JUTOV v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
JUTOV v. MOLDOVA (CtEDO, 2008)
Cea decizia nr. 2275/05 de la Mihail JUTOV împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 18 noiembrie 2008 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 26 noiembrie 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mihail Jutov, este un național bielorus care s-a născut în 1932 și locuiește în Minsk. Guvernul Moldovei (“Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vladimir Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 septembrie 1991, fiica reclamantului a murit ca urmare a unui accident de trafic. Tractorul care a trecut peste fiica sa a aparținut unei kolkhoz (fermă colectivă) și reclamantul a luat o acțiune împotriva acestuia din urmă, cerând rambursarea cheltuielilor pentru înmormântarea ei. Prin hotărârea finală din 17 mai 1994, Curtea de District Șoldănești a hotărât în favoarea reclamantului și a ordonat inculpatului să-i plătească 3.876.45 lei moldoveni (MDL) (940 euro (EUR) atunci. Reclamantul s-a plâns în mai multe ocazii Ministerului Justiției („ Ministerul”) cu privire la neexecuția hotărârii din 17 mai 1994. La 20 ianuarie 1999, Ministerul a informat reclamantul că, la 26 august 1994, un judecător a primit mandatul de executare. În septembrie 1994, contul bancar al acuzatului a fost confiscat, dar banii nu au putut fi transferați în Belarus pentru că în 1995-1996 Belarus nu a acceptat moneda moldovenească. El a fost, de asemenea, informat că judecătorul responsabil pentru executarea hotărârii în favoarea sa a fost respins la 9 iulie 1998. La 27 ianuarie 2001, Ministerul a informat reclamantul că, deși kolkhoz a fost lichidat, mai multe clădiri au fost confiscate pentru a fi licitate în vederea executării hotărârii. Hotărârea din 17 mai 1994 nu a fost pusă în aplicare până în prezent. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii din 17 mai 1994. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Convenție că statul a fost responsabil pentru moartea fiicei sale. Prin scrisoarea din 27 ianuarie 2007, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observație împreună cu orice reclamație pentru o simplă satisfacție în răspuns până la 20 martie 2007. Prin scrisoarea din 8 august 2008, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada permisă de prezentare a observațiilor reclamantului a expirat la 20 martie 2007 și că nu a fost solicitată prelungirea timpului. (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. La 8 octombrie 2008, scrisoarea a fost returnată cu ștampila biroului poștal: „neclasificată”. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului