ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 283/2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 februarie 2017 pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanții A.., B., C., D. S.A., E. și F.., în contradictoriu cu pârâții G. și H. S.R.L. au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în raport de motivele dezvoltate în cerere și de probele care vor fi administrate în cursul cercetării procesului, să admită cererea și, constatând neîndeplinirea obligațiilor asumate contractual, precum și decurgând din legislația aplicabilă, să admită cererea și să dispună obligarea pârâților G. și H. la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat reclamanților în cuantum total de 536.000 EUR (echivalent a 2.430.063 RON conform cursului BNR la data înregistrării cererii de chemare în judecată), compus din următoarele sume: 191.000 EUR, reprezentând sume avansate de reclamanții și reclamantele pentru servicii de design pretins a fi fost prestate de către pârâții G. și H. în interesul I.; 345.000 EUR, reprezentând sume avansate de reclamanții și reclamantele pentru servicii pretins a fi prestate de pârâții G. și H., vizând obținerea autorizației de construire, precum și a celorlalte certificate și avize necesare pentru aducerea la îndeplinire a Proiectului pentru care a fost înființată Societatea.

Pârâții S.C. H. S.R.L. și G. au formulat întâmpinare prin intermediul căreia au solicitat să se dispună: pe cale de excepție: admiterea excepției lipsei calității procesuale active a dnei B.; admiterea excepției prescripției dreptului reclamanților de a solicita constatarea neîndeplinirii obligațiilor, precum și acoperirea pretinsului prejudiciu nedovedit; excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanți.

Prin sentința civilă nr. 109 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B.; s-a respins acțiunea în raport cu această reclamantă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. și H. S.R.L.; s-a respins acțiunea în cauza privind pe reclamanții A., B., C., D. S.A., E., F., în contradictoriu cu pârâții G. și H. S.R.L., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, dar și a încheierii din 25 februarie 2019 au declarat apel reclamanții C., A.., B., F.., D. S.A. și J..

La termenul de judecată din 17 ianuarie 2023, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a pus în discuția părților eventuala necesitate a suspendării judecării cauzei până la judecarea dosarului nr. x/2015 și, pentru a da posibilitatea acestora să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra incidentului procedural al suspendării cererii de apel la 31 ianuarie 2023.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății apelului formulat de apelanții-reclamanți A., B., C., D. S.A., E., F., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015

Reclamanții A., B., C., D. S.A., E., F. au declarat recurs împotriva încheierii din 31 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat pe rolul secției a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în motivare, recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că între dosarul de față și dosarul nr. x/2015 nu există o legătură suficient de hotărâtoare astfel încât soluționarea dosarului nr. x/2017 să depindă, nici măcar în parte, de dezlegarea ce urmează a fi dată de instanțe în dosarul nr. x/2015.

Mai exact, deși ambele litigii sunt legate de Contractul încheiat între părți, câtă vreme în dosarul nr. x/2015, instanța a fost învestită cu dezlegarea chestiunii referitoare la calitatea reclamanților de asociați în cadrul I. (acesta fiind singurul aspect rămas de tranșat în urma soluției de casare cu trimitere spre rejudecare dispusă de instanța de recurs), în prezenta cauză recurenții au învestit instanța cu o acțiune în pretenții în urma prejudicierii de către intimații-pârâți față de nerespectarea obligațiilor ce reveneau în sarcina acestora.

În atare condiții, eventuala recunoaștere de către instanță a calității recurenților de asociați în cadrul I. nu ar putea avea un impact asupra dreptului acestora de a fi despăgubiți față de faptele ilicite săvârșite de către G. și H..

Cu alte cuvinte, indiferent dacă urmează a se stabili calitatea recurenților de asociați în cadrul I., acest aspect nu ar fi de natură să nege dreptul acestora de a fi despăgubiți în cauza de față - cele două categorii de drepturi (calitatea de asociat vs. dreptul la dezdăunare) având o existență de sine stătătoare.

Subliniază că între cele două cauze nu există o legătură strânsă, astfel cum ar impune art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., așa încât dezlegarea cauzei de față să poată depinde de soluționarea dosarului nr. x/2015, simpla existență a Contractului încheiat între părți și faptul că acesta este invocat în ambele cauze neputând fi echivalată cu o atare legătură.

Solicită admiterea prezentului recurs, astfel cum a fost formulat, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei Curții de Apel București în vederea continuării judecății.

Intimații-pârâți G. și H. S.R.L. nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede cazul în care prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurenții au invocat încălcarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., însă susținerile acestora nu sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Dispozițiile legale menționate reglementează un caz de suspendare facultativă a judecării unei cauze, care intervine atunci când sunt îndeplinite cumulativ cerințele ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces să facă obiectul unei alte judecăți, în curs de derulare, pe rolul unei instanței judecătorești.

În cauză, suspendarea judecării cauzei de către Curtea de Apel București a fost considerată ca fiind necesară în raport de existența pe rolul instanțelor a dosarului nr. x/2015 apreciindu-se că soluția ce va fi pronunțată ar putea avea înrâurire cu privire la dezlegarea pricinii supuse judecății.

Prin încheierea recurată, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că în prezentul dosar, contează ce natură va fi stabilită Contractului din 25.10.2016 în dosarul x/2015, natura contractului fiind baza analizei pretinsei incidențe a unei răspunderi contractuale și baza analizei, în prezentul dosar, a susținerilor apelanților-reclamanți privind nașterea sau nu a obligațiilor pretinse în apelul dedus judecății.

Înalta Curte subliniază că instituția suspendării legale facultative reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este o instituție deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiției, de natură să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri greșite, în raport de alte constatări făcute pe cale judecătorească sau a unor hotărâri contradictorii.

Cum în mod legal a reținut și Curtea de Apel București autoritatea de lucru judecat este acordată de art. 430 C. proc. civ. nu numai dispozitivului unei hotărâri definitive, ci și considerentelor prin care se soluționează orice chestiune litigioasă.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a aplicat în mod legal dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți C., A., B., F., D. S.A. și J. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți C., A., B., F., D. S.A. și J. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2024.