ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.05.2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea Notificării nr. x, prin care i-au fost comunicate date în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului IV al anului 2014, anularea adresei nr. x, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate împotriva notificării și obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Prin sentința civilă nr. 175 din 26 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei A. S.R.L., a fost anulată, în parte, Notificarea nr. x și adresa nr. x având ca obiect comunicarea datelor în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului IV al anului 2014, în ceea ce privește medicamentele notificate: W02635001, W02636001, W02637001, W13490001, W12819002, W08618001, W42808001 și a respins, în rest, acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au formulat: recurs principal pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și recurs incident reclamanta A. S.R.L.

3.1 În motivarea cererii de recurs principal, întemeiate în drept pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta CNAS a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că nu a dovedit susținerea potrivit căreia în notificare sunt cuprinse date cu privire la consumul unor medicamente care nu se regăsesc în declarația aferentă trimestrului IV 2014, dar se regăsesc în declarațiile anterioare ale reclamantei, fiind raportate ca fiind consumate abia pe trimestrul IV 2014.

Se poate observa că la dosar se află toate declarațiile depuse de reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, înscrisuri pe care instanța nu le-a avut în vedere la pronunțarea soluției.

Astfel, medicamentele codificate cu codurile CIM W02635001, W02636001 și W02637001 au fost declarate de reclamantă la CNAS, în baza disp. art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, acestea regăsindu-se în listele medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială. Pentru aceste medicamente, adresele de înaintare sunt următoarele: adresa nr. x/2013 emisă de S.C. A. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/02.04.2013; adresa nr. x/2012 emisă de S.C. B. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/10.09.2012.

Medicamentul codificat cu codul CIM W13490001 a fost declarat de reclamantă în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, prin adresa nr. x/2013 emisă de S.C. A. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/02.04.2013.

Medicamentul codificat cu codul CIM W12819002 a fost declarat de reclamantă în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, prin adresele: adresa nr. x/2013 emisă de S.C. A. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/09.10.2013; adresa nr. x/2013 emisă de S.C. A. S.R.L, înregistrată la CNAS sub nr. x/02.04.2013; adresa nr. x/2012 emisă de S.C. B. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/10.09.2012.

Și medicamentele codificate cu codurile CIM W08618001 și W42808001 au fost declarate de reclamantă în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, prin adresa nr. x/2012 emisă de S.C. B. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/10.09.2012.

Toate aceste medicamente se regăsesc în consumul aferent trimestrului IV 2014, având în vedere că au fost consumate efectiv în trimestrul de referință, deși au fost declarate de reclamantă și achiziționate de furnizorii de medicamente într-unul din trimestrele anterioare.

De asemenea, au fost raportate de furnizorii de servicii medicale și de medicamente la casele de asigurări de sănătate, întrucât între data de achiziție a medicamentelor de către deținătorii de autorizație de punere pe piața/procurare/comercializare, deținere (depozitare)/manipulare, livrare, facturare, import paralel (distribuitori angro), pe de o parte și, ulterior, de către furnizorii de servicii medicale/furnizorii de medicamente, pe de altă parte, și data de eliberare către pacienți (consum) poate exista un decalaj important de timp.

Recurenta pârâtă susține că la stabilirea consumului individual de medicamente a avut în vedere toate declarațiile depuse de reclamantă și toate medicamentele pentru care au fost anulate adresele CNAS se regăsesc în declarațiile depuse de reclamantă, aflate în dosarul de fond.

Potrivit disp. art. 17 lit. b) din H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015, casele de asigurări de sănătate au obligația să deconteze furnizorilor de servicii medicale și de medicamente, pe baza facturilor însoțite de documentele justificative prezentate atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic, contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate, efectuate/eliberate, raportate și validate conform normelor, în limita valorii de contract. Toate documentele necesare decontării serviciilor medicale, medicamentelor și unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, precum și dispozitivelor medicale în ambulatoriu se certifică, pentru realitatea și exactitatea datelor raportate, prin semnătura reprezentanților legali ai furnizorilor.

Astfel, consumul de medicamente înregistrat conform prevederilor art. 5 alin. (4) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, s-a determinat de CNAS în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.

Se mai arată în cererea de recurs că medicamentele aferente trimestrului IV 2014 au fost decontate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate către farmacii și ulterior de acestea către distribuitori și producători.

Sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente comunicat reclamantei reprezintă sume decontate din bugetul FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății către furnizorii de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă) care, la rândul lor, achită contravaloarea medicamentelor eliberate pacienților sau achiziționate cu acest scop către lanțul de distribuție, aceste sume ajungând în final la deținătorul autorizației de punere pe piață.

