ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3999/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 345 din 2 iulie 2007,Tribunalul Satu Mare a hotărât următoarele:

I. În baza art. 38 C. proc. pen. a disjuns soluționarea cauzei privind pe inculpatul S.R., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. cu referire la art. 1 lit. g) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 32 lit. a) C. pen.

În baza art. 344 C. proc. pen. a repus cauza pe rol cu privire la acesta, pentru a pune în discuție în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia, din infracțiunea de complicitate la trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. cu referire la art. 1 lit. g) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpatul S.R. prin încheierea nr. 317 din 13 iunie 2007 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 386 din 17 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 3229/P/2005,fixând termen de judecată la data de 10 septembrie 2007, cam. 54, ora 9,00, cu citarea părților.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul K.I. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe același inculpat de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 C. pen. cu referire la art. 1 lit. g) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul K.I. prin încheierea nr. 317 din 13 iunie 2005 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 386 din 17 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 3229/P/2005.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă în ce privește pretențiile formulate de părțile civile: B.M. și B.S.C.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 163 și urm. C. proc. pen., a ridicat sechestrul asigurător luat prin Ordonanța procurorului din data de 4 noiembrie 2004 din dosar nr. 53/P/2004 a PNA - Biroul Satu Mare, asupra imobilului situat în loc. Orșova, jud. Mehedinți, compus din 2 camere plus dependințe, înscris în C.F. nr. 2024/14 a localității Orșova, aparținând inculpatului K.I.

A constatat că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 6

1

alin. final din Legea nr. 78/2000, actualizată, privind restituirea banilor către denunțătorii C.A., K.S., P.V., O.L.I., C.L., B.M.S. și M.F.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

La data de 30 septembrie 2004 martorii C.A., K.S. și P.V. au denunțat organelor de urmărire penală săvârșirea de către inculpații K.I. și S.R. a infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că, în perioada aprilie - mai 2004, le-au creat convingerea că au influență asupra ambasadorului SUA în România și le-au pretins sume de bani în scopul de a le obține vize de intrare pe teritoriul SUA, (în perioada respectivă inculpatul K.I. a pretins și primit suma totală de 120 milioane lei, iar inculpatul S.R., suma 2100 Euro).

S-a reținut că, în cursul lunii aprilie 2004, martorul-denunțător C.A., în urma unei discuții avute cu inculpatul S.R., și-a exprimat intenția de a emigra în SUA, unde locuia prietena sa, martora T.I. Aflând acest lucru, inculpatul S.R. s-a oferit să-l ajute pe martorul C.A., în obținerea vizei SUA. afirmând că este prieten cu inculpatul K.I., reprezentant al Camerei de Comerț Româno-Americane Portland Oregon care, prin relațiile și cunoștințele pe care le avea în rândul funcționarilor din Ambasada SUA din România, „poate să obțină viză de afaceri". Inculpatul S.R. a menționat chiar faptul că inculpatul K.I. îl cunoștea personal pe ambasadorul SUA la București, cu care s-ar afla în relații de prietenie, precizând, totodată, că prețul unei vize este de 3500 dolari SUA de persoană, bani care ar fi ajuns, prin intermediul lui K.I. la „înalți funcționari din cadrul Ambasadei SUA".

S-a mai relevat că urmare acestei discuții, martorul denunțător C.A. a contactat alți doi cunoscuți, martorii denunțători P.V. și K.S., care erau, de asemenea, interesați să obțină o viză SUA, ulterior având loc mai multe discuții cu inculpatul S.R., care i-a asigurat încă o dată pe martori că obținerea vizei este certă, prin relațiile inculpatului K.I. în cadrul Ambasadei SUA,.

De asemenea, la inițiativa inculpatului S.R., în data de 5 mai 2004, cei trei denunțători s-au întâlnit cu inculpatul K.I. la sediul Asociației „Camera de Comerț Româno-Americană Portland" Satu Mare, aflat în incinta Camerei de Comerț și Industrie Satu Mare și, în cadrul acestei întâlniri, inculpatul K.I. i-a asigurat că, în decurs de două-trei săptămâni, va obține pentru ei vizele solicitate, susținând că are o influență reală asupra funcționarilor din cadrul Ambasadei SUA. Totodată, inculpatul K.I. a precizat că fiecare trebuie să plătească o sumă totală de 3500 dolari SUA, solicitându-le un avans de 1500 dolari SUA. S-a reținut că martorii denunțători C.A., K.S. și P.V. au plătit fiecare echivalentul sumei de câte 1000 Euro în lei, în total 120 milioane lei, sumă pentru care inculpatul K.I. Ie-a eliberat facturi nedatate în numele Asociației „Camera de Comerț Româno - Americană Portland" Satu Mare, fiind de fată la această discuție și martora I.T., prietena martorului denunțător C.A., care a confirmat starea de fapt descrisă mai sus.

S-a mai reținut că sumele încasate de la martorii denunțători nu au fost evidențiate în contabilitatea Asociației, așa cum a rezultat din procesul verbal întocmit de D.G.F.P. Satu Mare la data de 23 noiembrie 2004.

Prima instanță a mai reținut că cei trei martori denunțători, nemaifiind contactați pentru obținerea vizelor în termenul promis de inculpatul K.I., prin C.A., l-au contactat pe inculpat pentru a-i cere explicații, acesta îndrumându-i să îl contacteze pe inculpatul S.R. pentru întocmirea documentației necesară, în vederea susținerii interviului la Ambasada SUA. Astfel, martorul denunțător C.A. s-a adresat inculpatului S.R. care a fost de acord să le întocmească actele contra sumei de câte 700 Euro de persoană, separat de suma pretinsă de către celălalt inculpat.

De asemenea, s-a relevat că în cursul lunii iulie 2004 martorul C.A. i-a dat inculpatului S.R. suma de aproximativ 2100 Euro, în valută și în lei, în două zile diferite, iar la predarea sumei de 1400 Euro inculpatului S.R. au asistat și martorii K.S. și T.I. Cei trei denunțători i-au înmânat cu aceleași ocazii inculpatului S.R. și copii ale actelor personale și de studii, fiind asigurați că în scurt timp vor putea să meargă la Ambasada SUA. S-a mai menționat faptul că martorul denunțător C.A. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o casetă audio care conținea înregistrarea a patru convorbiri purtate cu inculpații S.R. și K.I., discuțiile fiind transcrise și atașate la dosarul cauzei. Din cuprinsul convorbirilor a reieșit că starea de fapt enunțată era reală, inculpatul K.I. afirmând, explicit, după ce a făcut recomandări martorului denunțător C.A. cu privire la actele din dosarul de viză, că se afla în București și urma să meargă la întâlnire cu noul ambasador al SUA, pe care îl cunoștea.

