ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 704/2018

Ședința publică din data de 7 martie 2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1387 din 4 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009 a fost respins recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 19 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatoarea A., motivele fiind, în esență, următoarele:

Împotriva încheierii de ședință din 10.05.2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, contestatoarea A. a formulat cerere de reexaminare, care a fost soluționată prin încheierea din 19 iunie 2017, în sensul respingerii cererii.

Împotriva încheierii din 19 iunie 2017, contestatoarea A. a declarat recurs.

Prin decizia atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins în mod nelegal recursul declarat împotriva încheierii din 19 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil, reținând că s-a declarant recurs la recurs, deși în realitate recursul și cererea de reexaminare sunt distincte, încălcând astfel art. 6 din CEDO, care consacră accesul liber la justiție.

De asemenea, instanța de recurs i-a încălcat contestatoarei dreptul la apărare, aceasta primind întâmpinările în ziua în care s-a judecat cauza, iar instanța nu a dispus amânarea cauzei în vederea depunerii de concluzii scrise.

Mai mult, intimata B. s-a legitimat cu un domiciliu la care nu are dreptul, acesta fiind proprietatea contestatoarei.

Dezlegarea dată prin decizia nr. 1387 din 04 octombrie 2017 este rezultatul unei erori materiale, instanța de recurs respingând recursul ca inadmisibil și necercetând motivele indicate în mod detaliat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ., art. 6 din CEDO, precum și orice alte dispoziții legale în materie.

Prin întâmpinările formulate de către intimatele Banca Națională a României și de Academia de Studii Economice din București a fost invocată excepția inadmisibilității cererii, întrucât motivele indicate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1), raportat la art. 317și 318 din vechiul C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, o va admite, pentru următoarele considerente.

Conform dispozițiilor art. 317 din vechiul C. proc. civ., invocat de contestatoare, "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Art. 318 din același cod statuează că "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, nesuspensivă de executare. Ea se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Nu este admisibilă contestația în anulare în cazul în care se invocă alte motive decât cele prevăzute de art. 317-318 din C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 1387 din 4 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2009, a fost respins recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 19 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Argumentele expuse de contestatoare, respectiv exercitarea unor căi de atac distincte: cererea de reexaminare și recurs, încălcarea dreptului la apărare, folosirea de către intimata B. a unui domiciliu la care nu are dreptul, nu se încadrează în motivele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317-318 din vechiul C. proc. civ.

Așa fiind, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 și art. 318 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității contestației în anulare și, în consecință, va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1387 din 4 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1387 din 4 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2018.