În conformitate cu art. 102 alin. (7) din H.G. nr. 400/2014 (act normativ în vigoare pentru trimestrul IV 2014), decontarea pentru activitatea curentă a anului 2014 se efectuează în ordine cronologică, până la 60 de zile calendaristice de la data verificării prescripțiilor medicale eliberate asiguraților și acordării vizei "bun de plată" facturilor care le însoțesc, de către casa de asigurări de sănătate

Astfel, pentru trimestrul IV 2014, din bugetul FNUASS au fost decontate integral farmaciilor de către casele de asigurări de sănătate contravaloarea medicamentelor eliberate de acestea.

Reclamanta a încasat, la rândul său, contravaloarea acestor medicamente în urma plăților făcute de farmacii și nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate și nici consumul de medicamente aferent.

Prin urmare, atât timp cât reclamanta, la momentul la care a încasat aceste sume, nu a contestat în niciun mod consumul de medicamente, înseamnă că l-a acceptat, fiind în totalitate de acord cu acesta. Reaua credință a reclamantei rezultă cu certitudine din faptul că înțelege să conteste consumul de medicamente decontat din fond doar în situația în care are obligația plății contribuției trimestriale, nu și atunci când a încasat sumele decontate din bugetul FNUASS

Veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrul IV 2014, constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală și pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din actul normativ menționat.

În măsura în care reclamanta contestă acest consum, înseamnă că înțelege să conteste și sumele decontate din bugetul FNUASS și, într-o atare situație, are obligația legală a restituirii lor.

Având în vedere că sumele plătite de deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, deci inclusiv de reclamantă, sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă (decontate în cadrul plății pentru serviciile medicale), în condițiile neefectuării plății ar rezulta o pagubă pentru Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților.

3.2 Reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs incident prin care a solicitat casarea în parte a sentinței și, în rejudecare, admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului incident, întemeiat în drept pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a arătat că în mod greșit a respins instanța de fond elementul de nelegalitate privind nemotivarea notificării.

Deși încearcă să se disculpe de orice răspundere, este evident că CNAS este chemată să se asigure că în sistemul de asigurări de sănătate nu sunt acordate și decontate medicamente care nu îndeplinesc toate condițiile legale. În acest sens, CNAS trebuie să procedeze la verificarea existenței îndeplinirii condițiilor pentru plata contribuției clawback.

Susține că autoritatea emitentă a actului nu și-a îndeplinit atribuțiile de verificare a existenței tuturor acestor condiții, incluzând o serie de medicamente ce puteau fi puse pe piață în perioada de referință. Pentru toate aceste medicamente, în mod nelegal, CNAS a considerat reclamanta drept deținător de APP, plasând în sarcina sa obligația de declarare și plată a contribuției clawback.

CNAS nu a prezentat nicio explicație față de situația medicamentelor indicate în cererea de chemare în judecată, respectiv motivele pentru care valoarea comunicată a consumului corespunde unor cantități mult mai mari decât cele puse pe piață.

CNAS are la dispoziție toate informațiile necesare pentru a oferi plătitorilor contribuției clawback informații complete și transparente asupra bazei de calcul a contribuției, dar nu le pune la dispoziția reclamantei și o obligă să achite o contribuție stabilită pe baza unor informații pe care nu le poate verifica în niciun fel.

Recurenta reclamantă invocă jurisprudența în materie (sub aspectul nemotivării notificărilor) a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții de Apel București susținând că nu are altă posibilitate decât să se încreadă orbește în datele comunicate de CNAS, fără a avea niciun fel de explicație cu privire la sursele efective ale consumurilor respective, pe canalele de eliberare a medicamentelor.

Mai arată că în mod greșit a respins instanța de fond elementul de nelegalitate privind faptul că, în loc să comunice valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, CNAS a comunicat valoarea de compensare/decontare a medicamentelor.

Procedând astfel, instanța de fond a încălcat atât prevederile clare ale O.U.G. nr. 77/2011, cât și principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, contribuția nefiind astfel așezată asupra unei baze de impunere care să fie raportată asupra veniturilor contribuabilului, ci inclusiv asupra veniturilor altor entități de pe lanțul de comercializare a medicamentelor (distribuitori și farmacii).

În acest sens a invocat disp. art. 3, art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 precizând că valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție este diferită de valoarea de compensare a medicamentelor (valoarea suportată din FNUASS). Acest lucru rezultă din faptul că, potrivit art. 5 alin. (3), deținătorii de APP au obligația să își stabilească taxa; stabilirea nu ar putea fi văzută ca o simplă înmulțire a procentului "p" cu o valoare comunicată de CNAS - este vorba despre o operațiune mult prea simplă ca să nu o realizeze deja CNAS; în realitate, "stabilirea" de care vorbește legiuitorul este o operațiune mai complexă pe care doar deținătorii de APP o pot face pentru că CNAS nu are datele necesare.

CNAS i-a comunicat o bază de calcul care se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor, valoare ce cuprinde și adaosurile comerciale ale altor entități de pe lanțul de comercializare - distribuitori și farmacii.

Valoarea de compensare în funcție de care CNAS a stabilit valoarea consumului aferent vânzărilor este egală cu valoarea compensată din prețul de referință al medicamentelor ori cu valoarea decontată, în funcție de categoria din care face parte medicamentul.

Atât prețul de referință, cât și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul în structura căruia nu intră doar prețul de producător (de regulă, deținător de autorizație de punere pe piață sau reprezentant al acestuia), ci și adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie, precum și taxa pe valoare adaugată.

Recurenta reclamantă invocă disp. art. 16 din Normele privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman (anexă la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 75/2009), apreciind că nu există niciun temei legal pentru a decide, așa cum a făcut-o CNAS, că prin "Valoarea consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție" ar trebui înțeles "valoarea compensărilor" acordate de către CNAS pentru medicamentele suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Nu există vreun text al ordonanței care să permită o asemenea interpretare.

Mai susține că reglementarea actuală este foarte diferită de reglementarea aplicabilă în trimestrele I- III din 2012, când articolul 3 definea "valoarea vânzărilor" în funcție de care se calcula atunci taxa, prin referire la valoarea de compensare.

În urma modificării legislative din august 2012, această soluție nu a mai fost aplicată, legiuitorul preferând să revină la formula în care contribuția se stabilește în funcție de valoarea consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Într-o interpretare literală a textului, valoarea consumului aferent "vânzărilor fiecărui plătitor" înseamnă valoarea vânzărilor pe care fiecare plătitor (deținător de APP) le face, adică vânzările pe care le face, în imensa majoritate a cazurilor, distribuitorilor angrosiști.

O altă interpretare a textului ar lăsa fără efecte utilizarea cuvântului "vânzări": astfel, dacă legiuitorul ar fi dorit să indice că deținătorii de APP trebuie să plătească taxa doar pentru medicamentele pentru care au APP, fie ar fi spus expres acest lucru, fie ar fi spus "consum aferent fiecărui plătitor de contribuție" fără a mai utiliza cuvântul "vânzări". Or, niciun text de lege nu poate fi interpretat într-un mod care l-ar lăsa fără efecte.

Acest înțeles al sintagmei rezultă, de altfel, și din interpretarea sistematică și teleologică a textului ordonanței: legiuitorul impune CNAS să comunice doar consumul (și nu valoarea consumului) pentru că CNAS, la fel ca și casele județene, nu are cum să aibă cunoștință de valorile vânzărilor inițiale - ele nu cunosc decât valoarea finală, de compensare. Tocmai de aceea CNAS nu are cum să calculeze, în mod legal, valoarea vânzărilor aferente fiecărui plătitor de contribuție.

Apreciază că interpretarea CNAS contravine principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, prevăzut în art. 56 alin. (2) din Constituție, sens în care face trimitere și la Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale.

Taxa clawback pe care deținătorul autorizației de punere pe piață este obligat să o plătească nu se calculează, potrivit interpretării date de CNAS, prin raportare la valoarea medicamentelor în momentul în care acestea sunt puse pe piață de către contribuabil, ci, în mod nejustificat, se raportează la valoarea totală suportată din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și adaosul comercial de distribuție și adaosul comercial de farmacie, adaosuri pe care deținătorul de autorizație de punere pe piață nu le încasează și asupra cărora nu are niciun fel de control.

O atare modalitate de stabilire și calcul al contribuției trimestriale (taxa clawback) încalcă și principiul certitudinii impunerii fiscale, prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal, întrucât baza de calcul al contribuției trimestriale include sume variabile, stabilite de ceilalți participanți din lanțul de distribuție și de comercializare a medicamentelor.

CNAS nu s-a apărat decât prin invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 665/2014, însă aceasta nu cuprinde nicio apreciere de natură a contrazice argumentele reclamantei. Astfel, arată chiar CNAS, în amintita decizie s-a statuat că există două categorii de deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor și anume, unii care sunt obligați la plata contribuției trimestriale și alții cărora nu le incumbă această obligație.

