ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1470/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin Sentința civilă nr. 2655/2011 din 5 decembrie 2011 s-a admis acțiunea formulată de reclamanții V.F. și V.A.M. în contradictoriu cu pârâții T.T. și T.M. și s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat la 23 februarie 2009 la B.N.P. A.O. din Iași. Au fost obligați pârâții să restituie reclamanților suma de 9.500 RON, precum și la plata dobânzii legale, calculate la această sumă, începând cu data de 10 decembrie 2010 și până la data plății efective. S-a dispus darea în debit la Administrația Financiară a reclamanților V.F. și V.A.M. cu suma de 3.768,5 RON, reprezentând diferență taxă de timbru, în condițiile stabilite prin Încheierea nr. 173 din data de 27 mai 2011, dată în Dosarul nr. 6021/99/2011 al Tribunalului Iași.

Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 6.761,50 RON. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că V.F. și V.A.M. au încheiat cu pârâții, la data de 23 februarie 2009, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la 23 februarie 2009 de B.N.P. A.O. din Iași, prin care T.T. și T.M., în calitate de promitenți vânzători, s-au obligat să vândă reclamanților un imobil reprezentat de apartamentul nr. a, situat blocul a, construit de pârâți în satul Vișani, com. Bârnova, jud. Iași, identificat cu numărul cadastral x, cu suprafața utilă de 80,86 mp, 10,63 mp, balcon 1 5,70 mp, balcon 2 și căruia îi corespunde o suprafață indiviză de 9,12 mp din părțile comune și o suprafață indiviză de 75,26 mp din terenul pe care se află amplasat blocul.

În preț era inclusă și contravaloarea unei boxe și a unei parcări amenajate de 14,5 mp pentru care urma să se transfere proprietatea terenului aferent. Conform convenției încheiate, reclamanții au achitat avansul convenit de 9.000 euro din prețul total al vânzării de 189.000 euro, urmând ca restul de preț să îl achite pe parcursul a 360 rate lunare, de câte 500 euro, până la data de 28 februarie 2009, iar transferul de proprietate să opereze la data achitării integrale a prețului, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Corelativ raportului obligațional principal, pârâții și-au asumat obligația finalizării construcției blocului, în sensul dotării apartamentului promis spre vânzare cu facilitățile enumerate în antecontract privind realizarea finisajelor interioare și asigurarea unor dotări specifice apartamentului, respectiv gresie, faianță, parchet, obiecte sanitare.

La data de 19 iulie 2009, reclamanții au restituit pârâților apartamentul, conform procesului-verbal încheiat și semnat de reclamanți și de pârâtul T.T., ocazie cu care pârâtul nu a ridicat nicio obiecție. După doar opt zile (la 27 iulie 2009), pârâții au vândut imobilul prin act autentic, fără a fi reziliat antecontractul anterior încheiat cu reclamanții, declarând în mod fals că acesta nu este grevat de sarcini, nu este donat sau ipotecat, sau nu a făcut obiectul vreunei promisiuni de vânzare sau al vreunui antecontract de vânzare către alte persoane. Reclamanții au pretins că apartamentul a fost predat fără racordarea la utilitățile edilitare de strictă necesitate, respectiv curent, gaz, apă, canalizare, lucrări ce trebuiau finalizate până la sfârșitul lunii mai 2009, dată de la care acesta trebuia predat în folosință acceptanților cu asigurarea condițiilor unei folosințe utile și comode.

Pârâții au recunoscut parțial aceste deficiențe referitoare la lipsa racordării la rețeaua de gaz. Au susținut reclamanții că au convenit verbal cu pârâții rezilierea antecontractului, au sistat plata ratelor și au predat imobilul, urmând ca promitenții vânzători să le restituie integral sumele achitate, cu titlu de parte din preț. Pârâții nu au contestat acest aspect, ci, mai mult, în concluziile scrise depuse la dosar au arătat că, "imediat după perfectarea antecontractului, reclamanții au primit în folosință imobilul pe care l-au ocupat până la data de 19 iulie 2010, când au decis să-l restituie pârâtului, consecința fiind, evident, rezoluțiunea antecontractului." Pârâții au mai afirmat că reclamanții nu au mai achitat ratele convenite inițial, dar, pe de altă parte, au acceptat restituirea imobilului fără nicio condiție și s-au grăbit să-l vândă.

S-a reținut că, raportat la imposibilitatea obiectivă de executare în natură a antecontractului, coroborată cu atitudinea culpabilă a pârâților, se impune admiterea acțiunii și dispunerea rezoluțiunii antecontractului autentificat la 23 februarie 2009 la B.N.P. A.O. din Iași, urmând a obliga pârâții la restituirea către reclamanți a sumei de 9.500 RON și la plata dobânzii legal, calculate la această sumă, începând cu data de 10 decembrie 2010 și până la data plății efective. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere faptul că, prin încheierea dată în dosar la data de 27 mai 2011, s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanți, s-a redus cu 50% taxa de timbru și s-a dispus eșalonarea plății acestei taxe - în cuantum de 5.656,5 RON - pe parcursul a 12 luni, termen care nu a expirat până la data pronunțării sentinței, instanța a dat în debit la Administrația Financiară pe reclamanții V.F.

și V.A.M. cu suma de 3.768,5 RON, reprezentând diferență taxă de timbru. În baza dispozițiilor art. 274 din C. proc. civ., fiind căzuți în pretenții, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 6761,50 RON (din care 5.656,50 RON taxă de timbru, 5 RON timbru judiciar și 1.100 RON onorariu de avocat). Prin Încheierea nr. 172 din 23 februarie 2012, Tribunalul Iași a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanții V.F. și V.A.M. și a dispus îndreptarea Sentinței civile nr. 2655/2011 din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Iași, în sensul că, la moneda sumei de 9.500, de restituit, se va trece euro, în loc de RON, iar alineatul al treilea din dispozitiv va avea următorul conținut: T.T.

și T.M. au declarat recurs - care a fost recalificat de către instanță ca apel -, considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică. Solicită apelanții desființarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată, deoarece reclamanții intimați se află în culpă, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale privind plata ratelor aferente prețului, plata prețului fiind obligația primordiala a cumpărătorului. Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. În apel a fost administrată proba cu înscrisuri. Prin Decizia nr. 97 din 15 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, s-a respins apelul declarat de T.T.

și T.M. împotriva Sentinței civile nr. 2655 din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează și au fost obligați apelanții să plătească intimaților suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată. S-a constatat că antecontractul de vânzare-cumpărare care formează obiectul prezentului litigiu constituie o convenție sinalagmatică, ce se caracterizează prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, fiecare dintre acestea având, concomitent, față de cealaltă parte, atât calitatea de debitor, cât și pe cea de creditor - conform antecontractului menționat. Astfel, T.T. și T.M., în calitate de promitenți, sunt debitorii obligației de predare a apartamentului nr. a din blocul a, din satul Vișan, com.

Bârnova, jud. Iași, în folosință și respectiv, de transmitere a dreptului de proprietate asupra aceluiași apartament, la momentul achitării ratelor de către V.F. și V.A.M., dar nu mai târziu de 28 februarie 2039. În același timp, T.T. și T.M. au și calitatea de creditori în ceea ce privește plata prețului apartamentului, de 189.000 euro, din care au primit 9.000 euro, cu titlu de avans, iar diferența de 180.000 euro urma să fie achitată în 360 rate lunare, egale, de 500 euro fiecare, începând cu data de 28 iunie 2009 și până la data de 28 februarie 2009. La rândul lor, V.F. și V.A.M.

sunt debitorii obligației de plată a prețului apartamentului, în condițiile mai sus menționate și, în același timp, sunt și creditorii obligației de predare a apartamentului nr. a în folosință - pe durata achitării ratelor - și, respectiv, de transfer a dreptului de proprietate asupra aceluiași apartament, la momentul achitării integrale a prețului, dar nu mai târziu de 28 februarie 2009. Instanța de apel a reținut că părțile au stipulat în antecontract că, pentru sumele restante, pe o perioadă mai mare de 15 zile, se vor calcula penalități de 0,1%/zi întârziere din suma restantă.

În cazul în care acceptanții-cumpărători cumulează datorii restante (din plata ratelor și/sau a penalităților) în sumă mai mare de 2.500 euro, părțile au convenit că antecontractul de vânzare-cumpărare "se anulează", acceptanții-cumpărători fiind obligați să returneze imobilul în starea în care l-au primit, iar promitenții-vânzători fiind datori a înapoia sumele primite până la data anulării antecontractului, mai puțin 60% din acestea. De asemenea, în alin. (3) din antecontract, părțile au convenit ca, în cazul în care nu se va perfecta vânzarea din vina promitenților-vânzători, aceștia se obligă să returneze avansul primit, plus 60% din acesta.

Potrivit alin. (2) din antecontract, promitenții-vânzători s-au obligat să nu înstrăineze sub nicio formă imobilul, să nu-l greveze cu nicio sarcină reală, să nu încheie contracte de închiriere, arendă, comodat, ipotecă sau antecontracte de vânzare-cumpărare, în favoarea altei persoane decât acceptanților promisiunii de vânzare-cumpărare sau moștenitorilor acestora. Raportat la conținutul antecontractului și la situația de fapt stabilită în cauză, instanța de apel a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a reținut în sarcina promitenților-vânzători neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale. În acest sens, instanța de apel a constatat că T.T. și T.M nu au probat că au predat, în folosință intimaților, apartamentul nr. a, cu finisajele menționate în contract, printr-un proces-verbal de predare-primire, conform clauzei contractuale.

Lipsa acestui proces-verbal de predare-primire a apartamentului în folosința soților V.F. și V.A.M., cu menționarea existenței finisajelor, prevăzute de părți în antecontract se coroborează cu procesul-verbal de recepție tehnică instalație de utilizare a gazelor naturale, întocmit la data de 14 decembrie 2009, cu somațiile de plată înaintate de reclamanții intimați la data de 3 iunie 2010 și duce la concluzia că apelanții nu și-au îndeplinit obligația de a preda folosința apartamentului, cu finisajele convenite de părți. Această concluzie se desprinde și din împrejurarea că apelanții au acceptat, fără obiecțiuni, ca intimații să le restituie apartamentul nr. a, conform procesului-verbal de predare-primire din 19 iulie 2010, iar ei le-au restituit, la rândul lor, suma de 1.000 euro din avansul achitat de acceptanții beneficiari.

Pe de altă parte, Curtea notează că apelanții nu au respectat nici obligația asumată la alin. (2) din antecontract, în sensul că, după cinci zile de la restituirea apartamentului de către intimați, aceștia l-au vândut numiților P.M. și C.R.I., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. C.Ș.&A. la 27 iulie 2010. Susținerea apelanților referitoare la faptul că intimații nu și-ar fi respectat obligația de plată a ratelor lunare, ceea ce ar face operantă clauza inserată la alin. (2) din antecontract au fost înlăturate de instanța de apel, întrucât aceștia nu au dovedit că le-ar fi predat apartamentul, cu finisajele prevăzute de comun acord, de către părți. Mai mult, prin somațiile înaintate de apelanți intimaților, la data de 3 iunie 2010, T.T.

recunoaște faptul că, din motive obiective, racordarea imobilului la sistemul de distribuție a gazelor naturale s-a realizat la data de 15 decembrie 2009, astfel că a fost de acord cu neplata ratelor în acest an. În aceste condiții, în mod corect, instanța de fond a apreciat că sancțiunea instituită prin clauza de la alin. (2) din antecontract nu este incidență în speță. Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâții au declarat recurs prin care au criticat soluția din apel pentru nelegalitate și netemeinicie și au depus 1 RON taxa judiciară de timbru și un timbru judiciar de 0,5 RON. Înalta Curte la termenul de astăzi a rămas în pronunțare pe excepția timbrării insuficiente a recursului, întrucât aceasta primează asupra oricăror, excepții sau cereri.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată. Art. 9 din același act normativ prevede că, pentru "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.

În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru." Cum recurenții nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative evocate, să depună în completare o taxa judiciară de timbru în sumă de 7.460,58 RON și un timbru judiciar de 4,5 RON, deși a fost citată cu această mențiune așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, pentru termenul de judecată de la 4 aprilie 2012, aflată la dosar, când procedura a fost legal îndeplinită, iar în prezenta cauză nu operează facilitățile prevăzute pentru scutirea de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și va anula recursul pârâților, ca insuficient timbrat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați să plătească reclamanților suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată în recurs, conform actului justificativ aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâții T.T. și T.M. împotriva Deciziei nr. 97 din 15 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Obligă recurenții să plătească intimaților reclamanți V.F. și V.A.M. suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS