ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 130 din data de 12 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de notar public, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de notar public.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate inculpatei A. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (3 luni), rezultând o pedeapsă de 2 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de notar public, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (1), (5) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de notar public.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii rezultante de 2 ani și 9 luni închisoare aplicate inculpatei A. sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă,

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligată inculpata să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității U.A.T. Municipiul Piatra-Neamț, jud. Bacău ori la D.G.A.S.P.C. Neamț, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desființat înscrisurile falsificate și anume declarațiile fiscale D 100 depuse de inculpată la A.J.F.P. Neamț (aferente perioadei iulie - septembrie 2013 și decembrie 2013 - decembrie 2014) aflate la vol. II dosar urmărire penală.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și a fost obligată inculpata A. să plătească părții civile suma de 117.865 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale până la data plății efective a debitului, calculate conform Codului de procedură fiscală, cu titlu de daune materiale.

S-au respins celelalte pretenții formulate de partea civilă ca nefondate.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei A. până la concurența sumei de 117.865 RON.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a reținut că prin Rechizitoriul nr. x din 20 martie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații în formă continuată și delapidare în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 295 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare că inculpata A., în calitate de notar public și reprezentant al A. cu sediul în com. Drăgănești, jud. Neamț, a încasat, în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, cu titlu de impozit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul propriu, suma de 117.865 RON (expertiza B. și C.), pe care și-a însușit-o în interes propriu și, pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de delapidare, a inserat în D l00 (aferente perioadei iulie - septembrie 2013, decembrie 2013 - decembrie 2014), date nereale, nedeclarând sumele încasate (declarând sume mai mici sau chiar zero).

Procurorul a reținut această situație de fapt în baza următoarelor mijloace de probă:

- adresele părții civile, raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere - vol. I - f. l 1 - 92;

- raportul de constatare - f. x;

- raportul de expertiză contabilă judiciară- vol. I - 126 - 146, 147 - 185;

- declarațiile D 100, D 208 și D 701 - f. x;

- documentația ridicată de la A. - vol. III - fila x; vol. IV - fila x; f. x (incluzând registrul -jurnal de încasări și plăți - f. x 51); f. x;

- declarațiile inculpatei A. - f. x).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 22 martie 2018, sub numărul x/32/2018.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău nr. 13 din data de 29 mai 2018, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. x/P/2015 din 20 martie 2018, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.

S-a constatat că Curtea de Apel Bacău este competentă teritorial și după calitatea persoanei să judece cauza, în raport de prevederile art. 38 alin. (1) lit. d) și art. 41 C. proc. pen., având în vedere calitatea de avocat a inculpatei A..

Instanța i-a adus la cunoștință inculpatei dispozițiile privitoare la procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii (art. 375, 377 și 396 alin. (10) C. proc. pen.), prilej cu care aceasta a declarat că nu dorește judecarea cauzei în procedura simplificată, ci conform procedurii de drept comun.

În cursul cercetării judecătorești, inculpata A. a dat declarație, ocazie cu care a susținut că își menține declarațiile date anterior în cauză.

Instanța a încuviințat pentru inculpată proba cu înscrisuri. Inculpata a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere . La solicitarea instanței, partea civilă, prin A.J.F.P. Neamț, a comunicat relații și că își menține cererea de constituire ca parte civilă în cauză.

A fost respinsă proba cu expertiză tehnică contabilă solicitată de inculpată.

A fost atașată la dosar fișa de cazier judiciar a inculpatei.

Inculpata a depus la dosar concluzii scrise.

Inculpata a fost asistată/reprezentată în cursul judecății de un avocat ales.

Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Curtea a constatat următoarele:

În fapt, s-a reținut că inculpata A. este titulara A., cu sediul principal în com. Drăgănești, jud. Neamț și cu sediul secundar în com. Brusturi, jud. Neamț. A. a devenit plătitor de impozite și taxe cu regim de stopaj la sursă din luna aprilie 2009, depunând primele declarații la data de 27 iulie 2009.

Potrivit dispozițiilor procedural fiscale, reținerea la sursă reprezintă obligația legală ce îi revine plătitorului unui venit către o persoană fizică sau juridică de a nu acorda venitul respectiv fără a calcula și reține obligațiile fiscale aferente. Obligațiile fiscale se datorează de beneficiarul venitului, dar obligația legală pentru a le calcula și reține revine plătitorului, respectiv celui care achită venitul. În această accepțiune, suma reținută la sursă la momentul achitării venitului este strict scriptică (spre exemplu, Codul fiscal încadra în această categorie impozitul pe veniturile din salarii și, până la data de 1 ianuarie 2018, și contribuțiile individuale de asigurări sociale, de asigurări de sănătate și asigurări pentru șomaj, sume care erau evidențiate scriptic la momentul plății salariului către angajat, dar deveneau lichide doar la momentul vărsării lor la bugetul de stat, în termenul prevăzut de legiuitor).

Diferit de acestea, art. 111 din Codul fiscal prevede și o altă categorie de venituri, respectiv veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, în alin. (1) menționându-se că, la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin actele juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil.

Potrivit alin. (6) al textului de lege, sarcina calculării și încasării acestui impozit revine notarului public, înainte de autentificarea actului. Impozitul calculat și încasat se plătește până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat. În condițiile expres determinate de legiuitor, notarul public devine, astfel, gestionar/detentor al sumelor fizic încasate, acestea fiind lichide și certe din chiar momentul calculării lor. Mai precis, la momentul încheierii actului notarial vizând transferul dreptului de proprietate, notarul public încasează și suma reprezentând impozitul pe aceste venituri, pe care o gestionează până la momentul în care este obligat să o verse la bugetul de stat.

Totodată, legiuitorul fiscal a prevăzut o modalitate strictă de evidențiere a impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, introducând două tipuri de evidență, respectiv declarațiile D 100 și D 208.

D 208 este o declarație informativă prin care se comunică organului fiscal numele vânzătorilor și cumpărătorilor din tranzacțiile imobiliare, valoarea bunului care face obiectul tranzacției, precum și valoarea impozitului perceput asupra tranzacției și taxele notariale aferente.

D 100 este o declarație fiscală prin care se declară obligația de plată la bugetul de stat a impozitelor calculate. În situația în care cele două declarații sunt întocmite corect și pe baza datelor reale înscrise în contractele de vânzare-cumpărare, suma reprezentând impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal declarată prin D 208 trebuie să coincidă cu suma declarată ca obligație de plată la bugetul de stat prin intermediul D 100. Trebuie menționat faptul că doar sumele declarate la organul fiscal prin D 100 constituie obligație de plată și sunt preluate în fișa sintetică totală a contribuabilului, document în care se înregistrează ulterior și plățile efectuate în contul acestui impozit, dar și a majorărilor și penalităților calculate pentru neplata sau plata cu întârziere a obligației declarate.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că inculpata A. a încasat sumele reprezentând impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, începând cu luna ianuarie 2013, dar nu le-a mai virat ulterior bugetului de stat, folosindu-le în interes personal, ultimul act material consumându-se în luna decembrie 2014.

S-a arătat că probatoriul administrat a relevat în afara oricărei îndoieli rezonabile că inculpata A. a săvârșit infracțiunile de fals în declarații în formă continuată și delapidare în formă continuată.

În perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, inculpata A., notar public, a creat un sistem financiar ilicit, evidențiind în mod necorespunzător sumele reținute cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare, în scopul însușirii în interesul său a acestor sume. Pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de delapidare, notarul public a depus la Agenția Județeană a Finanțelor Publice Neamț declarațiile D 100 în care a inserat date nereale, nedeclarând sumele încasate în mod real (declarând sume mai mici sau chiar zero).

Astfel, probele au relevat că, în ceea ce privește calculul, declararea și plata impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare, între sumele calculate și declarate la organul fiscal și cele înscrise în documentele primare care au stat la baza încheierii tranzacțiilor imobiliare dintre părți există diferențe semnificative. Aceste diferențe au fost constatate și calculate (inițial, de inspectorii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și, ulterior, de expertul judiciar contabil desemnat de procuror împreună cu expertul parte ales de inculpată) pe baza verificării întregii documentații notariale ridicată de la A. întocmită în perioada de referință și care viza această materie, a centralizării datelor din declarațiile informative privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal D 208 și a declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat D 100 depuse de către BNP Creangă la organul fiscal.

Pentru a putea reține corecta încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpată, s-a reținut că, în situația în care cele două declarații sunt întocmite corect și pe baza datelor reale, neplata impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare poate fi încadrată în noțiunea stopajului la sursă, sumele fiind declarate în mod corect, dar neachitate până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost reținute. În prezenta speță, însă, s-a constatat că inculpata A. a creat un sistem financiar ilicit, nedeclarând în D 100 sumele încasate în mod real, în scopul însușirii în interesul său a acestor sume, situație în care faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații în formă continuată și delapidare în formă continuată.

În raportul de constatare și în expertiza contabilă judiciară, inspectorii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și, respectiv, cei doi experți contabili judiciari au constatat următoarele:

- în luna ianuarie 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 1.384 RON; impozit menționat în D 208: 1.384 RON; impozit menționat în D 100: 1.384 RON;

- în luna februarie 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 5.926 RON; impozit menționat în D 208: 5.926 RON; impozit menționat în D 100: 5.926 RON;

- în luna martie 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 9.561 RON; impozit menționat în D 208: 9.561 RON; impozit menționat în D 100: 9.981 RON;

- în luna aprilie 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 5.688 RON; impozit menționat în D 208: 5.688 RON; impozit menționat în D 100: 5.827 RON;

- în luna mai 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 13.086 RON; impozit menționat în D 208: 13.086 RON: impozit menționat în D 100: 13.086 RON;

- în luna iunie 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 4.776 RON; impozit menționat în D 208: 4.776 RON: impozit menționat în D 100: 4.776 RON;

- în luna iulie 2013. inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 5.654 RON; impozit menționat în D 208: 4.795 RON; impozit menționat în D 100: 2.829 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 26 august 2013, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x:

- în luna august 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 11.143 RON; impozit menționat în D 208: 10.476 RON; impozit menționat în D 100: 11.465 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 2 octombrie 2013, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna septembrie 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 12.452 RON; impozit menționat în D 208: 12.001 RON; impozit menționat în D 100: 0 RON. Prin adresa nr. x din 4 aprilie 2016, Agenția Națională de Administrare Fiscală (în continuare, ANAF) a comunicat faptul că, pentru luna septembrie 2013, inculpata nu a întocmit D 100;

- în luna octombrie 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 4.664 RON; impozit menționat în D 208: 3.693 RON; impozit menționat în D 100: 0 RON. Prin adresa nr. x din 4 aprilie 2016, ANAF a comunicat faptul că, pentru luna octombrie 2013, inculpata nu a întocmit D 100;

- în luna noiembrie 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 6.851 RON; impozit menționat în D 208: 6.563 RON; impozit menționat în D 100: 0 RON Prin adresa nr. x din 4 aprilie 2016, ANAF a comunicat faptul că, pentru luna noiembrie 2013, inculpata nu a întocmit D 100;

- în luna decembrie 2013, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 5.694 RON; impozit menționat în D 208: 5.694 RON; impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 7 ianuarie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna ianuarie 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 7.173 RON; impozit menționat în D 208: 5.019 RON; impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 25 februarie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna februarie 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 2.327 RON; impozit menționat în D 208: 2.139 RON; impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 25 martie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna martie 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 2.468 RON; impozit menționat în D 208: 855 RON; impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 28 aprilie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna aprilie 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 6.204 RON; impozit menționat în D 208: 5.475 RON; impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 26 mai 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna mai 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 5.155 RON; impozit menționat în D 208: 5.096 RON: impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 25 iunie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x:

- în luna iunie 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 8.060 RON; impozit menționat în D 208: 6.240 RON: impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 25 iulie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x:

- în luna iulie 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 14.257 RON; impozit menționat în D 208: 12.333 RON; impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 25 august 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna august 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 7.235 RON; impozit menționat în D 208: 13.540 RON: impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 29 septembrie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna septembrie 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 17.635 RON; impozit menționat în D 208: 7.056 RON: impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 27 octombrie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna octombrie 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 7.905 RON; impozit menționat în D 208: 7.905 RON: impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 25 noiembrie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna noiembrie 2014 inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă de 6.087 RON; impozit menționat în D 208; 18.392 RON; impozit menționat în D 100; 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 22 decembrie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna decembrie 2014, inculpata a reținut impozit pe venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă de 13.814 RON; impozit menționat în D 208; 5.446 RON; impozit menționat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracțiunii continuate de fals în declarații a fost săvârșit la data de 27 ianuarie 2015, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x.

Concluzionând, pe baza documentelor avute în verificare la momentul constatării, specialiștii antifraudă au stabilit că inculpata și-a însușit suma de 140.950 RON. Ulterior, cei doi experți judiciari contabili, care au avut la dispoziție întreaga documentație ridicată de la A., au concluzionat că inculpata nu a declarat sume în cuantum total de 117.865 RON, pe care ulterior și le-a însușit în scop personal, conform probelor relevate de actele de urmărire penală. Inculpata A. a declarat că nu formulează obiecțiuni la expertiză.

După ce a luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză, partea civilă ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a transmis adresa din 1 martie 2018 în care a precizat din nou că, în conformitate cu concluziile inspecției fiscale finalizate potrivit Raportului de inspecție fiscală nr. x din 19 iulie 2016, A. a reținut, în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, suma de 188.640 RON cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare, dar și-a însușit, prin nevirare la bugetul de stat, suma de 133.366 RON, delapidarea producându-se prin nedeclararea sumei către organele fiscale, iar declarațiile rectificative depuse în timpul inspecției fiscale nu au fost luate în calcul de echipa de control. Totodată, ANAF și-a menținut poziția precizată încă de la începutul anchetei, susținând că A. datorează bugetului de stat suma de 466.287 RON, provenind, atât dintr-o perioadă supusă controlului mai mare decât cea care a format obiectul prezentei cauze, cât și din identificarea altor taxe, impozite și contribuții neachitate.

Așa cum a precizat și partea civilă, după dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect, la data de 9 mai 2016 și după ce suspecta a luat cunoștință de acuzația penală (în urma citațiilor emise), dar având în vedere și controlul fiscal desfășurat la biroul notarial și concluziile preliminare ale inspectorilor fiscali, A., în încercarea de a înlătura răspunderea penală, a întocmit declarațiile rectificative D 710, pe care le-a transmis ANAF la data de 2 iunie 2016, în care a inserat sumele reale încasate cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare, achitând și o parte din debitul reclamat la acel moment de partea civilă.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpata A. a recunoscut faptele comise sub aspectul elementelor ce țin de latura obiectivă, dar a negat intenția infracțională, deși și aceasta este probată prin întreg materialul de urmărire penală administrat. În circumstanțierea împrejurărilor în care inculpata și-a însușit suma de 117.865 RON (expertiza B. și C.), A. a precizat faptul că biroul notarial pe care îl reprezintă a avut încasări mai mici decât cheltuielile ocazionate de întreținerea sa, încercând să acrediteze ideea că a fost nevoită să comită infracțiunile pentru a asigura desfășurarea în continuare a serviciului public oferit de birou. Mai mult, la data de 6 martie 2018, cu ocazia ultimei audieri, inculpata a invocat și starea precară de sănătate (fapt ce a impus delapidarea sumelor menționate pentru efectuarea unor intervenții chirurgicale în țară și în străinătate).

Susținerile inculpatei sunt infirmate inclusiv prin faptul că a reiterat comportamentul infracțional cel puțin până la finele anului 2017, aspect constatat și de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, care a dispus efectuarea de verificări concretizate în Actul final de control nr. x din 27 octombrie 2017.

S-a arătat că, dacă cheltuielile de funcționare ale cabinetului notarial erau atât de oneroase precum pretinde inculpata, aceasta ar fi trebuit să găsească soluții legale pentru rezolvarea acestei probleme, precum reducerea acestor cheltuieli, creșterea încasărilor, și nu să recurgă la eludarea dispozițiilor legale privind plata taxelor și impozitelor către bugetul de stat și însușirea sumelor încasate cu acest titlu.

