ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 77/2018

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2018 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 274/2016- R din 13 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013, a constatat perimat recursul civil declarat de recurentul- reclamant A., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Orașului Aleșd, împotriva deciziei civile nr. 1159/A din 10.12.2015, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime; fără cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., la data de 11 ianuarie 2017, de altfel, o cerere de recurs olografă, prin care a susținut, în esență, că în mod nelegal s-a constatat perimarea cauzei întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 416 Noul C. proc.

civ. Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ. excepția nulității cererii de recurs pentru formularea acesteia cu depășirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită, și să anuleze cererea de recurs, având în vedere următoarele considerente: Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În speță, prin recursul formulat, se atacă o decizie pronunțată la data de 13 decembrie 2016, prin care s-a constatat perimat recursul civil declarat de recurentul- reclamant A., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Orașului Aleșd, împotriva deciziei civile nr. 1159/A din 10.12.2015, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime; fără cheltuieli de judecată. În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 421 alin. (2) teza I Noul C. proc.

civ., potrivit cărora, " Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.". Termenul imperativ de 5 de zile, în care se poate declara recurs împotriva unei hotărâri judecătorești care constată perimarea este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, iar, potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., recursul se motivează în termenul de declarare a recursului, fapt care nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții. În speță, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I Noul C. proc.

civ., a început să curgă de la data de 13 decembrie 2016, data pronunțării hotărârii recurate, iar prezentul recurs a fost formulat la 11 ianuarie 2017 (data înscrisă pe plicul de expediere a cererii de recurs, dosar recurs), deci, cu depășirea termenului legal cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art., imperativ și de decădere, care s-a împlinit la 19 decembrie 2016. În ce privește calculul termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., vor fi aplicate dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 Noul C. proc.

civ., care dispun în sensul că: "Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol: "(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează". Or, neexercitarea dreptului procesual- în speță, a recursului- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) Noul C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată. Având în vedere această situație, cât și dispozițiile art. 185 Noul C. proc.

civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 185 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel -ceea ce, în cauză, nu se poate reține-, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei -ceea ce, în cauză, nu s-a susținut-, Înalta Curte urmează a da eficiență textului de lege sus- evocat și, pe cale de consecință, a anula cererea de recurs declarată de recurentul- reclamant A., ca fiind făcută cu depășirea termenului prevăzut de lege. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează cererea de recurs declarată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 274/2016- R din 13 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ca fiind făcută cu depășirea termenului prevăzut de lege. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2018.