Recurenta reclamantă susține că nu a contestat niciodată acest aspect. Nu a contestat contribuția clawback în sine, marja de apreciere a legiuitorului în materie fiscală fiind generoasă. De asemenea, nu contestă că, în considerarea faptului că medicamentele al căror deținător de APP este intră în sistemul de compensare, intră în categoria nominalizată de CCR, a celor obligați la plata contribuției trimestriale.

Ceea ce contestă este modul nelegal în care CNAS aplică prevederile legale incidente, notificarea emisă de aceasta obligându-o la suportarea unei contribuții mult mai mari, întrucât nu mai depinde doar de vânzările fiecărui plătitor de contribuție, astfel cum prevede art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.

O altă critică formulată de recurenta reclamantă se referă la greșita respingere a argumentelor sale privitoare la medicamentele incluse eronat în notificare.

În plus, întrucât notificarea transmisă în data de 30.01.2015 include în valoarea consumului aferent vânzărilor reclamantei pe parcursul trimestrului IV 2014 sume nereale, acest act administrativ este contrar art. 1 și 3 din ordonanță, fiind, în consecință, nelegal.

Simpla eliberare a APP-ului nu înseamnă automat că medicamentul are liber la vânzare și că, automat, poate să fie compensat.

Instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel asupra argumentelor prezentate de reclamantă, reținând doar că orice medicament pus pe piață în baza unei autorizații de punere pe piață și care se află în circuitul terapeutic se poate regăsi printre medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011. Or, reclamanta, prin toate aceste elemente de nelegalitate, a demonstrat tocmai că medicamentele respective nu puteau să se afle pe piață în perioada de referință.

A dovedit că în lista cuprinsă în notificare se regăsesc medicamente pentru care nu este deținător de APP sau reprezentant legal al acestuia. Pentru toate aceste medicamente, în mod nelegal, CNAS a considerat reclamanta drept deținător de APP, plasând în sarcina sa obligația de declarare și plată a contribuției clawback.

Potrivit O.U.G. nr. 77/2011, contribuabilii clawback urmează să fie deținătorii de APP sau reprezentanții acestora, în cazul în care deținătorul nu este o persoană juridică română, astfel cum rezultă din art. 2. Pe cale de consecință, dintre toate condițiile pentru comercializarea legală a medicamentelor, condiția principală și din care derivă toate celelalte este ca medicamentul să aibă autorizație de punere pe piață valabilă în perioada de referință. În concret, aceasta este situația medicamentelor având codurile CIM: W54560002, W13490001, W13489001, W08618001, W54295001, W54515006, W54516006, W56785002, W42808001, W55032001.

Pentru toate aceste medicamente, singura resursă disponibilă public și la care reclamanta are acces - nomenclatorul electronic on-line al Agenției Naționale a Medicamentului - evidențiază lipsa unui APP valabil. În concret, la o căutare în nomenclatorul electronic al ANM, se afișează rezultatul "no records" (nu există înregistrări), ceea ce înseamnă că, de asemenea, acestea nu au autorizație de punere pe piață valabilă. Practic, nomenclatorul electronic disponibil on-line permite căutare publică după mai multe criterii de identificare a medicamentelor, printre care și codul CIM. Pentru toate aceste medicamente motorul de căutare afișează rezultatul "No records" (lipsă rezultate), semn că nu există un APP valabil aferent respectivului cod CIM.

Nefiind vorba de medicamente cu APP valabil deținut de reclamantă, în mod greșit a respins instanța de fond argumentele invocate reținând că este corect ca CNAS să comunice valoarea consumului acestor medicamente.

Se mai arată în cererea de recurs că notificările cuprind medicamente care nu au preț avizat în condițiile legii.

În lista ce i-a fost comunicată se regăsesc medicamentele având codurile CIM: W13490001, W08618001, W54295001, W56785002, W42808001, Wl 2819002 care nu se regăsesc în Catalogul Național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață (CANAMED) valabil în perioada de referință - trimestrul IV 2014 - luna octombrie, neavând prețul avizat în conformitate cu prevederile legale incidente.

Pentru ca un medicament să poată fi compensat de către CNAS, este necesar a fi parcurse trei proceduri distincte: obținerea autorizației de punere pe piață; avizarea prețului; stabilirea prețului de compensare și includerea în lista medicamentelor compensate.

Pentru fiecare medicament ce se acordă în sistemul de asigurări de sănătate, cadrul normativ actual impune stabilirea unui preț de referință, conform art. 851 din Legea nr. 95/2006. Astfel, în ce privește medicamentele care se eliberează cu prescripție medicală, prețul acestora urmează a fi stabilit potrivit unei metodologii strict reglementate în legislația secundară.

Obținerea autorizației de punere pe piață este doar un prim pas în vederea comercializării unui medicament, pas care nu presupune în mod automat și stabilirea sau avizarea prețului medicamentului respectiv, după cum rezultă și din prevederile Ordinului nr. 75/2009 prin care au fost adoptate normele privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman.

Prețurile astfel avizate ale medicamentelor se publică de către Ministerul Sănătății în mod trimestrial (conform art. 22 alin. (2) din același ordin) într-un Catalog Național, numit mai exact Catalogul Național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață.

Prețul medicamentelor de uz uman se stabilește cu luarea în considerare a adaosurilor de distribuție și farmacie, acestea din urmă adăugate la prețul producătorului ducând la crearea prețului cu amănuntul, respectiv prețul cu care se regăsește medicamentul în farmacie sau la care este achiziționat de spitale.

Odată ce se stabilește acest preț de referință, precum și toate celelalte componente intermediare - adaosul de distribuție și cel de farmacie - Catalogul Național este adus la zi prin adoptarea unui Ordin al Ministrului Sănătății, operațiune care se realizează trimestrial.

Precizează că a depus înscrisuri ce reprezintă căutări în CANAMED-ul aferent trimestrului IV 2014 după codul CIM al medicamentelor indicate de CNAS în notificare, însă pentru care nu a fost returnat niciun rezultat, tocmai pentru că aceste medicamente nu au avut preț legal avizat în CANAMED-ul aferent acestui trimestru.

Altfel spus, nu există un preț cu amănuntul legal stabilit pentru ca farmacia sau spitalul să poată cunoaște ce preț să factureze Casei de Asigurări de Sănătate.

În concluzie, neavând nici măcar preț avizat, este imposibil ca medicamentele respective să fi fost puse pe piață în perioada de referință și apoi compensate de către CNAS. În plus, nu există niciun text de lege care să permită ca un medicament să fie pus pe piață în lipsa prețului legal avizat în perioada de referință corespunzătoare.

O altă critică adusă sentinței recurate se referă la faptul că notificarea cuprinde medicamente ce nu se regăsesc în lista de medicamente de care beneficiază asigurații în perioada de referință, dar și medicamente care nu se regăsesc pe lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe baza de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, valabilă în perioada de referință (Ordinul Președintelui CNAS nr. 645/30.09.2014, în vigoare începând cu 01.10.2014).

În această situație se află următoarele medicamente: W02635001 - C. GEL; W02636001 - C. CREMA; W02637001 - C. UNGUENT.

În lista anexată ordinului amintit există doar două tipuri de medicamente având denumirea comercială C., însă niciunul dintre acestea nu se referă la formele farmaceutice amintite (gel, cremă unguent), ci la cu totul altele (drajeuri, soluție injectabilă).

În lista anexată ordinului amintit nu există niciun medicament pe baza DCI-ului Midodrinum W04334003 - GUTRON - DCI: Midodrinum, dar nici următoarele medicamente:W13490001 - GYNIPRAL TB.; W13489001 - GYNIPRAL IV; W12819001 - LYSTENON 5x5 ml; W12819002 - LYSTENON 25x5 ml; W42785001 - TACHOSIL; W42785003 - TACHOSIL; W54292001 - EBRANTIL LV. 25 - DCI: Urapidilum.

Neaflându-se pe lista denumirilor comerciale valabilă în perioada de referință, medicamentele respective nu au stabilită partea din preț ce urmează a fi suportată de către CNAS. Rezultă, în mod firesc, că acel medicament nu va putea fi compensat, întrucât nu se poate cunoaște partea din preț ce va fi suportată din Fond. În acest sens sunt și dispozițiile art. 9 din anexa 30 a normelor de aplicare ale contractului - cadru.

Recurenta reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta CNAS.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 01.03.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 08.05.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat de pârâta CNAS și nefondat recursul incident, față de următoarele considerente:

2.1.1 În ceea ce privește recursul pârâtei CNAS se constată că vizează reținerea de către instanța de fond a motivului de nulitate a actelor administrative contestate referitor la includerea în notificare a unor medicamente care nu au fost incluse în declarația trimestrială privind medicamentele pentru care se datorează contribuția, în această situație aflându-se următoarele medicamente notificate: W02635001, W02636001, W02637001, W13490001, W12819002, W08618001, W42808001.