Față de cele reținute mai sus în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că inculpata A. a încălcat în mod deliberat dispozițiile ce îi reglementează activitatea (Legea nr. 36/1995, Regulamentul de aplicare aprobat prin OMJ nr. 2333/C/2013, etc), pentru a-și asigura reușita infracțională (mai ales, posibilitatea identificării sistemului ilicit conceput), membrii corpului de control al UNNPR constatând că: arhiva biroului notarial nu este constituită și nu este păstrată potrivit actelor normative în vigoare; spațiul destinat păstrării arhivei notariale nu asigură conservarea documentelor împotriva distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuințare, sustragerii sau abandonului, contrar dispozițiilor art. 119 din Regulament; registrele biroului notarial, în măsura în care există, nu sunt completate conform normelor. În concordanță cu aceste constatări, experții judiciari B. și C. au menționat că sunt diferențe între valoarea impozitului înscris în încheierea de autentificare și impozitul înscris, lunar, în registrul jurnal de încasări și plăți. Aceste diferențe nu pot fi stabilite cu exactitate, deoarece înregistrarea zilnică se efectuează pe bonuri fiscale emise și nu se efectuează pe contracte autentificate. Nu sunt elemente din care rezultă totalul valoric lunar înscris în evidența A. privind impozitul reținut din veniturile din transferul proprietăților imobiliare.

Prin concluziile scrise depuse la dosar și cele formulate oral de apărătorul inculpatei s-au invocat o serie de neregularități ce vizează actul de sesizare și activitatea de urmărire penală precum:

- în rechizitoriu nu este indicat clar care este cuantumul prejudiciului cauzat de inculpată;

- lipsa unei analize corespunzătoare de către procuror în cuprinsul rechizitoriului a probelor și a apărărilor formulate de inculpată;

- nelegalitatea ordonanței de extindere a urmăririi penale din 14 martie 2015;

- ordonanța de extindere a urmăririi penale din 8 aprilie 2016 nu descrie fapta de delapidare;

- ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din 2 mai 2017 nu expune descrierea faptelor;

- a fost încălcat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale prin faptul că inculpatei i-a fost adus la cunoștință calitatea de suspect la data de 9 decembrie 2016, deși efectuarea în continuare a urmăririi penale s-a dispus la 9 mai 2016, după circa un an, timp în care au fost administrate majoritatea probelor împotriva inculpatei.

Aceste apărări ale inculpatei nu mai pot fi cenzurate de către instanță, în faza de judecată, fiind critici, excepții de nelegalitate a actelor de urmărire penală ce pot și au fost examinate în procedura de cameră preliminară.

În fața instanței de judecată, inculpata a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen. și anume lipsa vinovăției. În esență, s-a susținut că faptele reținute în sarcina inculpatei ar atrage răspunderea fiscală a acesteia, nu și răspunderea penală, pentru neachitarea la timp a obligațiilor fiscale, inculpata, în calitate de notar public, suportând anumite sancțiuni de natură fiscală, inclusiv dobânzi și penalități.

Cât privește infracțiunea de fals în declarații, instanța a reținut că inculpata, în deplină cunoștință de cauză și nu din eroare, cum s-a apărat aceasta, a inserat în declarațiile fiscale D 100 aferente perioadei iulie - septembrie 2013, decembrie 2013 - decembrie 2014 date nereale, în scopul de a se sustrage de la plata către stat a impozitelor aferente veniturilor rezultate din transferul proprietăților imobiliare.

Caracterul conștient și intenționat al faptei rezultă din perioada lungă de timp în care inculpata a consemnat date nereale în declarațiile D100, precum și în diferența mare între sumele reale încasate și cele declarate efectiv.

Într-adevăr, încălcarea obligațiilor fiscale atrage, în primul rând, o răspundere de natură fiscală, însă aceasta nu înlătură răspunderea penală în cazul în care sunt întrunite condițiile de tipicitate ale vreunei infracțiuni. Inculpata A., în calitatea sa de titular al BNP A., avea obligația de a încasa impozitele aferente veniturilor rezultate din transferul proprietăților imobiliare pe care le autentifica, conform legii, de a declara organelor fiscale sumele încasate și de a le vira către bugetul de stat, în termenele legale.

Notarul este, în sensul legii penale, funcționar public (art. 175 alin. (2) C. pen.) și, cu privire la sumele susmenționate avea calitatea de gestionar, astfel că are calitatea de subiect activ calificat al infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. Prin nedeclararea în mod conștient, așa cum s-a arătat, a unor sume considerabile reprezentând impozitelor aferente veniturilor rezultate din transferul proprietăților imobiliare și însușirea acestora în interes propriu, inculpata a realizat acte materiale specifice elementului material al laturii obiective a infracțiunii de delapidare, fiind deplin conștientă (inculpata este o persoană cu o pregătire superioară și îndeplinea un serviciu de interes public ce implică cunoașterea normelor legale ce-i guvernează activitatea, precum și a normelor legii penale) de natura ilicită a faptelor sale și de urmările acestora, astfel că este îndeplinită și condiția de incriminare ce ține de latura subiectivă a infracțiunii, inculpata acționând cu intenție directă.

În consecință, s-a apreciat că apărarea inculpatei că a acționat fără vinovăție este nefondată.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatei A. care, în calitate de notar public și reprezentant al A. cu sediul în com. Drăgănești, jud. Neamț, a încasat, în perioada 1 ianuarie 2013 -31 decembrie 2014, cu titlu de impozit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul propriu, suma de 117.865 RON (expertiza B. și C.), pe care și-a însușit-o în interes propriu și, pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de delapidare, a inserat în D 100 (aferente perioadei iulie - septembrie 2013, decembrie 2013 - decembrie 2014), date nereale, nedeclarând sumele încasate (declarând sume mai mici sau chiar zero), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații în formă continuată și delapidare în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 295 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Cu privire la cele două infracțiuni s-a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul real de infracțiuni.

S-a menționat că inculpata a început activitatea infracțională în perioada în care era în vigoare C. pen. din 1968 și a continuat-o și după intrarea în vigoare a Noului C. pen. (la 1 februarie 2014), adoptat prin Legea nr. 286/2009, fapta epuizându-se în luna decembrie 2014, astfel că, ținând seama de data epuizării infracțiunilor deduse judecății în cauză, s-a apreciat că legea penală aplicabilă este Noul C. pen.

Având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele reținute în actul de sesizare există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpată cu vinovăție, sub forma intenției directe, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. instanța a dispus condamnarea inculpatei A..

La stabilirea și individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 C. pen., și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la infracțiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., curtea a apreciat că aceasta prezintă o gravitate relativ ridicată, având în vedere valorile sociale lezate prin comiterea acestei fapte, modalitatea de săvârșire a faptei (prin falsificarea unor declarații fiscale), durata de timp mare pe care s-a întins activitatea infracțională, faptul că activitatea infracțională a inculpatei a continuat până la finele anului 2017, fapt ce a impus o nouă sesizare din oficiu, vizând perioada ianuarie 2015 - decembrie 2017, faptă aflată în curs de investigare, și mai ales paguba însemnată cauzată bugetului de stat și care până în prezent nu a fost recuperată.

Cât privește infracțiunea de fals în declarații în formă continuată prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., instanța a apreciat că și aceasta prezintă o gravitate relativ ridicată având în vedere valorile sociale lezate prin comiterea acestei fapte, natura și numărul mare al declarațiilor ce au făcut obiectul falsului, durata de timp mare pe care s-a întins activitatea infracțională.

Cu privire la persoana inculpatei, instanța a reținut că, deși nu a mai suferit condamnări penale, potrivit fișei de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei, prin ordonanța nr. x/P/2013 din 26 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost sancționată cu amendă cu caracter administrativ conform art. 18

1

C. pen. din 1968 pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.. De asemenea, așa cum s-a arătat mai sus, este cercetată în prezent și pentru activitatea infracțională a inculpatei ulterioară emiterii rechizitoriului din prezenta cauză și până la finele anului 2017, împrejurări ce relevă că inculpata prezintă o anumită predispoziție infracțională.

Pe de altă parte, inculpata are studii superioare, iar conform actelor medicale depuse la dosar are unele probleme de sănătate.

Ținând seama de toate aspectele enunțate anterior, referitoare atât la gravitatea faptelor și împrejurările comiterii acestora, precum și la persoana inculpatei, curtea a aplicat acesteia pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea. art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a considerat că cele două pedepse sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise și apte să asigure realizarea scopului educativ-preventiv al sancțiunii penale.

În acord cu prevederile art. 67 C. pen., instanța a considerat că, față de natura și gravitatea infracțiunii comise de inculpată, împrejurările cauzei și persoana infractorului, este necesară aplicarea de lângă pedeapsa principală a închisorii aplicate pentru infracțiunea de delapidare a pedepsei complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 65 alin. (1) C. pen., a pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

Curtea a apreciat că pentru ocuparea unei funcții publice sau de demnitate publică, o persoană trebuie să se bucure de un anumit prestigiu și să fi avut o conduită corespunzătoare în societate. Condamnarea unei persoane pentru comiterea unei infracțiuni de delapidare cum este cea comisă de inculpată, o face incompatibilă cu ocuparea unei funcții publice, precum și cea de notar. Prin condamnarea sa, inculpata devine nedemnă și inaptă din punct de vedere moral pentru exercitarea drepturilor la care face referire art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Pentru aceleași considerente, precum și pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni de către inculpată în circumstanțele de care s-a folosit acesta pentru comiterea faptelor deduse judecății, s-a arătat că se impune și interzicerea exercițiului dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. și anume interzicerea exercițiului dreptului de a exercita profesia de notar.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite prevederile art. 91 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei închisorii rezultante de 2 ani și 9 luni închisoare aplicate inculpatei A. sub supraveghere, aceasta prezentând suficiente că se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, dar este necesară supravegherea conduitei sale o anumită durată de timp. Inculpata are capacitatea intelectuală și experiența de viață necesare pentru a conștientiza gravitatea și caracterul antisocial al faptelor săvârșite și înțelege pe deplin care sunt consecințele reiterării comportamentului infracțional.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că partea civilă A.N.A.F. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a înaintat în cursul urmăririi penale mai multe adrese referitoare la constituirea sa ca parte civilă în cauză, după cum urmează:

- adresa din 10 mai 2016, prin care ANAF s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 142.906 RON stopaj la sursă și 140.950 impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare.

- adresa x din 1 martie 2018, prin care ANAF a comunicat că BNP A. prejudiciat bugetul de stat cu suma de 133.366 RON reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare reținut și nedeclarat organelor fiscale. A mai arătat că inspecția fiscală a vizat o perioadă mai mare, rezultând un prejudiciu total de 308.803 RON reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare reținut și nedeclarat organelor fiscale aferente perioadei 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2015. De asemenea, la inspecția fiscală au fost stabilite suplimentar și alte obligații fiscale (taxă pe valoarea adăugată, impozit pe venitul din activități independente, contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate.

În faza de judecată, a comunicat că își menține declarația de constituire ca parte civilă înaintată cu adresa nr. x din 16 aprilie 2018.

Potrivit art. 19 C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz a părții responsabile civilmente. Repararea prejudiciului material și moral se face potrivit legii civile.

C. civ. prevede la art. 1357 că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Acest text de lege stabilește condițiile răspunderii civile delictuale și anume fapta ilicită, urmarea imediată - prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs și vinovăția, sub forma intenției sau a culpei.

Curtea a reținut că din probele administrate în cauză (și analizate anterior) rezultă ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatei A. pentru paguba produsă părții civile prin săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

La cuantificarea pagubei, instanța a avut în vedere doar suma reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare reținut și nedeclarat de inculpată organelor fiscale aferente perioadei 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, întrucât doar această perioadă a fost reținută în actul de sesizare, ca activitate infracțională circumscrisă infracțiunii de delapidare ce face obiectul judecății, instanța neputând să se pronunțe și asupra altor perioade de timp, neavute în vedere în rechizitoriu.

De asemenea, pentru aceleași considerente, nu pot fi avute în vedere la calculul pagubei și alte impozite și contribuții cu regim de stopaj la sursă în afara impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare.

Potrivit raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză, paguba cauzată părții civile prin infracțiunea comisă de inculpată este în cuantum de 117.865 RON reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare reținut de BNP A. și nedeclarat organelor fiscale aferente perioadei 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014. Prin raportul de constatare efectuat inițial în cauză s-a stabilit un cuantum al pagubei apropiat de cel stabilit ulterior prin expertiza contabilă (118.129 RON) (vol. I, f.108, dosar urmărire penală).

