CASE OF SOLOMON v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Traducere din limba franceză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secția a III-a

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 24400/04

prezentată de Ioan SOLOMON

împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 18 noiembrie 2008 în cadrul unei camere formate din:

Josep Casadevall, președinte,

Elisabet Fura-Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Egbert Myjer,

Luis López Guerra,

Ann Power, judecători;

și Santiago Quesada, grefier de secție,

Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 31 martie 2004,

Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamantul, domnul Ioan Solomon, este cetățean român și locuiește la Constanța. Guvernul român (

Guvernul

) a fost reprezentat de co-agentul său guvernamental, doamna Ruxandra Pașoi, care a fost înlocuită de agentul său guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Din cauza restructurării armatei și poliției, începută încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative cu scopul de a încuraja militarii și polițiștii să ceară trecerea lor în rezervă și, în consecință, pensionarea lor anticipată.

În această privință, în afara pensiei, statul le-a acordat compensații scutite de impozit și calculate în raport cu solda lor lunară brută.

La cererea lor, militarii de carieră au fost trecuți în rezervă și pensionați anticipat având dreptul la pensie și la compensațiile menționate anterior. În momentul plății acestor compensații, Ministerul de Apărării (în continuare denumit

Ministerul

) a scăzut cifra impozitului din venit.

Printr-o acțiune introdusă împotriva Ministerului reclamantul a solicitat rambursarea sumei reținute cu titlu de impozit, menționând că aceste compensații erau scutite de impozit.

Ministerul a contestat această acțiune. El a considerat că aceste compensații erau asimilate salariilor și prin urmare erau supuse impozitării.

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă din data de 9 octombrie 2001 Tribunalul Constanța a admis cererea reclamantului și a condamnat Ministerul să-i plătească suma de 82.738.935 lei vechi românești, adică în jur de 3.000 euro. Reclamantul a încasat, la o dată neprecizată, această sumă.

Procurorul General al României a promovat în fața Curții Supreme de Justiție un recurs în anulare împotriva acestei hotărâri judecătorești. El a menționat că interpretând legislația internă, Tribunalul comisese erori grave de drept, ce au condus la o soluționare greșită a litigiului.

Printr-o hotărâre din data de 25 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat decizia și hotărârea susmenționată și a respins acțiunea reclamantului. Ea a considerat că plățile compensatorii erau de natură salarială, fiind prin urmare supuse impozitării.

PLÂNGERI

Invocând art. 6 alin. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge că obligația de a restitui suma încasată în baza unei hotărâri devenită definitivă i-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale.

ÎN DREPT

La data de 24 septembrie 2007 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare

:

«

Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent al Guvernului român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Ioan SOLOMON, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) și să-i restituie sumele eventual percepute în urma executării silite a hotărârii Curții Supreme de Justiție din data de 25 noiembrie 2003 în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu moral precum și costurile și cheltuielile, vor fi scutite de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se vor plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei.

Guvernul se angajează să renunțe la orice pretenție față de reclamant în privința faptelor ce au stat la baza cererii respective, inclusiv executarea silită a hotărârii Curții Supreme de Justiție din data de 25 noiembrie 2003 sau oricărei alte hotărâri de condamnare a reclamantului la rambursarea sumei în litigiu.

»

La data de 22 iunie 2008 Curtea a primit declarația următoare semnată de partea reclamantă:

«

Subsemnatul, Ioan SOLOMON, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) și să-mi restituie sumele eventual percepute în urma executării silite a hotărârii Curții Supreme de Justiție din data de 25 noiembrie 2003 în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu moral precum și costurile și cheltuielile, vor fi scutite de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se vor plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

Constat de asemenea că Guvernul se angajează să renunțe la orice pretenție în privința faptelor ce au stat la baza cererii, inclusiv executarea silită a hotărârii Curții Supreme de Justiție din data de 25 noiembrie 2003 sau oricărei alte hotărâri de condamnare la rambursarea sumei în litigiu.

Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.»

Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1

in fine

din Convenție).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

Decide să scoată cererea de pe rol.

Josep Casadevall,

președinte

Santiago Quesada,

grefier