, cum eronat s-a realizat în cauză. Contrar susținerilor recurentei, raportul de expertiză efectuat în cauză a fost omologat de către instanța de fond, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor acordate reclamanților la suma de 299538 RON. Pentru a stabili această valoare, expertul tehnic în specialitatea construcții civile, industriale și agricole și topografie a avut în vedere coeficienții de evaluare din Metodologia Buletinului CET 97/2006, valoarea despăgubirilor fiind stabilită atât pentru terenurile care nu mai există fizic, întrucât acestea au fost decopertate de către societatea-pârâta C. S.A., cât și pentru terenurile care sunt inutilizabile, datorită acoperirii acestora cu pământ, ca efect al lucrărilor de excavare efectuate de recurentă. În consecință, instanța de recurs, reține, din perspectiva legalității, că, la stabilirea cuantumului prejudiciului, expertul desemnat în cauză a arătat argumentele de fapt și drept în determinarea acestui cuantum, context în raport cu care instanța de apel, în lipsa contestării coeficienților de determinare a valorii de bază a imobilelor litigioase, a reținut și motivat justețea soluției relativ la determinarea și cuantificarea prejudiciului, ca urmare a omologării raportului de expertiza întocmit de expertul I. De altfel, recurenta este nemulțumită de cuantumul despăgubirilor acordate, criticând un mijloc de probă - raportul de expertiză realizat la instanța de fond - cu scopul de a fi diminuat cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată, ceea ce denotă că, în realitate, sunt invocate critici de netemeinicie a deciziei atacate, iar nu de nelegalitate, întrucât nu se raportează la niciun reper legal pe care instanța de apel să îl fi interpretat sau aplicat în mod greșit. Nici susținerea recurentei referitoare la determinarea prejudiciului, prin raportare la art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu poate fi primită, întrucât textul legal din actul normativ evocat vizează o dispoziție specială incidentă în materia exproprierii imobilelor pentru cauză de utilitate publică, cadru normativ care nu poate servi ca temei în cazul acțiunilor de drept comun, având ca obiect despăgubiri, întemeiate pe antrenarea răspunderii civile delictuale. O altă critică a deciziei recurate privește greșita respingere a solicitării referitoare la aplicarea principiului reparării în natură a prejudiciului. Recurenta a arătat că, prin concluziile raportului de expertiză, s-a reținut că, pentru o parte din terenuri, este posibil ca acestea să fie aduse la forma inițială, prin preluarea pământului ce a fost excavat și depozitat pe aceste suprafețe de teren. Întrucât deține utilajele și forța de muncă necesare unor tare lucrări, recurenta a susținut că instanțele, în mod greșit, nu au avut în vedere posibilitatea reparării în natură a prejudiciului reclamat. Critica recurentei, deși susceptibilă de încadrare în cazul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primită. În conformitate cu art. 1386 alin. (1) C. civ., repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. Într-adevăr, alin. (1) al art. 1386 C. civ. acordă prioritate reparării în natură a prejudiciului, fiind apreciată calea cea mai eficientă de acoperire efectivă a daunei cauzate victimei. Aceasta ar putea fi realizată fie prin restituirea bunurilor, fie prin înlocuirea sau repararea bunurilor distruse. În mod excepțional, când repararea în natură a prejudiciului nu mai este posibilă, există posibilitatea reparării prin echivalent, constând într-o despăgubire stabilită "prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească". Referitor la îndreptățirea intimaților-reclamanți de a solicita, prioritar, repararea în natură a prejudiciului, se reține că, o asemenea opțiune a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Mehedinți, în cadrul căruia autorul reclamanților a solicitat instanței să dispună obligarea societății-recurente C. S.A. să readucă terenurile la starea inițială și să redea circuitului agricol terenurile afectate de lucrările miniere. Cererea a fost soluționată, definitiv, prin Decizia civilă nr. 295/A/2015 a Tribunalului Mehedinți, în sensul respingerii acțiunii. Or, în contextul în care demersul procesual care a format obiectul dosarului sus menționat a vizat, în fapt, solicitarea privind repararea în natură a prejudiciului cauzat prin lucrările miniere de ocupare și excavare a terenurilor litigioase, demers soldat cu respingerea acestei solicitări, rezultă că intimații-reclamați se află în imposibilitate de a mai obține repararea prejudiciului în natură, astfel încât singura opțiune a acestora este, astfel cum corect reține și instanța de apel, de a solicita repararea prejudiciului prin echivalent, în condițiile art. 1386 alin. (1), teza I C. civ. Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate nu sunt incidente și, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.