BLIDARI v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BLIDARI v. MOLDOVA (CtEDO, 2008)
Cea decizia nr. 2604/05 de la Maxim BLIDARI împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 18 noiembrie 2008 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 14 decembrie 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Maxim Blidari, este un național moldovenesc născut în 1968 și locuiește în Chișinău. Guvernul moldovenesc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat pentru o companie privată. La 22 martie 2002, el a fost respins din slujba sa. El a instituit proceduri de judecată care solicită reintegrarea sa și plata achizițiilor salariale pentru întreaga perioadă de absența involuntară de la locul de muncă. La 28 iunie 2002, Curtea de district Ciocana a acordat toate cererile sale și a emis un mandat de execuție. Nu a existat niciun recurs și hotărârea a devenit finală și executabilă 15 zile mai târziu. Reclamantul a fost respins din nou la 11 iulie 2002. Noiembrie 2002 Curtea de District Ciocana a ordonat reintegrarea sa și plata achizițiilor salariale în valoare de 1.453 lei moldoveni (MDL) (aproximativ 112 euro (EUR). Nu a fost apel și hotărârea a devenit finală și executibilă 15 zile mai târziu. Curtea a emis un mandat de executare. La 15 noiembrie 2002, angajatorul a reintegrat reclamantul, dar nu și-a plătit achizițiile salariale, așa cum a fost ordonat de către instanță. 3 aprilie 2003 reclamantul a fost respins din nou. La 5 Noiembrie 2003 Curtea de District Ciocana a ordonat reintegrarea sa și plata achizițiilor salariale sale în valoare de 2 848 MDL (aproximativ 180 EUR). Nu a existat niciun recurs și hotărârea a devenit finală și executabilă 15 zile mai târziu. În aceeași zi, instanța a eliberat un mandat de executare, pe care reclamantul l-a servit pe societate. La 24 octombrie 2003, reclamantul a solicitat în mod repetat Departamentul de Execuție a Deciziilor Ministerului Justiției („Departamentul”) să execute hotărârea din 7 noiembrie 2002. Întrucât societatea nu a respectat cele două hotărâri judiciare, la 17 Decembrie 2003 reclamantul a trimis Departamentului toată corespondența cu angajatorul său în ceea ce privește executarea, cu o cerere de a se asigura că mandatele emise la 7 noiembrie 2002 și la 5 noiembrie 2003 au fost executate. 22 decembrie 2003 reclamantul a fost informat că cererile sale au fost transmise filialei departamentului Ciocana pentru executare, cu un termen stabilit pentru 15 ianuarie 2004. Potrivit reclamantului, el nu a fost informat cu privire la alte acțiuni din partea Departamentului. Mai 2004 a cerut în mod repetat Departamentului să pună în aplicare cele două hotărâri finale în favoarea sa. El a fost informat că sucursala departamentului Ciocana a fost responsabilă pentru executarea și că noul termen a fost stabilit pentru 1 iunie 2004 pentru asigurarea executării celor două mandate. La 14 iunie 2004, Departamentul l-a informat că cele două mandate, primite la 4 decembrie 2003, au fost executate și că banii transferați la contul său la 3 iunie 2004. Nu a fost menționată problema reintegrării sale. Reclamantul a fost invitat la Departament să ia banii. În schimb, el a specificat contul bancar la care dorește ca Departamentul să transfere banii. Potrivit reclamantului, în ciuda cererilor repetate adresate Departamentului, inclusiv scrisorile din 12 și 14 iulie 2004, banii nu au fost încă transferați. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenția privind neîndeplinirea hotărârilor finale în favoarea sa. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția de a încălca dreptul său la bucuria pașnică a bunurilor sale ca urmare a nerespectării hotărârilor. 19 februarie 2007 Curtea a primit observațiile guvernului cu privire la acest caz. Curtea a transmis observațiile reclamantului, care a fost invitat să își prezinte observațiile scrise până la 10 aprilie 2007. La cererea reprezentantului reclamantului, Curtea a prelungit acest termen până la 7 mai 2007. 21 mai 2007 reprezentantul reclamantului a informat Curtea că nu mai a reprezentat clientul său în acțiunea dinaintea Curții, având în vedere faptul că clientul nu a depus o serie de documente relevante. 12 iunie 2007 Curtea a transmis reclamantului scrisoarea fostului său reprezentant, precum și observațiile Guvernului. Curtea a prelungit în mod excepțional termenul pentru prezentarea observațiilor sale și a cererilor de satisfacție echitabilă până la 24 iulie 2007. Curtea nu a primit niciun răspuns. Prin scrisoarea înregistrată din 13 august 2007, care a fost transmisă la 30 de ani. August 2007, Curtea a avertizat reclamantul că Curtea ar putea decide să scoată cazul din lista sa. Reclamantul nu a răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din lista Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului