ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1025/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 15.03.2017 sub nr. x/2017, contestatoarele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin și Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, AJFP Mehedinți au solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. x, pentru executarea sumei totale de 294419 RON, reprezentând creanțe extreme Uniunea Europeană în sumă de 212500, și creanțe interne alte organe coordonatoare, 81919 RON, precum și anularea însăși a executării silite pornite pentru recuperarea creanței menționate. De asemenea a solicitat suspendarea executării până la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1928 din data de 22.09.2017, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de către contestatoarele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin și Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, AJFP Mehedinți, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reținut că obiectul contestației la executare îl reprezintă actele de executare silită efectuate în Dosar nr. x de ANAF Mehedinți pentru executarea silită a sumei totale de 294419 RON, reprezentând creanțe externe Uniunea Europeană și creanțe interne alte organe coordonatoare.

Creanța bugetară a fost stabilită prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.12.2016, emisă de către Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul MDRAPFE.

Având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel", precum și faptul că împotriva notei de constatare UAT Dr. Tr. Severin a formulat contestație înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2017, ținând cont și de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "instanța de executare, în materia contenciosului administrativ este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ", Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel București.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București

Prin sentința civilă nr. 186 din data de 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe contestatoarele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin și Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, AJFP Mehedinți, în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 713 alin. (1) din C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, care, conform art. 650 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel.

Din analiza dispozițiilor legale amintite mai sus rezultă că este competentă să judece contestația la executare, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.

O atare soluție se impune, deoarece în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrative-fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal (cum este situația reclamantului din cauza de față), dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil (material și procesual), iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 și, respectiv, O.U.G. nr. 66/2011, care sunt aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale ce constituie titlu de creanță fiscală (actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii), nu și în cazul atacării actelor de executare propriu-zisă efectuate în baza unui titlu executoriu.

Excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva actelor de executare reiese de altfel și din interpretarea comparativă și logică a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Sub acest aspect, este de observat că, dacă în cazul contestației împotriva titlului de creanță fiscală sau a altui act administrativ-jurisdicțional s-a prevăzut expres, în O.U.G. nr. 66/2011, că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă, referirea că, în cazul executării silite, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă, nu poate fi interpretată decât în sensul că o atare competență revine numai instanței de drept comun care, în raport cu reglementarea de la art. 650 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se afla organul de executare.

Față de aceste considerente, în baza art. 132 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de apel a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, instanță în circumscripția căreia se afla organul de executare, spre competentă soluționare.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin contestația la executare, contestatoarele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin și Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, AJFP Mehedinți au solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. x, pentru executarea sumei totale de 294419 RON, reprezentând creanțe extreme Uniunea Europeană în sumă de 212500, și creanțe interne alte organe coordonatoare, 81919 RON, precum și anularea însăși a executării silite pornite pentru recuperarea creanței menționate.

Pentru recuperarea creanțelor Administrația Publică - Direcția Generală Programe Europene, AJFP Mehedinți a emis somația nr. x înregistrată la Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin sub nr. x din data de 28.02.2017, prin care s-a pus în vedere contestatoarelor ca în termen de 15 zile de la comunicarea somației să achite sumele menționate, în caz contrar urmând a se proceda la continuarea măsurilor de executare silită, cu excepția popririi bancare, care poate fi instituită după 30 de zile de la data comunicării somației.

Referitor la contestația la executare silită dispozițiile art. 260 alin. (3) și (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, menționează următoarele:

"(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Într-adevăr, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se referă la instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, însă aceste dispoziții se coroborează și cu cele prevăzute de art. 22 din același act normativ care stipulează în mod expres, că în materia executării "titlul executoriu este hotărârea judecătorească, definitivă, pronunțată potrivit prezentei legi."

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că, nefiind vorba de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, ci un titlu de creanță, în materia contestației la executare judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului este instanța de executare.

Având în vedere că, la stabilirea competenței instanței de contencios administrativ trebuie avut în vedere titlul executoriu ce se contestă, iar litigiul de față vizează un act administrativ încheiat de o autoritate nu o hotărâre judecătorească, Înalta Curte stabilește că Judecătoria Drobeta Turnu Severin este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Drobeta Turnu Severin și Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, AJFP - Mehedinți, în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie2018.