Ulterior depunerii denunțurilor, prin Ordonanța din 30 septembrie 2004, respectiv prin încheierea nr. 20 din 1 octombrie 2004, s-a dispus interceptarea și înregistrarea pe suport tehnic a convorbirilor telefonice și a evenimentelor ambientale de interes pentru cauză, dintre martori denunțători C.A., K.S. și P.V., respectiv inculpații S.R. și K.I.. Din convorbirile interceptate a reieșit că inculpatul K.I. Ie-a întărit convingerea martorilor denunțători referitor la influența sa asupra unor funcționari cu rol hotărâtor în procedura de acordare a vizelor pentru SUA, menționând nume și date concrete, reținându-se cu titlu de exemplu că, în cadrul convorbirilor din data de 8 octombrie 2004 dintre inculpatul K.I. și numitul A. (martorul denunțător C.A.), în contextul discuției privind dosarele de vize, inculpatul afirmând că urma să ia masa în seara respectivă cu consulul general al SUA, M.S., la hotelul Mariott din București. De asemenea, într-o altă convorbire, purtată între aceleași două persoane menționate mai sus în data de 30 septembrie 2004, orele 12,50, inculpatul K.I. a afirmat: „...deci eu îl mai sun luni pe ambasador, discut cu el, procedez exact cum am procedat data trecută, mă lingușesc, îl duc la cină, una, alta, să discutăm programele ce urmează (...) vă programez pe voi la interviu și eu voi fi acolo cu voi".

Tribunalul Satu-Mare, secția penală, a constatat ca fiind deosebit de relevant, în ceea ce privește complicitatea inculpatului S.R. la comiterea faptei reținute în sarcina inculpatului K.I., conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor ambientale pe care acesta Ie-a avut cu martorii denunțători C.A., K.S. și P.V.. Astfel, s-a reținut că în data de 30 septembrie 2004, orele 17,20, inculpatul, fiind întrebat de martorul denunțător K.S. dacă „a adus actele", i-a răspuns „încă nu", recunoscând apoi, explicit, că a primit suma de 1400 Euro, mai apoi afirmând, de asemenea, că „J." (inculpatul K.I.)' are „pile la ambasadă" și „a făcut multe vize".

S-a mai reținut că după încasarea banilor de la cei trei martori denunțători, atât inculpatul K.I. cât și coinculpatul S.R. au început să-i evite pe aceștia, astfel că martorii denunțători au depus plângere împotriva acestora.

1.2. În cursul anului 2001, s-a reținut de către prima instanță că, martorul denunțător C.D., aflându-se cu o bursă în SUA, l-a cunoscut pe inculpatul K.I., care i s-a prezentat ca fiind „consul onorific al comunității românești din Portland", iar în anul 2002, revenind în România, martorul C.D. l-a reîntâlnit pe inculpatul K.I., care i-a relatat că a înființat Asociația „Camera de Comerț Româno-Americană Portland" Satu Mare și că, prin această asociație, organiza „misiuni economice". întrucât martorul denunțător și-a exprimat intenția de a o trimite și pe prietena lui, P.L.M. (actuala sa soție), în SUA în scop turistic, inculpatul K.I. s-a oferit să-l ajute în sensul că, prin intermediul „misiunilor economice" pe care le organiza, putea să-i obțină viză SUA de afaceri. S-a mai reținut că inculpatul K.I. l-a asigurat pe martorul C.D. că obținerea vizei nu va fi o problemă, întrucât el îl cunoștea atât pe ambasadorul american J.R., cu care a mai avut întâlniri, cât și pe consulul general american și că își va folosi influența pe care o avea asupra acestora. Aceste afirmații ale inculpatului K.I. l-au determinat pe martorul denunțător C.D. să-i dea lui K.I. suma de 1000 dolari SUA în numele actualei lui soții: „iar banii i-am plătit după ce am căpătat convingerea că problema vizei este ușor de rezolvat prin intermediul relațiilor pe care K.I. le are". Dovada încasării sumei de 1000 dolari SUA s-a făcut prin înscrisul denumit „receipt" (chitanță, Ib. engleză) întocmit și înmânat de inculpat.

Prima instanță a mai constatat că ulterior plății sumei de 1000 dolari SUA către inculpatul K.I., odată cu predarea unor copii ale actelor de identitate, martorului C.D. i s-a solicitat de către numitul D.M. - director al „Camerei de Comerț Româno-Americane Portland" din Satu Mare - să achite pentru soția sa, C.L.M., suma de 850 dolari SUA reprezentând „taxă pentru întocmirea dosarului de ambasadă", sumă pe care martorul C.D. a fost de acord s-o achite lui D.M., fără a primi în schimb vreo dovadă scrisă, crezând că aceasta făcea parte din suma totală de 3500 dolari SUA , pretinsă de inculpatul K.I.

S-a mai relevat că de la data plății acestor sume de bani, legăturile dintre C.L. și C.D., pe de o parte, K.I. și D.M., pe de altă parte, s-au întrerupt, mai mult, inculpatul K.I. începând să-i evite pe cei doi soți, care nu au obținut de la acesta decât promisiuni verbale privind restituirea sumei de 1000 dolari SUA , dat fiind faptul că obținerea vizei nu s-a materializat.

1.3. În iarna anului 2003, martora denunțătoare B.M.S., din loc. Chieșd, jud. Sălaj, intenționând să meargă la prietenul ei în SUA, a luat legătură cu inculpatul K.I., care acționând în același mod, i-a spus martorei denunțătoare că prin intermediul „misiunii economice" îi va obține viza, reținându-se, totodată că, martora B.M. nu a avut și nu avea nici la momentul cercetării judecătorești un loc de muncă.

