Blidari împotriva Republicii Moldova

Cea decizia nr. 2604/05 de la Maxim BLIDARI împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 18 noiembrie 2008 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 14 decembrie 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Maxim Blidari, este un național moldovenesc născut în 1968 și locuiește în Chișinău. Guvernul moldovenesc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul a lucrat pentru o companie privată. La 22 martie 2002, el a fost respins din slujba sa. El a instituit proceduri de judecată care solicită reintegrarea sa și plata achizițiilor salariale pentru întreaga perioadă de absența involuntară de la locul de muncă. La 28 iunie 2002, Curtea de district Ciocana a acordat toate cererile sale și a emis un mandat de execuție. Nu a existat niciun recurs și hotărârea a devenit finală și executabilă 15 zile mai târziu. Reclamantul a fost respins din nou la 11 iulie 2002. Noiembrie 2002 Curtea de District Ciocana a ordonat reintegrarea sa și plata achizițiilor salariale în valoare de 1.453 lei moldoveni (MDL) (aproximativ 112 euro (EUR). Nu a fost apel și hotărârea a devenit finală și executibilă 15 zile mai târziu.

Curtea a emis un mandat de executare. La 15 noiembrie 2002, angajatorul a reintegrat reclamantul, dar nu și-a plătit achizițiile salariale, așa cum a fost ordonat de către instanță. 3 aprilie 2003 reclamantul a fost respins din nou. La 5 Noiembrie 2003 Curtea de District Ciocana a ordonat reintegrarea sa și plata achizițiilor salariale sale în valoare de 2 848 MDL (aproximativ 180 EUR). Nu a existat niciun recurs și hotărârea a devenit finală și executabilă 15 zile mai târziu. În aceeași zi, instanța a eliberat un mandat de executare, pe care reclamantul l-a servit pe societate.

La 24 octombrie 2003, reclamantul a solicitat în mod repetat Departamentul de Execuție a Deciziilor Ministerului Justiției („Departamentul”) să execute hotărârea din 7 noiembrie 2002. Întrucât societatea nu a respectat cele două hotărâri judiciare, la 17 Decembrie 2003 reclamantul a trimis Departamentului toată corespondența cu angajatorul său în ceea ce privește executarea, cu o cerere de a se asigura că mandatele emise la 7 noiembrie 2002 și la 5 noiembrie 2003 au fost executate. 22 decembrie 2003 reclamantul a fost informat că cererile sale au fost transmise filialei departamentului Ciocana pentru executare, cu un termen stabilit pentru 15 ianuarie 2004. Potrivit reclamantului, el nu a fost informat cu privire la alte acțiuni din partea Departamentului.

Mai 2004 a cerut în mod repetat Departamentului să pună în aplicare cele două hotărâri finale în favoarea sa. El a fost informat că sucursala departamentului Ciocana a fost responsabilă pentru executarea și că noul termen a fost stabilit pentru 1 iunie 2004 pentru asigurarea executării celor două mandate. La 14 iunie 2004, Departamentul l-a informat că cele două mandate, primite la 4 decembrie 2003, au fost executate și că banii transferați la contul său la 3 iunie 2004. Nu a fost menționată problema reintegrării sale. Reclamantul a fost invitat la Departament să ia banii. În schimb, el a specificat contul bancar la care dorește ca Departamentul să transfere banii. Potrivit reclamantului, în ciuda cererilor repetate adresate Departamentului, inclusiv scrisorile din 12 și 14 iulie 2004, banii nu au fost încă transferați.

COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenția privind neîndeplinirea hotărârilor finale în favoarea sa. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția de a încălca dreptul său la bucuria pașnică a bunurilor sale ca urmare a nerespectării hotărârilor. 19 februarie 2007 Curtea a primit observațiile guvernului cu privire la acest caz. Curtea a transmis observațiile reclamantului, care a fost invitat să își prezinte observațiile scrise până la 10 aprilie 2007. La cererea reprezentantului reclamantului, Curtea a prelungit acest termen până la 7 mai 2007. 21 mai 2007 reprezentantul reclamantului a informat Curtea că nu mai a reprezentat clientul său în acțiunea dinaintea Curții, având în vedere faptul că clientul nu a depus o serie de documente relevante.

12 iunie 2007 Curtea a transmis reclamantului scrisoarea fostului său reprezentant, precum și observațiile Guvernului. Curtea a prelungit în mod excepțional termenul pentru prezentarea observațiilor sale și a cererilor de satisfacție echitabilă până la 24 iulie 2007. Curtea nu a primit niciun răspuns. Prin scrisoarea înregistrată din 13 august 2007, care a fost transmisă la 30 de ani. August 2007, Curtea a avertizat reclamantul că Curtea ar putea decide să scoată cazul din lista sa. Reclamantul nu a răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii.

În consecință, cazul ar trebui eliminat din lista Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 2604/05 by Maxim BLIDARI against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 18 November 2008 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 14 December 2004, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Maxim Blidari, is a Moldovan national who was born in 1968 and lives in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant worked for a private company. On 22 March 2002 he was dismissed from his job. He instituted court proceedings asking for his reinstatement and the payment of salary arrears for the entire period of his involuntary absence from work. On 28 June 2002 the Ciocana District Court granted all his claims and issued a warrant of execution. There was no appeal and the judgment became final and enforceable 15 days later. The applicant was dismissed again on 11 July 2002. On 7 November 2002 the Ciocana District Court ordered his reinstatement and the payment of salary arrears in the amount of 1,453 Moldovan lei (MDL) (approximately 112 euros (EUR)). There was no appeal and the judgment became final and enforceable 15 days later.

The court issued a warrant of execution. On 15 November 2002 the employer reinstated the applicant but did not pay his salary arrears as it had been ordered to do by the court. On 3 April 2003 the applicant was dismissed once again. On 5 November 2003 the Ciocana District Court ordered his reinstatement and the payment of his salary arrears in the amount of MDL 2,848 (approximately EUR 180). There was no appeal and the judgment became final and enforceable 15 days later. On the same day the court issued a warrant of execution, which the applicant served on the company.

On 24 October 2003 the applicant repeatedly requested the Decisions Enforcement Department of the Ministry of Justice (“the Department”) to execute the judgment of 7 November 2002. Since the company had failed to comply with the two court orders, on 17 December 2003 the applicant sent the Department all the correspondence with his employer regarding enforcement, with a request for it to ensure that the warrants issued on 7 November 2002 and on 5 November 2003 were executed. On 22 December 2003 the applicant was informed that his requests had been forwarded to the Department’s Ciocana branch for enforcement, with a time-limit set for 15 January 2004. According to the applicant, he was not informed of any further actions on the part of the Department.

On 7 May 2004 he repeatedly asked the Department to enforce the two final judgments in his favour. He was informed that the Department’s Ciocana branch was responsible for enforcement and that the new time-limit had been set for 1 June 2004 to ensure the execution of the two warrants. On 14 June 2004 the Department informed him that the two warrants, which it had received on 4 December 2003, had been executed and the money transferred to its account on 3 June 2004. There was no mention of the issue of his reinstatement. The applicant was invited to the Department to pick up the money. Instead, he specified the bank account to which he wished the Department to transfer the money. According to the applicant, despite repeated requests to the Department, including letters of 12 and 14 July 2004, the money has not yet been transferred.

COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention of the failure to enforce final judgments in his favour. 2. He also complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention of a violation of his right to the peaceful enjoyment of his possessions as a result of the failure to enforce the judgments. THE LAW On 19 February 2007 the Court received the Government’s observations on the case. The Court transmitted the observations to the applicant, who was invited to submit his written comments by 10 April 2007. At the applicant’s representative’s request, the Court extended this time-limit until 7 May 2007. On 21 May 2007 the applicant’s representative informed the Court that he no longer represented his client in the proceedings before the Court, in view of the client’s failure to submit a number of relevant documents.

On 12 June 2007 the Court forwarded to the applicant the letter from his former representative, as well as the Government’s observations. It exceptionally extended the time-limit for submitting his observations and any claims for just satisfaction until 24 July 2007. The Court received no reply. By a registered letter of 13 August 2007, which was delivered on 30 August 2007, the Court warned the applicant that the Court might decide to strike the case out of its list. The applicant did not reply. In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

Accordingly, the case should be struck out of the Court’s list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President