Împotriva Sentinței penale nr. 130 din data de 12 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au formulat apel inculpata A. și ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț.

Inculpata A. a solicitat achitarea sa conform dispozițiilor art. 396 alin. (5) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea unei pedeapse orientate către minimul special, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere apreciind că nu a fost conturată conduita infracțională neputând fi distinse cu claritate actele materiale care alcătuiesc conținutul infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

În susținerea motivelor de apel a arătat că trebuie realizată distincția între răspunderea penală și alte forme de răspundere - fiscală, de exemplu. Literatura de specialitate admite existenta unei forme de răspundere fiscală, care nu se confundă cu răspunderea contravențională sau penală. În activitatea pe care o desfășoară, notarii publici au o serie de obligații fiscale reglementate de Codul fiscal - pentru neachitarea la timp a obligațiilor fiscale aceștia suportă o serie de sancțiuni, datorând după termenul de scadentă dobânzi și penalități de întârziere. Notarul public este obligat să întocmească înscrisuri în care sunt inserate obligațiile fiscale care trebuie remise către stat, inclusiv impozitul încasat ca urmare a încheierii actelor juridice translative de proprietate.

A considerat că nu se poate retine că neplata la termen a acestor obligații fiscale ar echivala cu neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unei atribuții de serviciu sau că nu se poate retine întrunirea condițiilor ce țin de latura subiectivă a infracțiunii și existenta vinovăției prevăzute de lege pentru forma tip a infracțiunii.

Astfel, în cazul infracțiunilor de serviciu, relațiile sociale vizate sunt cele care privesc drepturile și interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice de funcționarii publici care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinesc un act sau îl îndeplinesc în mod defectuos sau își însușesc, folosesc în interes propriu sau în interesul altuia bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează, acte ce se referă strict la activitatea lor profesională și nu la unele obligații fiscale impuse de Codul fiscal.

Pentru neîndeplinirea obligațiilor fiscale se percep dobânzi și penalități de întârziere prevăzute de Codul fiscal, iar neplata acestor impozite la termen atrăgea răspunderea penală doar în condițiile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, declarat neconstituțional. A apreciat că nu poate fi realizată o delimitare între răspunderea penala și cea fiscală în funcție de natura impozitului pe care apelanta-inculpată este obligată a-l remite statului.

A arătat că, în speță, nu este realizat elementul material al infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. având în vedere raporturile inculpatei cu statul din punctul de vedere al obligațiilor sale de natură fiscală, neputând fi vorba despre o agravare a situației apelantei în sensul atragerii răspunderii sale penale.

A mai susținut că prima instanță a reținut în mod eronat că ar fi îndeplinită condiția de incriminare ce tine de latura subiectivă a infracțiunii, inculpata acționând cu intenție directă. S-a susținut că, astfel cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, fapta nu este săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, astfel cum impune art. 15 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 326 C. pen. a menționat că simplele erori în completarea declarațiilor obligatorii pentru activitatea desfășurată nu sunt de natură a atrage incidența răspunderii penale, lipsind forma de vinovăție, a intenției (directe sau indirecte) în declararea necorespunzătoare a datelor în înscrisurile depuse la autoritatea financiară a statului. Instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile rectificative întocmite și depuse de către inculpată, care denotă erorile în declarațiile realizate în perioada supusă analizei, precum și eforturile realizate în vederea achitării sumelor stabilite.

În completarea motivelor de apel, inculpata A., prin apărător ales, a precizat că transferarea infracțiunii de delapidare din Titlul IV "Infracțiuni contra avutului public" - art. 223 vechiul C. pen., în Titlul III "Infracțiuni contra patrimoniului" - art. 215 vechiul C. pen. și ulterior în Capitolul "Infracțiuni de serviciu" - art. 295 Noul C. pen. a dat naștere la controverse și confuzii. Cert este un lucru: banii, valorile sau alte bunuri care constituie obiectul material al infracțiunii, de delapidare trebuie să se afle în gestionarea sau administrarea unui funcționar public (sau altui angajat, în cazul variantei atenuate).

S-a arătat că