S-a mai reținut că, în aceste condiții, inculpatul K.I. a îndrumat-o pe martora B.M. să plătească numitului D.M. suma de 3500 dolari SUA, reprezentând taxa pentru „misiunea economică", lucru pe care martora l-a și făcut în cursul lunii ianuarie 2003. S-a menționat că, ulterior, numitul D.M. i-a mai pretins martorei 850 dolari SUA , pentru a-i întocmi dosarul pentru Ambasada SUA, iar după predarea banilor, deoarece nu a mai fost contactată de către inculpatul K.I., nici de către D.M., martora B.M. a cerut inculpatului K.I. restituirea banilor, motivând că a renunțat să mai plece în SUA. Cu această ocazie, inculpatul K.I. a precizat că obținerea vizei de intrare pe teritoriul SUA era certă, viza urmând a fi obținută prin intermediul relațiilor pe care le avea a Ambasada SUA din România.

1.4.

În toamna anului 2002, acționând în același mod, inculpatul K.I. a pretins de la martorul denunțător M.T.F., din com. Vama, jud. Satu Mare, de profesie conducător auto, suma de 3500 dolari SUA promițându-i că poate să-i rezolve obținerea vizei SUA, în baza influenței pe care o avea asupra consulului de la Ambasada SUA în România. Acești bani i-au fost virați în cont inculpatului K.I. de către fratele martorului, numitul M.D. - rezident în SUA. De asemenea martorul denunțător M.T.F. i-a mai dat numitului D.M., la indicația inculpatului K.I., suma de 800 dolari SUA, pentru ca acesta să-i întocmească dosarul pentru Ambasada SUA.

Având suspiciuni cu privire la autenticitatea actelor existente la dosar, care atestau că M.T.F. era director al unei societăți de mobilă, acesta a renunțat să mai intre la interviul programat la sediul Ambasadei SUA și, în aceste condiții, martorul M.T.F. a solicitat restituirea sumei de 3500 dolari SUA inculpatului K.I., care a amânat de fiecare dată rambursarea.

1.5.

În vara anului 2003, martorul denunțător O.L.I., din jud. Satu Mare, a fost anunțat de cumnatul său M.D., rezident în SUA, să îl contacteze pe inculpatul K.I. la sediul „Camerei de Comerț Româno-Americane" din incinta Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Satu Mare, întrucât acesta avea posibilitatea de a-i intermedia obținerea unei vize SUA, prin relațiile pe care le avea în rândul personalului Ambasadei SUA la București. Ca urmare, martorul denunțător a luat legătura cu inculpatul K.I., ocazie cu care acesta s-a angajat că îi va obține o viză de intrare pe teritoriul SUA, prin intermediul cunoștințelor sale printre funcționarii Ambasadei SUA din România, suma de 3800 dolari SUA fiind achitată de către cumnatul martorului denunțător, D.M. direct inculpatului K.I. S-a reținut că la data programată, martorul denunțător O.L. s-a prezentat pentru interviu la Consulatul SUA din București, dar acordarea vizei i-a fost refuzată.

S-a stabilit, în urma administrării probatoriului că, în lunile ianuarie - februarie 2003, inculpatul K.I. a indus în eroare părțile vătămate B.S.C. și B.M., prezentându-le ca adevărată împrejurarea mincinoasă că le va obține viză de intrare în SUA. Pentru a le întări convingerea că este o persoană de bună credință și a crea aparența de legalitate, inculpatul K.I. a încheiat cu cei doi contracte prin care „Camera de Comerț Româno-Americană Portland", reprezentată de inculpat, se angaja să intermedieze relații comerciale cu parteneri din Statele Unite ale Americii, relațiile de afaceri fiind condiția esențială pentru acordarea vizei.

Astfel, s-a reținut că partea vătămată B.M. a fost indusă în eroare de către inculpatul K.I. prin afirmarea ca adevărată a împrejurării că obținerea vizei „este rezolvată în proporție de 90% și că este chiar posibil să nu mergem la interviu pentru viză", datorită includerii sale într-o „misiune economică" organizată de el prin „Camera de Comerț Româno-Americană Portland" al cărei președinte era. Mai mult, părții vătămate i s-a creat o falsă reprezentare a realității și prin afirmarea de către inculpat a împrejurărilor nereale că înscrierile pentru misiunea economică trebuiau făcute într-un termen determinat, întrucât locurile vacante se epuizau. Totodată, a fost lăsat să înțeleagă că plata sumei integrale de 3500 dolari SUA, în locul avansului prevăzut în contract de 1000 dolari SUA , garanta includerea sa în misiunea economică și implicit obținerea vizei.

Prima instanță a mai reținut că, într-un mod asemănător, a procedat inculpatul K.I. cu partea vătămată B.S.C. din municipiul Satu Mare, care, în perioada februarie - martie 2003, a plătit suma de 3500 dolari SUA în vederea obținerii vizei SUA. Inculpatul a afirmat în mod explicit că obținerea vizei nu era o problemă, dând de înțeles că avea „cunoștințe" pe care nu Ie-a nominalizat în mod concret, care îl vor sprijini în acest sens. Urmare acestei induceri în eroare, inculpatul K.I. a obținut suma totală de 7000 dolari SUA, bani pe care nu i-a restituit părților vătămate menționate.

S-a constatat că actele de mai sus nu erau reale, astfel cum a rezultat din conținutul adresei nr. 10379 din 18 noiembrie 2004 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Satu Mare, contractul de muncă nefiind înregistrat la ITM Satu Mare, iar carnetul de muncă nefiind completat de către inspectorul G.M., care nu lucra în cursul anului 2001 la ITM Satu Mare, martorul L.C. precizând că nu poseda carnet de muncă.

Cu privire la martorul L.C., s-a constatat de către prima instanță că urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., lipsind vinovăția, ca element constitutiv al infracțiunii. Martorul a declarat că plata a fost făcută pentru pregătirea dosarului de ambasadă, neavând cunoștință că inculpatul a depus la dosar acte falsificate. S-a mai menționat că martorul a depus din proprie inițiativă actele falsificate la dosarul cauzei, fapt care a întărit realitatea susținerilor sale în apărare.

Prima instanță a reținut, în drept, că:

- fapta inculpatului K.I. care în cursul anilor 2003 - 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit de la denunțătorii C.A., K.S., P.V., O.L.I., C.L., B.S. și M.T.F. sume de bani cuprinse între 1000 dolari SUA și 3500 dolari SUA , promițându-le acestora în schimb că, în baza influențelor pe care le avea asupra funcționarilor din cadrul Ambasadei SUA în România, cu referire la persoana ambasadorului sau a consulului general, putea să le obțină viză SUA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență;

- fapta inculpatului K.I. care, în cursul anului 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare părțile civile B.M. și B.S.C., promițându-le în mod mincinos, cu ocazia întocmirii unui contract de intermediere, că poate să le obțină viză de intrare în SUA, producându-le acestora o pagubă în valoare totală de 7000 Euro, sumă însușită de către inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de înșelăciune;

- fapta inculpatului S.R. care, în cursul anului 2004, l-a ajutat pe inculpatul K.I. prin afirmațiile sale și promisiunile făcute martorilor denunțători că va „rezolva" anumite documente necesare obținerii vizei, pentru întocmirea cărora a fost recomandat chiar de către inculpatul K.I., contribuind în mod substanțial la întărirea și menținerea convingerii martorilor denunțători C.A., K.S. și P.V., cu privire la faptul că inculpatul K.I. poate să obțină în favoarea acestora, prin intermediul influențelor pe care le are asupra ambasadorului SUA în București, vize de intrare în SUA, primind pentru sine suma de 2100 dolari SUA , întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influentă;

- fapta inculpatului S.R. care, în cursul anului 2002, a înlesnit procurarea martorului L.C. documente false în vederea utilizării lor în fața funcționarilor Ambasadei SUA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a mai reținut de către prima instanță că în cuprinsul rechizitoriului denunțătorii C.A., K.Z., P.V., O.L.I., C.L.M., B.M.S. și M.T.F. s-au prevalat de dispozițiile art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată de Legea nr. 161/2003, solicitând restituirea sumelor de bani cu care au fost prejudiciați.

În baza art. 163 alin. (1) și (5) C. proc. pen. în cursul urmăririi penale prin ordonanța din 4 noiembrie 2004 a PNA - Biroul Teritorial Satu Mare s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în orașul Orșova, jud. Mehedinți, înscris în C.F. fila nr. 2024/14 a localității Orșova, fără număr topo., aparținând inculpatului K.I., în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiunea comisă. Măsura sechestrului asigurător a fost menționată în coala C.F. conform extrasului C.F. existent la dosar.

Prin ordonanța din data de 27 octombrie 2004, a fost luată măsura asiguratorie de indisponibilizare a 50% din părțile sociale deținute de inculpatul S.R. la SC N.M. SRL Satu Mare, măsură comunicată la Oficiul Registrului Comerțului Satu Mare.

Alăturat acțiunii penale, instanța a fost sesizată și cu soluționarea laturii civile a cauzei, ca urmare a constituirilor de părți civile formulate în cursul urmăririi penale de către persoanele vătămate B.M. și B.S.C.

Analizând actele și lucrările dosarului, atât din cursul urmăririi penale, cât și din cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut că inculpatul K.I. este cetățean român, rezident în SUA, având încă din anul 1988 domiciliul în SUA, unde a înființat împreună cu numitul L.V. și alții oameni de afaceri de naționalitate română o asociație cu numele Camera de Comerț Româno-Americană, în statul Oregon (ROMANIA-AMERICA CHAMBER OF COMMERCE). în cadrul acestei asociații inculpatul K.I. era președinte, iar numitul L.V. era director executiv, reținându-se, totodată că, inculpatul K.I. mai deținea în SUA o firmă de turism și ticketing, N.W.G. & T., prin care vindea bilete de avion către diferite destinații din lume, inclusiv România. S-a constatat că susținerile inculpatului K.I. în acest sens (f. 521 și f. 522 din vol. II - dosar instanță) au fost confirmate de declarațiile martorului G.C.D. (f. 301 - vol. 1 d. u.p.) și de înscrisurile aflate la filele 296-298-vol. II d. u. p.)

S-a mai relevat că la solicitarea Ambasadei României din Washington și a Consultatului General al României din Los Angeles, inculpatul a însoțit pe ambasadorul României din SUA și pe ambasadorul SUA din București de la acea vreme, la o întâlnire ce a avut loc pe teritoriul SUA, cu comunitățile românești din California, Oregon și Washington (a se vedea fotografia aflată la fila 225 - vol. II dosar d u. p.).

În anul 2001, inculpatul K.I. a participat alături de conducerea Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Satu Mare la o întâlnire cu oameni de afaceri din județul Satu Mare, ocazie cu care s-a născut ideea înființării în Satu Mare a unei asociații cu denumirea Camera de Comerț Româno-Americană, Portland, Oregon. S-a optat pentru înființarea acestei noi asociații, care se dorea a fi un birou de reprezentare în România a asociației din Portland, Oregon - SUA, pentru că procedura de înființare a unei filiale a asociației americane în România era prea complicată.

S-a reținut că membrii fondatori ai acestei asociații, K.I., B.B. (cetățean american domiciliat în SUA), S.O.I., G.C.D. și F.T. au întocmit și semnat actele notariale necesare pentru dobândirea personalității juridice a acestei asociații (Act constitutiv și Statut) la data de 24 octombrie 2001. Prin Actul constitutiv și Statutul asociației s-au stabilit organele de conducere ale acestei asociații: adunarea generală, consiliul director și cenzorul, iar prin Statul asociației a fost împuternicit unul din membrii fondatori și anume G.D.C. să îndeplinească procedura de dobândire a personalității juridice a asociației.

În baza acestor acte, prin încheierea nr. 43 din 31 octombrie 2001, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 41/PJ/2001, a fost admisă cererea petiționarului G.D.C., în calitate de împuternicit al asociației Camera de Comerț Româno-Americană Portland Oregon și s-a dispus înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor de la grefa Judecătoriei Satu Mare în vederea dobândirii de personalitate juridică a Asociației „Camera de Comerț Româno-Americană Portland Oregon" Satu Mare, cu sediul în Satu Mare, având drept obiective sprijinirea dezvoltării societăților comerciale, industriale, agricole și de prestări servicii ale membrilor săi; colaborarea cu camerele de comerț din România și Camera de Comerț din Portland Oregon - SUA; organizarea de proiecte de afaceri din orice domeniu dintre agenții economici români și americani, promovarea relațiilor comerciale cu alți parteneri. Durata asociației era nelimitată. Consiliul director era format din: președinte - K.I.; director - T.M.A.; asociați - S.O.I., B.B., G.D.C.; cenzor - N.V. (fila 38 - vol. I d. u. p.).

S-a mai menționat că la data înființării Asociației Camera de Comerț Româno-Americană Portland Oregon Satu Mare, numiții S.O.I. și G.C.D. dețineau funcții și în cadrul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Satu Mare, respectiv: S.O.I. era președintele C.C.I.A. Satu Mare, iar G.C.D. era director relații externe C.C.I.A. Satu Mare.

De asemenea s-a constatat că stabilirea sediului noii asociații Camera de Comerț Româno-Americană Portaind Oregon Satu Mare, în imobilul situat în Satu Mare, unde își avea sediul și Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Satu Mare, s-a făcut în baza contractului de închiriere a unui spațiu cu nr. 4339 din 16 octombrie 2001, încheiat între cele două persoane juridice (fila 31 - vol. I d. u.p.).

Ulterior, prin încheierea nr. 81 din 04 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 82/PJ/2002, astfel cum a fost rectificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 81 din 30 iulie 2003, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în același dosar, a fost admisă cererea Camerei de Comerț Româno-Americană Portland Oregon Satu Mare și s-a înregistrat modificarea componenței organului de conducere - Consiliul director al asociației, în sensul numirii ca și director a d-lui D.M. (filele 40 și 39 din vol. I - d.u.p.), numirea acestuia făcându-se la la propunerea fostului director T.A. și urmare împrejurării că aceasta a plecat în SUA, împreună cu soțul său T.F., de unde nu s-a mai întors.

Prin încheierea nr. 32 din 27 august 2003, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 34/PJ/2003 a fost admisă cererea C.C.R.A.P.O. Satu Mare și s-a înregistrat modificarea componenței consiliului director, în sensul revocării din funcția de director al d-lui D.M. și numirea în funcție a d-lui M.M.L. (fila 41 - vol. l d. u. p.).

Prin aceeași hotărâre s-au mai înscris și alte modificări intervenite în statutul asociației, și anume: „asociația poate înființa filiale în țară și în străinătate ca structuri teritoriale" și respectiv, „se aprobă înființarea Filialei Zalău și a Filialei Deva a Camerei de Comerț Româno-Americane".

S-a reținut că din declarația martorului M.M.L. (filele 305-307- vol. l d. u. p.) a rezultat faptul că, începând cu luna septembrie a anului 2003 a fost angajat cu carte de muncă la C.C.R.A.P.O. Satu Mare, și că în perioada ianuarie - martie 2004 a fost în concediu fără plată, iar din luna martie 2004 și-a retras cartea de muncă de la C.C.R.A.P.O. Satu Mare, schimbându-și locul de muncă. începând cu luna iunie a anului 2004, în funcția de director a C.C.R.A.P.O. Satu Mare s-a reținut că a funcționat martorul B.C., acesta fiind numit verbal de către inculpatul K.I., neîntocmindu-se în acest sens acte notariale de modificare a actului constitutiv al asociației (fila 310-vol. I d. u. p.).

Potrivit statutului C.C.R.A.P.O. Satu Mare (filele 34-37 vol. l d. u. p.), președintele asociației reprezenta interesele C. C.R.A. în relațiile interne și externe, iar directorul asociației era cel ce conducea activitatea curentă a C.C.R.A.P.O. Satu Mare.

S-a reținut că activitatea asociației sătmărene, respectiv organizarea de misiuni economice în SUA, a fost promovată prin intermediul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Satu Mare, în sensul că această cameră trimitea prin e-mail membrilor săi sau făcea public în alt mod, oferta C.C.R.A.P.O. Satu Mare, prin spoturi publicitare în mass-media (presă și radio) și pe pagina de internet proprie (www.raccOregon.org.).

S-a mai constatat că martorul T.A.I. (declarația filele 164-165- vol. l d.u.p.) s-a ocupat de conceperea site-ului asociației, cunoscându-l pe inculpatul K.I. în perioada anilor 2000-2001, prin intermediul unui prieten, respectiv S.S. Acesta din urmă, conform declarației sale de martor (aflată la filele 123-124 - vol. l d. u. p.) a fost asociat cu inculpatul K.I. la SC N.W.T.B.A. SRL cu sediul în Cluj Napoca, având ca obiect de activitate turismul, la filele 218-219 - vol. II d. u. p. existând extrase de pe pagina de internet a asociației, din care a rezultat că la momentul începerii urmăririi penale (octombrie 2004) acest site era funcțional.

Instanța de fond a constatat că după constituire, primul obiectiv al asociației - de a organiza o misiune economică în SUA, până la sfârșitul anului 2001- nu s-a putut materializa din cauza dificultăților generate de evenimentele ce au avut loc pe teritoriul SUA la data de 11 septembrie 2001.

S-a reținut că în primăvara anului 2002, C.C.R.A.P.O. Satu Mare a organizat prima misiune economică în SUA. Pe lista participanților la această misiune economică s-au aflat A.C.N., A.D.I., C.E.M., C.P., G.D.C., N.D.C., O.C., P.M.A., T.E.A., P.A., P.Z.C., P.O.V., R.J.P., S.S. și Z.L.A. Aceștia au fost menționați într-o scrisoare adresată Consulatului SUA, la care era atașat și programul misiuni economice (filele 455-457 - vol. II d. u. p.). Dintre aceste persoane, au primit viză pentru SUA doar A.C., G.C., N.D., O.C., P.M. și P.Z.C.

Conform declarației martorului P.Z.C. (filele 502-503 - vol. II dosar primă instanță), deși au plecat 8 persoane din România, la misiune au participat efectiv doar 4 persoane, iar în țară s-au întors doar două persoane, respectiv acesta împreună cu G.C. Din punctul său de vedere, misiunea economică a fost reușită, așa încât a recomandat și prietenului său E.A. să participe la o viitoare misiune.

În legătură cu această primă misiune economică s-au reținut următoarele: în cursul urmăririi penale au fost audiați în calitate de martori numiții A.I. (filele 180-181), C.E.M. ( fila 126), C.P. (filele 175-178), G.D.C., P.M.A. (filele 158-159), T.E.A. (filele 150-151), P.A. (fila 146), P.Z.C. ( fila 290), P.O.V. (filele 221-222), S.S. (filele 123-124) și Z.L.A. (fila 194). A mai fost audiată și numita A.E., care a confirmat participarea fiicei sale A.C.N. la misiunea economică din luna mai 2002 din SUA, unde de altfel, a și rămas. S-a reținut că numiții N.D., O.C. și P.M. nu au putut fi audiați, aflându-se în SUA, unde au rămas cu ocazia deplasării în această primă misiune economică.

Din declarațiile acestor persoane, coroborate cu declarațiile inculpatului K.I. a rezultat că după ce au luat la cunoștință de oferta C.C.R.A.P.O. Satu Mare, privind organizarea de misiuni economice pe teritoriul SUA, prin care reprezentanții agențiilor economici din Satu Mare se puteau deplasa în SUA pentru a stabili noi relații comerciale, de afaceri cu agenți economici de aici, aceștia se prezentau la sediul C.C.R.A.P.O. Satu Mare, unde încheiau un contract de intermediere cu C.C.R.A.P.O. Satu Mare, li se aducea la cunoștință costul misiunii economice și achitau în avans o parte din acest cost. Cu aceeași ocazie, s-a mai reținut că participanților li se cerea să depună diferite acte personale necesare a fi prezentate la Ambasada SUA din București, Secția consulară pentru obținerea vizei individuale de afaceri, utilă pentru deplasarea în SUA. Programarea participanților la interviul de la Ambasada SUA, pentru obținerea vizei și deplasarea în București s-a făcut de către C.C.R.A.P.O. Satu Mare organizat și în grup. Interviul a avut loc individual, respectiv fiecare solicitant a participat la discuția cu funcționarul de la ambasadă, în urma căruia o parte au primit viza de afaceri, iar alții au fost refuzați, la dosarul de urmărire penală aflându-se, pe lângă declarația solicitanților, dată în calitate de martor, și contractul de intermediere și copia unui formular necesar pentru obținerea vizei.

In legătură cu contractele de intermediere încheiate de aceste persoane (aflate în original la filele 127-128, 147-148, 155-156, 162-162, 182-183, 291-293 și 334-335) s-a constatat că acestea erau încheiate între Camera de Comerț Americană Portland Oregon cu sediul în SUA (și nu C.C.R.A.P.O. din Satu Mare) reprezentată de inculpatul K.I. și de persoana fizică din România.

În ce privește chitanțele eliberate acestor persoane (aflate în original la filele 152, 157, 161 și 179 - vol. l d.u.p., respectiv la filele 135-145 vol. ll d.u.p.) a rezultat că acestea erau formulare inseriate în limba engleză („receipt") și consemnare, încasare a diferitelor sume în valută - dolari americani, de către Camera de Comerț Româno - Americană din SUA („Romanian American CC") și nu CCRAPO Satu Mare.

Cât privește formularul tipizat intitulat „Formular suplimentar pentru vize temporare" purtând antetul U.S. Department of State (aflat în copie la filele 125, 129, 149, 153, 294 și 330 - vol. I d. u. p., respectiv la filele 185 și 189 -vol. II d. u. p.), din cuprinsul acestuia a rezultat că solicitanții de viză menționau la rubrica „planuri specifice de călătorie", următoarele: „planul de misiune economică este atașat de camera de comerț româno americană Portland Oregon", iar la rubrica „numele și adresa persoanei sau organizației de contact în Statele Unite (includeți numărul de telefon)" era menționat: „Camera de Comerț Româno Americană Portland Oregon 503.754.6992" și, „Consulatul General din Los Angeles - Departamentul Economic 310.473.8061". S-a constatat că aceste formulare erau completate de aceeași persoană, având același scris de mână, probabil fiind completate de numita T.A., la cea vreme director la C.C.R.A.P.O. Satu Mare.

S-a relevat că participanții la misiune, care au obținut viză de intrare în SUA, au achitat și diferența de sumă ce reprezenta costul misiunii, stabilit prin contractul de intermediere, iar celor ce nu au primit viză li s-a restituit avansul plătit, cu reținerea unui comision stabilit tot prin contractul de intermediere, reținându-se că niciuna dintre aceste persoane nu au avut pretenții materiale față de inculpat sau față de asociația C.C.R.A.P.O. Satu Mare.

Prima instanță a reținut că în luna octombrie a anului 2002, CC.R.A.P.O. Satu Mare a organizat cea de-a doua misiune economică având ca scop vizitarea celui mai important târg internațional pentru lemn și industria lemnului din SUA, de la High Point, North Carolina, fiind adresat firmelor de profil din zona de nord vest a României. La fila 458 - vol. II d.u. p., existând oferta C.C.R.A.P.O. Satu Mare adresată agenților economici în legătură cu această misiune economică. La fila 459 vol. II d. u. p. se află o scrisoare a C.C.R.A.P.O. Satu Mare adresată Ambasadei României în SUA, în care era prezentată activitatea anterioară a asociației din Satu Mare, inclusiv prima misiune economică, ce a avut loc în luna mai 2002, și s-a solicitat sprijinul pentru organizarea unei noi misiuni în luna octombrie 2002, în sensul facilitării obținerii vizelor de intrare în SUA de la Consulatul SUA din București prin emiterea unei recomandări de către Ambasadorul României în SUA sau a Departamentului Economic din cadrul Ambasadei României din Washington.

S-a reținut că din declarația martorului G.C. (fila 301 - vol. l d. u. p.) și scrisoarea adresată Consulului general din cadrul Ambasadei SUA la București (fila 461 - vol. II d. u. p.) a rezultat că persoanele interesate să participe la această misiune, inclusiv societățile comerciale pe care acestea le reprezentau, respectiv N.G.I. – S.G. SA, E.A. - S. SRL, S.A.D. – N.S. SA, U.A. - U.C. SRL, C.D.R. S. SRL, U.N. – D. SA, M.P. - H.P. SRL, L.C. și U.C. – C.P.A. România SRL, C.F.D. - M.C. SRL, F.O.M. – A. SA, R.G. – D. SRL, O.M.L. - O.P., L.R.D. – D. SRL, P.M. și B.A.S. – C.M. SA, B.A. - E.W. SRL, M.Ș.F. - R.T. SRL și N.F.C. – L. SRL, precum și T.A. și G.C. din partea C.C.R.A.P.O. Satu Mare. S-a mai reținut, conform acelorași declarații ale martorului G.C. că, dintre aceste 21 de persoane, au primit viză de intrare în SUA, doar 7 persoane, T. și G. fiind 2 dintre ele, ceilalți fiind: N.G., E.A., S.A., M.P. și O.M., toate cu excepția numitei T.A. făcând deplasarea în SUA, întorcându-se în România doar G.C., N.G. și E.A.

Prima instanță a constatat că dintre persoanele interesate să participe la cea de-a doua misiune economică organizată de C.C.R.A.P.O. Satu Mare au fost audiate în cursul urmăririi penale: L.R. (filele 130-131), B.A. (filele 186-187), B.A. (fila 226), L.C. (filele 270 -273 și 279-282), E.A. (filele 283-284), N.I.G. (filele 295-296) și G.C. (filele 300-304). Au mai fost audiați M.F., soția lui M.P.(fila 141), U.E., mama numiților U.C. și U.N., (fila 227) și D.N. (filele 132-133) în legătură cu nepotul său L.R.

De asemenea, martorii G.C., L.C., E.A. și N.I.G. au fost audiați și în cursul cercetării judecătorești, relevându-se și în acest caz, că activitatea asociației s-a desfășurat în condiții normale, obișnuite. Oamenii de afaceri doritori să participe la misiunea economică organizată de C.C.R.A.P.O. Satu Mare, după ce au luat cunoștință de oferta asociației, s-au prezentat la sediul acesteia, unde au semnat contractul de intermediere și au achitat costul total al misiunii sau numai avansul, după care C.C.R.A. a achitat la bancă taxa de interviu în numele solicitanților, realizând astfel programarea la interviu, după care s-a realizat, în mod organizat, deplasarea la București.

S-a constatat că persoanele care au obținut viză de afaceri au achitat costul total al deplasării, iar persoanelor cărora li s-a refuzat eliberarea vizei li s-au restituit banii înapoi, mai puțin comisionul prevăzut în contract și taxa de interviu, în baza cererilor adresate C.C.R.A.

S-a relevat că mulți dintre solicitanți nu l-au cunoscut pe inculpatul K.I., întrucât au luat cunoștință de oferta C.C.R.A. din presă și s-au prezentat la sediul asociației unde directorul acesteia - T.A. - Ie-a oferit toate detaliile necesare.

S-a apreciat ca fiind elocvente, în ce privește succesul acestei misiuni economice, declarațiile martorilor G.C., N.G. și E.A., atât din cursul urmăririi penale, cât și din cursul cercetării judecătorești.

În prima jumătate a anului 2003 C.C.R.A.P.O. a încercat organizarea unei noi misiuni economice, având drept obiectiv vizitarea de către oameni de afaceri din România a celui mai important târg internațional pentru lemn și industria lemnului din SUA, de la High Point, North Carolina. Pentru această misiune economică s-au înscris următoarele persoane: S.P.O., B.M., B.I.G., C.M.S., M.F., O.L.I., P.S., B.S.C., A.D., M.C., G.M., C.(P.)L. și M.T.F.

Cu excepția ultimelor trei persoane menționate, celelalte persoane s-au prezentat la Consulat pentru obținerea vizei, dar aceasta a fost acordată doar numiților C.M. și A.D. S-a reținut că în acest caz, deplasarea celor două persoane care au obținut viză în SUA, nu s-a mai făcut în mod organizat, din declarația martorului G.C. (fila 302 -vol. l d. u. p.), membru fondator al asociației, rezultând că a pus la dispoziția acestor persoane biletele de avion, conform contractului de intermediere semnat între părți, dar și că deplasarea sa în SUA nu se mai justifica, pentru că scopul misiunii economice nu putea fi atins.

În legătură cu această misiune economică organizată de C.C.R.A.P.O. s-a mai reținut faptul că în activitatea asociației, al cărui președinte era inculpatul K.I., au apărut numeroase disfuncționalități. Astfel, după plecarea în SUA a directorului asociației, T.A., împreună cu soțul acesteia T.F. - membru fondator al asociației (care au primit viză pentru SUA la chemarea întocmită în nume personal de inculpatul K.I.), la conducerea asociației, în funcția de director, a fost numit D.M. Acesta, profitând de lipsa inculpatului K.I. din România, care se afla de mai mult timp pe teritoriul SUA, a solicitat doritorilor de a participa la misiuni economice, taxe suplimentare între 700 și 850 dolari SUA pentru a întocmi dosarele necesare participanților la interviu pentru obținerea vizei, taxe despre care inculpatul K.I. nu avea cunoștință și pe care D.M. le încasa în interes personal și fără a elibera chitanță. După ce inculpatul K.I. a aflat despre această modalitate de lucru a directorului asociației, a dat dispoziție telefonică lui G.C. să-l îndepărteze de la conducerea asociației, lucru care s-a și realizat.

În legătură cu activitatea lui D.M., privind încasarea fără drept, și prin inducerea în eroare a multor persoane, a diferite sume de bani, prin rechizitoriul întocmit în cauză (la pct.5) s-a dispus disjungerea cauzei față de acesta și continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare a comunicat, conform adresei aflată la fila 557 - vol. II instanță, că dosarul disjuns, cu nr. 3915/P/2004, privind pe D.M. ș.a., era în curs de cercetări la Poliția Satu Mare.

Tot cu privire la aceeași perioadă, în care în funcția de director al asociației se afla D.M., au planat și suspiciunile în ce privește întocmirea în fals a documentelor ce atestau calitatea de delegat al unor societăți comerciale cu bonitate, care erau necesare a fi prezentate la Consulatul SUA la București, pentru eliberarea vizei persoanelor interesate a participa la misiuni economice.

