ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 694/2018

HOTĂRÂRE

06.03.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 694/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 6 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, sub nr. x/16.07.2013, S.C. Hidroconstrucția S.A. a contestat rezultatului procedurii comunicat prin adresa nr. x/08.07.2013, de S.C. Hidroserv "Bistrița" S.A., în cadrul procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, organizată în vederea atribuirii contractului de lucrări, având ca obiect "AHE Galbeni - punere în siguranță dig de apărare sat Șiret", solicitând anularea Hotărârii nr. 5660/08.07.2013, prin care oferta sa a fost respinsă; totodată, a solicitat reevaluarea ofertei sale.

În temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a declinat competența de soluționare a contestației depuse de S.C. Hidroconstrucția S.A., în contradictoriu cu S.C. Hidroserv Bistrița S.A., în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 31 iulie 2013 pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2013 .

La data de 20 ianuarie 2014, reclamanta S.C. Hidroconstrucția S.A., în contradictoriu cu pârâtele Hidroelectrica S.A. și Hidroelectrica Serv S.A., (societatea absorbantă a societății Hidroserv - Bistrița SA), în temeiul art. 204 C. proc. civ., a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care:

I. a solicitat obligarea pârâtei Hidroelectrica la plata sumei de 2.847.754,3 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă, respectiv lucrările de punere în siguranță a digului de apărare a satului Siretu în perioada martie - iunie 2011, în principal, în temeiul răspunderii contractuale având la bază, pe de-o parte, oferta Hidroelectrică reprezentată de Dispoziția de șantier nr. 354:1/14.03.2011 și de Nota de comandament emisă la data de 02 martie 2011 iar, pe de altă parte, acceptarea acestei oferte de către reclamantă prin executarea lucrărilor comandate, iar în subsidiar, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză;

II. în subsidiar, în măsura în care se va respinge obligarea Hidroelectrică la plata sumei mai sus menționate, s-a solicitat obligarea pârâtei Hidroelectrica Serv (fostă Hidroserv - Bistrița) la plata aceleiași sume de 2.847.754,3 RON, reprezentând lucrările executate de reclamantă, respectiv lucrările de punere în siguranță a digului de apărare a satului Siretu în perioada martie - iunie 2011, în temeiul convenției ale cărei elemente sunt constate și însușite de părți prin Nota de negocieri nr. x/10.06.2013.

Prin sentința civilă nr. 729/C din 14 iunie 2017, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâte și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului București.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în esență că, raportat la dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., competența soluționării cauzei aparține instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, iar în speță, ambele pârâte aveau sediul social, la data sesizării instanței cu cererea modificatoare, respectiv 20 ianuarie 2014, în municipiul București.

Prin încheierea din 7 septembrie 2017, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale, invocată de pârâta S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei, către Tribunalul București, secția a VI - Civila.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legilor nr. 98-101/2016 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii. În cosecință, s-a constatat că litigiul este unul civil, purtat între două societăți comerciale care desfășoară activități de cumpărare-vânzare de produse, de competența tribunalului, în primă instanță, în temeiul art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., respectiv a secției a VI-a civile specializate în litigii cu profesioniști a Tribunalului București.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale și excepția necompetentei teritoriale și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin aceeași încheiere, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. S-a constatat suspendată judecata dosarului până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 8.7 alin. (6) din Procedura operațională de achiziții de produse, prestări de servicii și executări de lucrări, competența de soluționare a contestației revine instanței de contencios administrativ.

Instanța a mai reținut că, pentru cererea adițională depusă la termenul din 22 ianuarie 2014, prin care s-a invocat răspunderea civilă contractuală și, în subsidiar, îmbogățirea fără justă cauză, operează prorogarea legală de competență prevăzută de art. 123 C. proc. civ., neputând fi stabilită competența exclusiv în raport cu cererea adițională.

În consecință, instanța a constatat că, în speță, competența soluționării cererii introductive, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la dosar la data de 22.01.2014, revine instanței de contencios administrativ de la sediul autorității contractante, față de prevederile art. 8.7 alin. (6) din Procedura operațională de achiziții de produse, prestări de servicii și executări de lucrări.

În plus, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a mai reținut că, și în ipoteza în care s-ar aprecia că nu ar reveni competența de soluționare a cauzei instanței de contencios administrativ, ci instanței civile, tot Tribunalul Neamț este competent să soluționeze litigiul, întrucât la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâta Hidroserv Bistrița S.A. avea sediul în raza de competență a acestei instanțe, iar potrivit art. 107 alin. (2) din C. proc. civ., instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul, iar obiectul pricinii are o valoare mai mare de 200.000 RON.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 ianuarie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că, obiectul litigiului îl reprezintă cererea formulată de reclamanta Hidroconstrucția S.A., în contradictoriu cu pârâta Hidroserv Bistrița S.A. Piatra Neamț, prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 5660/08.07.2013, prin care Hidroserv Bistrița S.A. a respins oferta de negociere nr. 4779/10.06.2013 prezentată de Asociația Hidroconstrucția S.A. București și Electroconstrucția Elco S.A. și obligarea pârâtei la reevaluarea ofertei depuse de reclamantă.

Prin cererea modificatoare depusă la 22 ianuarie 2014, reclamanta a solicitat în principal, obligarea pârâtei Hidroelectrica S.A. la plata sumei de 2.847.754,3 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de punere în siguranță a digului de apărare a satului Siret, în perioada martie - iunie 2011, în temeiul răspunderii civile contractuale, iar în subsidiar, obligarea pârâtei Societatea de Servicii Hidroenergetice Hidroserv S.A. la plata sumei de 2.847.754,3 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de punere în siguranță a digului de apărare a satului Siret, în perioada martie - iunie 2011, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a litigiului, Înalta Curte apreciază că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar potrivit alin. (2) "instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

Instanța constată că, potrivit actelor aflate la dosar, la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâta S.C. Hidroserv Bistrița S.A. avea sediul social în Piatra Neamț, jud. Neamț, acesta aflându-se în raza de competență a Tribunalului Neamț.

Cu privire la competența funcțională, Înalta Curte apreciază că litigiul este unul civil, având în vedere că raportul de drept substanțial dedus judecății nu este unul de drept administrativ.

În speță, se constată că, pârâta Societatea Hidroelectrică - Serv S.A., Filială a Hidroelectrica S.A. București, este persoană juridică de drept privat, care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de autorități contractante stabilite de art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006.

Raportat la obiectul litigiului, Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile Legilor nr. 98-101/2016 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, iar procedura nu se derulează conform prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

Cum în mod corect a reținut și Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, litigiul este unul civil, purtat între două societăți comerciale care desfășoară activități de vânzare-cumpărare a unor produse. Altfel spus, pârâta s-a comportat ca un simplu agent economic care cumpără produse de la o altă societate privată pe care o selectează în temeiul unor criterii proprii, printr-un act de organizare internă, și nu prin criteriile prevăzute de Legile nr. 98, 99 sau 100 din 2016 privind achizițiile publice.

În consecință, având în vedere dispozițiile legale anterior evocate și art. 107 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul pârâtei S.C. Hidroserv Bistrița S.A., de la momentul formulării cererii de chemare în judecată, prin raportare la specializarea instanței în funcție de obiectul acțiunii care vizează activități de vânzare-cumpărare a unor produse și părțile litigante care sunt societăți comerciale.

Prin urmare, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția Civilă.