Instanța de fond a avut în vedere faptul că reclamanta a transmis pârâtei lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială, iar pârâta a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului IV 2014 în baza acestei liste de medicamente.

Curtea a înlăturat ca nedovedită apărarea pârâtei potrivit căreia în notificare sunt cuprinse date cu privire la vânzarea de medicamente care nu sunt cuprinse în declarația trimestrială a reclamantei prin faptul că ceea ce contează în stabilirea contribuției trimestriale este data consumului de medicamente, respectiv data eliberării efective către consumatorul final-pacient, putând exista decalaje în timp între momentul punerii lor pe piață și momentul în care se regăsesc în consumul utilizatorului final.

Astfel, deși această susținere poate reprezenta o explicație a faptului că în notificare sunt cuprinse date cu privire la consumul unor medicamente ce nu se regăsesc în declarația aferentă trimestrului IV al anului 2014, dar care s-ar putea regăsi în declarațiile anterioare ale reclamantei, raportate ca fiind consumate abia pe trimestrul IV 2014 și putând proveni, ca exemplu, din stocuri, o asemenea afirmație nu a fost dovedită de pârâtă în cauză și nu poate fi adoptată ca atare de instanță.

În lipsa unor dovezi concrete din partea pârâtei că aceasta a fost situația, Curtea a considerat că funcționează prezumția consumului medicamentelor doar raportat la cele declarate ca fiind puse pe piață de reclamantă în comunicarea făcută către CNAS.

Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a reținut acest motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate, întrucât au fost depuse la dosar declarațiile în care se regăsesc medicamentele pentru care s-a dispus anularea actelor emise de CNAS.

Astfel, medicamentele codificate cu codurile CIM W02635001, W02636001 și W02637001 au fost declarate de reclamantă la CNAS, în baza disp. art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, acestea regăsindu-se în listele medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială. Pentru aceste medicamente, adresele de înaintare sunt următoarele: adresa nr. x/2013 emisă de S.C. A. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/02.04.2013; adresa nr. x/2012 emisă de S.C. B. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/10.09.2012.

Medicamentul având codul CIM W13490001 a fost declarat de reclamantă în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, prin adresa nr. x/2013 emisă de S.C. A. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/02.04.2013.

Medicamentul codificat cu codul CIM W12819002 a fost declarat de reclamantă în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, prin adresele: adresa nr. x/2013 emisă de S.C. A. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/09.10.2013; adresa nr. x/2013 emisă de S.C. A. S.R.L, înregistrată la CNAS sub nr. x/02.04.2013; adresa nr. x,08.2012 emisă de S.C. B. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/10.09.2012.

Și medicamentele codificate cu codurile CIM W08618001 și W42808001 au fost declarate de reclamantă în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, prin adresa nr. x/2012 emisă de S.C. B. S.R.L., înregistrată la CNAS sub nr. x/10.09.2012.

Toate aceste medicamente se regăsesc în consumul aferent trimestrului IV 2014, întrucât au fost consumate efectiv în trimestrul de referință, deși au fost declarate de reclamantă și achiziționate de furnizorii de medicamente într-unul din trimestrele anterioare.

De asemenea, au fost raportate de furnizorii de servicii medicale și de medicamente la casele de asigurări de sănătate, pentru că între data de achiziție a medicamentelor de către deținătorii de autorizație de punere pe piată/procurare/comercializare, deținere (depozitare)/manipulare, livrare, facturare, import paralel (distribuitori angro), pe de o parte și, ulterior, de către furnizorii de servicii medicale/furnizorii de medicamente, pe de altă parte, și data de eliberare către pacienți (consum) poate exista un decalaj important de timp.

În aceste condiții, soluția de anulare parțială a actelor administrative pentru acest motiv de nulitate este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.1.2 Recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, în raport cu următoarele argumente:

Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. care vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că nu este fondat acest motiv de recurs, întrucât prima instanță a prezentat în considerentele sentinței argumentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției de admitere în parte a cererii de chemare în judecată.

În susținerea acestui motiv de casare recurenta reclamantă își exprimă, de fapt, dezacordul cu privire la soluția instanței de fond, rezultând că nu poate împărtăși modul în care aceasta a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate în cadrul acestui motiv de recurs se subsumează celui de-al doilea motiv invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că recurenta reclamantă nu este de acord cu soluția pronunțată prin hotărârea recurată nu este de natură să conducă la concluzia încălcării disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta (...) expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Sentința recurată satisface exigențele instituite de acest text de lege, iar nemulțumirea exprimată de recurenta reclamantă cu privire la soluția dată litigiului se circumscrie motivului de casare vizând interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar în cadrul acestui motiv prima critică vizează respingerea de către prima instanță a motivului de nulitate referitor la nemotivarea notificării atacate în prezenta cauză.

Sub acest aspect, prima instanță a reținut că existența sau inexistența unei motivări suficiente va trebui raportată și la actul administrativ comunicat în concret, la dispozițiile legale aplicabile, urmând a se determina dacă reclamanta, în calitatea sa contribuabil, avea datele necesare suficiente pentru a înțelege rațiunile sarcinii fiscale.

În acest sens a reținut incidența disp. art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora "Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7), iar, conform art. 5 alin. (7) din același act normativ "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.".

Curtea, analizând notificarea contestată, a apreciat că aceasta cuprinde referiri la dispozițiile legale aplicabile, precum și datele pe care legea obligă a fi comunicate către reclamantă.

Așadar, în cuprinsul notificării sunt relevate elementele de fapt și de drept, conform legii, care să conducă reclamanta a determina care este sarcina fiscală, precum și rațiunea din spatele acesteia.

În mod corect instanța de fond a înlăturat susținerea reclamantei conform căreia o motivare suficientă a actului administrativ contestat ar fi existat doar în situația în care i s-ar fi comunicat odată cu notificarea toate datele necesare pentru a putea verifica corectitudinea datelor transmise și realitatea acestora, prin raportare la comunicările făcute de casele teritoriale de asigurări de sănătate.

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că aspectele invocate nu ar reprezenta, în realitate, o motivare în fapt a actului administrativ contestat, ci ar avea ca efect comunicarea unor date suplimentare, respectiv raportările făcute de casele teritoriale de asigurări de sănătate, pe care O.U.G. nr. 77/2011 nu le menționează ca fiind date obligatorii de comunicat contribuabilului de către CNAS.

Astfel, nu poate fi primită susținerea recurentei reclamante că CNAS are la dispoziție toate informațiile necesare pentru a oferi plătitorilor contribuției clawback informații complete și transparente asupra bazei de calcul a contribuției, dar nu le pune la dispoziția reclamantei și o obligă să achite o contribuție stabilită pe baza unor informații pe care nu le poate verifica în niciun fel.

Ceea ce a pus CNAS la dispoziția reclamantei sunt informațiile a căror comunicare a fost reglementată de legiuitor ca fiind obligatorie, iar câtă vreme a inclus în notificarea contestată toate datele prevăzute cu caracter obligatoriu de dispozițiile legale, nu se poate considera că notificarea nu îndeplinește cerința motivării.

Solicitarea recurentei reclamante de a-i fi comunicate și alte informații pe care le apreciază necesare în scopul stabilirii contribuției pe care o datorează este lipsită de suport legal.

O altă critică din recursul incident vizează respingerea elementului de nelegalitate privind faptul că, în loc să comunice valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, CNAS a comunicat valoarea de compensare/decontare a medicamentelor.

În argumentarea acestei critici face referire la mai multe aspecte și anume: faptul că prețul de referință și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul în structura căruia nu intră doar prețul de producător, ci și adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie, precum și taxa pe valoare adaugată; interpretarea literală a disp. art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011 (inclusiv la forma în vigoare în trimestrele I-II 2012); interpretarea sistematică și teleologică a textului ordonanței.

Acest motiv de nelegalitate a fost înlăturat de prima instanță având în vedere că obiectul excepției de neconstituționalitate soluționate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 484/25.09.2014 a fost exact această susținere, reclamanta din acea cauză a susținut că prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale, în măsura în care "procentul "p" se aplică nu la valoarea vânzărilor deținătorilor de autorizații de punere pe piață (APP), ci la valoarea de compensare/decontare plătită de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, valoare care include adaosurile distribuitorilor și farmaciilor".

Prin această decizie, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, motivând pe acest aspect în sensul următor:

"Reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, și ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației. În acest context și pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP."

Prin urmare, Curtea Constituțională a înlăturat argumentul că prin instituirea și calcularea taxei de această manieră se creează o discriminare între deținătorii de APP și distribuitori și farmacii.

De asemenea, a reținut Curtea Constituțională și că "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, "Ministerul Sănătății Publice stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC)." În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie.

Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus."

Având în vedere considerentele acestei decizii, se constată că în mod legal prima instanță a reținut că este corectă determinarea valorii consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție plecând de la valoarea de compensare din prețul final al acestor medicamente, iar faptul că atât prețul de referință, cât și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar prețul de producător, ci și adaosul de distribuitor, nu este un aspect de nelegalitate, deținătorii de autorizații de punere pe piață cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor și influența adaosurilor, pe care le pot negocia, pentru plata unei contribuții într-un cuantum mai redus.

Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite argumentele din recursul incident referitoare la încălcarea principiilor justei așezări a sarcinilor fiscale și a certitudinii impunerii fiscale prin includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului de medicamente, prin raportare la considerentele deciziilor Curții Constituționale prin care, în mod constant a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2011, în raport cu încălcarea principiilor menționate.

Pe lângă decizia evocată de prima instanță pot fi amintite și Deciziile nr. 665/2014 și nr. 789/2015 în motivarea cărora instanța de contencios constituțional a avut în vedere, în esență, că nu poate fi reținută o încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, atâta timp cât în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. La punerea în aplicare a politicilor statale, mai ales a celor sociale și economice, această marjă de apreciere vizează atât aprecierea cu privire la existența unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și alegerea modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc".

Cât privește susținerea că prin modul în care este calculată contribuția trimestrială aceasta este deosebit de păgubitoare pentru producătorii de medicamente, instanța de recurs constată că vine în contradicție cu cele statuate de instanța de control constituțional care a reținut în cuprinsul deciziilor nr. 484/2014 și 665/2014 că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piață de prima categorie se realizează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Or, din această perspectivă, contribuția trimestrială la care sunt obligați acești deținători de autorizații de punere pe piață apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceștia beneficiază de un real avantaj, și anume, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii medicamentelor având, așadar, o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri.

Ca urmare, având în vedere vasta jurisprudență a instanței de contencios constituțional potrivit căreia, au caracter obligatoriu nu numai dispozitivul, ci și considerentele deciziilor acesteia, Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate argumentele recurentei reclamante referitoare la nelegalitatea includerii adaosului comercial practicat de farmacii și distribuitori în calculul contribuției clawback.

Rezultă că este vădit nefondată susținerea recurentei reclamante conform căreia, procedând astfel, instanța de fond a încălcat prevederile clare ale O.U.G. nr. 77/2011, dar și principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, contribuția nefiind astfel așezată asupra unei baze de impunere care să fie raportată asupra veniturilor contribuabilului, ci inclusiv asupra veniturilor altor entități de pe lanțul de comercializare a medicamentelor (distribuitori și farmacii).

În consecință, nu se poate reține, cum se arată în recursul incident, că CNAS ar aplica într-un mod nelegal prevederile legale incidente obligând-o pe recurenta reclamantă, prin notificarea emisă, la suportarea unei contribuții mai mari întrucât nu mai depinde doar de vânzările fiecărui plătitor de contribuție.

Recurenta reclamantă critică și respingerea de către prima instanță a argumentelor pe care le-a prezentat cu privire la medicamentele incluse eronat în notificare.

În esență, susține că pentru unele dintre aceste medicamente nu este deținător de APP sau reprezentant legal al acestuia, alte medicamente nu au preț avizat în condițiile legii, iar alte medicamente nu se regăsesc în lista de medicamente de care beneficiază asigurații în perioada de referință.

Cu privire la acest motiv de nulitate instanța de fond a reținut că reclamanta a transmis pârâtei lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială, pe baza căreia pârâta a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului IV 2014, iar reclamanta trebuie să își asume răspunderea cu privire la corectitudinea informațiilor furnizate, în sarcina pârâtei legiuitorul nefixând obligația verificării ulterioare.

În mod corect prima instanță a înlăturat susținerile reclamantei cu privire la faptul că în notificarea contestată au fost incluse medicamente care nu au APP valabil sau care nu sunt incluse în lista de medicamente compensate, apreciind că, în măsura în care aceste medicamente se regăsesc în lista transmisă de reclamantă pârâtei cu privire la medicamentele pentru care se datorează contribuție trimestrială, responsabilitatea aparține reclamantei.

Referitor la această critică, Înalta Curte reține că recurenta reclamantă nu susține că vreunul dintre medicamentele al căror consum efectiv a fost contestat nu se regăsește pe cel puțin una dintre listele depuse, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (2) și (2)

1

din O.U.G. nr. 77/2011 conform cărora deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, persoane juridice române, au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1), lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială. Persoanele juridice menționate la alin. (1) și (2) au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția.

În acest contex