După îndepărtarea din funcția de director a lui D.M. și numirea în aceeași funcție a martorului M.M.L., C.C.R.A.P.O. a încercat organizarea unei noi misiuni economice prin care se urmărea în principal vizitarea expoziției COMDEX Fall, Las Vegas 2003, în domeniul IT. Oferta C.C.R.A.P.O. în acest sens se află la fila 166 - vol. l d. u. p. Din declarația martorului M.M.L. (filele 305-307 - vol. l d. u. p.) și o scrisoare adresată de inculpatul K.I., consulului general J.T.S. (fila 239 - vol. l d. u. p.) a rezultat că pentru participarea la această misiune economică, planificată a avea loc în luna octombrie 2003, s-au înscris opt persoane și anume: A.A.V., B.C.F., C.P., D.D., M.T., B.M.S., V.T. și R.S., iar cu excepția celui din urmă, niciuna dintre aceste persoane participante la interviu, nu au obținut viză de afaceri pentru SUA.

S-a precizat că și în cazul acestor participanți s-au întocmit contracte de intermediere, s-a încasat costul deplasării în misiune sau avansul pentru deplasare, s-a achitat taxa pentru interviu și s-a organizat deplasarea în grup la București pentru susținerea interviului, fiind însoțiți de directorul asociației M.M.L. și întrucât solicitanții nu au obținut viză, acestora li s-au restituit banii achitați, cu reținerea comisionului și a taxei de interviu, mai puțin în cazul lui B.S.M.

Prima instanță a apreciat că analiza întregii activități a asociației Camera de Comerț Româno-Americană Portland Oregon, Biroul de reprezentare din Satu Mare, așa cum a rezultat din vastul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, se impunea întrucât analiza activității infracționale reținută în sarcina inculpatului K.I., președintele asociației, se afla în strânsă legătură cu aceasta.

Prima instanță, în ce privește infracțiunea de înșelăciune în convenții, comisă în dauna părții civile B.S.C., pe baza probelor administrate în cauză : plângere penală (fila 8 - vol. l d.u.p.), declarație olografă aparținând lui B.S.C. (fila 9 - vol. l d.u.p.), copie contract de intermediere (filele 11-12- vol. l d.u.p.), copie chitanță (fila 13 vol. l d.u.p.), declarație olografă aparținând lui S.M. (fila 15 - vol. l d.u.p.), declarație de parte vătămată B.S.C. (filele 109-111 vol. l d.u.p.), declarație de parte civilă B.S.C. (fila 49 - vol. l instanță) și declarațiile inculpatului K.I., a reținut următoarele:

La începutul anului 2003, partea civilă B.S.C. a aflat prin intermediul internetului despre activitatea Camerei de Comerț Româno-Americane Portland Oregon, inclusiv despre misiunea economică reușită, pe care această asociație a organizat-o pe teritoriul SUA. După discuțiile pe care Ie-a avut la sediul asociației cu directorul asociației - inculpatul K.I., partea civilă a semnat "contractul de intermediere" nr. 104 din 01 februarie 2003, dorind astfel să obțină o viză de afaceri pentru SUA prin participarea la o misiune economică organizată de asociație. în acea perioadă, partea civilă era director de vânzări la o societate comercială ce se ocupa cu comercializarea produselor de panificație. La câteva zile după semnarea contractului de intermediere, partea civilă a predat inculpatului suma de 3500 dolari SUA , prevăzută în contract și care reprezenta totalul costurilor ocazionate de deplasarea în SUA pentru misiunea economică, în prezența numitei S.M., patroana societății la care era angajat, eliberându-i-se chitanță.

Ulterior, la invitația Ambasadei SUA, a participat în mod organizat, la interviul pentru obținerea vizei individuale de afaceri, dar i s-a refuzat eliberarea acesteia, pe motiv că nu prezintă suficiente garanții privind întoarcerea în România. Ulterior, deși i-a solicitat verbal inculpatului K.I., restituirea sumelor achitate, acest lucru nu s-a întâmplat.

Deși semnarea contractului de intermediere, plata sumei de 3500 dolari SUA și refuzul în ce privește eliberarea vizei pentru SUA au avut loc la începutul anului 2003, partea civilă a formulat plângere penală abia în luna septembrie 2004. Din cuprinsul acestei plângeri penale a rezultat că singura nemulțumire a părții civile era legată de nerespectarea clauzelor contractuale, inclusiv de restituirea sumei ce a fost achitată.

Prima instanță a apreciat că nu s-a putut reține că partea civilă B.S.C. a fost indusă în eroare cu ocazia încheierii contractului de intermediere, atâta timp cât din declarația acestuia a rezultat că a luat cunoștință de activitatea asociației și s-a prezentat singur la sediul asociației, exprimându-și intenția de a participa la o astfel de misiune economică, achitând și costurile deplasării în întregime.

Totodată, s-a relevat că, simpla împrejurare că inculpatul K.I. i-a oferit șanse mari părții civile în ce privește obținerea vizei la Ambasada SUA, nu poate fi reținută ca fiind o inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, atâta timp cât, pe de o parte, prin contractul scris semnat între părți se prevedea în mod expres că nu se garantează în niciun fel obținerea vizei necesare intrării pe teritoriul SUA, iar, pe de altă parte, inculpatul chiar era îndreptățit să creadă că partea civilă va obține viză de intrare, având în vedere demersurile anterioare făcute de inculpat în numele asociației, care s-au soldat cu succes prin obținerea vizelor de afaceri de către numeroși cetățeni români.

S-a apreciat că nu constituie infracțiunea de înșelăciune neexecutarea obligațiilor ce derivau din contractul de intermediere de către inculpatul K.I. privind restituirea sumelor achitate, mai puțin comisionul,

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune în convenții comisă în dauna părții civile B.M., pe baza probelor administrate în cauză: plângere (fila 50 - vol. l d.u.p.), declarație de martor B.M. (filele 112-113-vol. l d.u.p.), contract de intermediere în original (filele 114-115 - vol. l d.u.p.), declarație de martor B.A. (fila 116 - vol. l d.u.p.), declarație de parte civilă B.M. (fila 50 - vol. l instanță) și declarațiile inculpatului K.I., prima instanță a mai reținut următoarele:

Partea civilă B.M. er