ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 883/2018

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 883/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penale nr. 116 din data de 26 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a admis cererea pentru executarea mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene la data de 21.05.2018, privind-o pe persoana solicitată B.

În temeiul art. 103 alin. (5) și art. 115 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală a luat act că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

În vederea executării mandatului european de arestare și predării către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 111 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în baza art. 103 alin. (6) din aceeași lege, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate B. pentru o durată de 30 de zile, începând cu data 26.10.2018 și până la data de 24.11.2018.

În temeiul art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

A constatat că, în temeiul art. 100 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, persoana solicitată a fost reținută prin ordonanța nr. x/2018 din data de 26.10.2018, emisă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 26.10.2018, orele 09:57.

În temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare Ministerului Justiției - Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară și Inspectoratului General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională.

A dispus traducerea în limba italiană a hotărârii pronunțate, a procesului-verbal și a adresei de comunicare către autoritatea judiciară emitentă.

În conformitate cu dispozițiile art. 128 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 178/1997 și art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 1054/2005, emis de ministrul justiției pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 178/1995 pentru autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de Ministerul Justiției, a desemnat ca traducător pe doamna A., pentru efectuarea traducerii înscrisurilor menționate mai sus.

În conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cheltuielile judiciare avansate de statul român, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că Ministero Della Giustizia - Procuratura Della Repubblica Presso Il Tribunale Di Pordenone, în temeiul art. 998 - art. 999 și următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, mandatul european de arestare în vederea executării pedepsei de 7 ani 6 luni 18 zile și 500 euro amendă aplicată persoanei solicitate B.. Persoana solicitată a fost condamnată de Tribunalul din Pordenone Italia la data de 14.09.2016 prin sentința penală nr. 233/2014 definitivă prin sentința penală nr. 333/01.03.2018 a Curții de Apel Trieste, secția a II-a penală.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu adresa nr. x/II/5/2018 din data de 26.10.2018, în temeiul art. 102 alin. (1) coroborat cu art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a sesizat Curtea de Apel Bacău, ca instanță legal competentă.

Curtea de apel a constatat că statul solicitant italian, prin Ministerul de Justiție Direcția Generală de Justiție biroul II, a emis la data de 21.05.2018, în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Procuraturii de pe lângă Tribunalul din Pordenone - Republica Italiană, mandatul european de arestare față de persoana solicitată B., pentru executarea pedepsei 7 ani 6 luni 18 zile și 500 euro amendă. Pedeapsa a fost aplicată persoanei solicitate B. de Tribunalul din Pordenone Italia la data de 14.09.2016 prin sentința penală nr. 233/2014, hotărâre definitivă prin sentința penală nr. 333/01.03.2018 a Curții de Apel Trieste, secția a II-a penală pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 110,605 C. pen. italian, privind,,sechestrarea de persoane" săvârșită în data de 27/28 iulie 2007.

Curtea de apel a reținut că limita maximă specială a pedepsei prevăzută de art. 110, 605 C. pen. italian, privind sechestrarea de persoane, potrivit datelor furnizate de statul străin în mandatul european de arestare, este de 3 ani și 8 luni închisoare. De asemenea, a constatat că fapta pentru care persoana solicitată a fost condamnată de autoritățile judiciare italiene este prevăzută și de legea penală română, respectiv de art. 205 alin. (1) C. pen. privind lipsirea de libertate în mod ilegal și, este pedepsită cu închisoare de la 1 an la 7 ani închisoare.

În temeiul art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Curtea de apel a procedat la verificarea identității persoanei solicitate în vederea arestării provizorii a acesteia, demers în urma căruia a constat că persoana extrădabilă corespunde descrierii date prin conținutul mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene.

În temeiul art. 115 din aceeași lege, Curtea de apel a adus la cunoștință persoanei solicitate regula specialității, persoana extrădabilă arătând că nu înțelege să renunțe la beneficiul legii, nu consimte să fie urmărită, judecată, condamnată sau deținută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță, sau oricărei alte restricții a libertății pentru orice fapte anterior predării, altele decât cele care au motivat executarea mandatului european de arestare, în afara cazurilor prevăzute expres de lege.

În temeiul art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, Curtea de apel, după ce a pus în vedere persoanei solicitate consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a procedat la ascultarea persoanei solicitate, iar aceasta a arătat că se opune arestării provizorii și predării către statul italian, întrucât nu a beneficiat de un proces echitabil în statul străin solicitant.

Din examinarea mandatului european de arestare transmis spre executare autorităților române, Curtea de apel a constatat că acesta a fost întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din lege și de Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre. Fapta pentru care urmează a fost condamnată persoana solicitată B. se regăsește printre infracțiunile care dau loc la predare în conformitate cu dispozițiile art. 96 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și nu există niciunul dintre cazurile care ar putea constitui motiv de refuz al executării, așa cum sunt enunțate de art. 98 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 26 octombrie 2018, fiind fixat termen aleatoriu la data de 30 octombrie 2018, completul C7.

Înalta Curte, având în vedere consecințele prevăzute de lege în situația în care există un dosar pe rolul instanțelor din România care influențează în mod decisiv soluționarea prezentei cauze prin raportare la obiectul acesteia, respectiv mandat european de arestare, a admis cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public și a amânat cauza pentru a emite adresă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman pentru a se comunica stadiul soluționării dosarului nr. x/2016, privind persoana solicitată B.. S-a acordat termen de judecată la data de 06 noiembrie 2018.

La data de 01 noiembrie 2018 a fost transmisă prin fax adresa nr. x/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman din care rezultă că dosarul nr. x/2016 privindu-l pe inculpatul B., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., se află în curs de cercetare în cadrul Poliției Municipiului Roman-Biroul Rutier .

Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul, beneficiind de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu (conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 0089390, din data de 28.10.2018, fila 11) a solicitat admiterea contestației având în vedere că la acest moment persoana solicitată este cercetată cu privire la săvârșirea unei fapte pe teritoriul României.

Înalta Curte, examinând contestația în raport cu motivele invocate și în baza dispozițiilor legale incidente, constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Dispoziții legale incidente

Dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, referitoare la predarea amânată, arată că în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013 referitor la predarea amânată sau temporară stabilește că dispozițiile art. 58 alin. (1)-(5) și (7) se aplică în mod corespunzător.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu adresa nr. x/II/5/2018 din data de 26.10.2018, în temeiul art. 102 alin. (1) coroborat cu art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a sesizat Curtea de Apel Bacău cu solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene la data de 21.05.2018 în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Procuraturii de pe lângă Tribunalul din Pordenone - Republica Italiană. Se constată că persoana solicitată a fost condamnată de Tribunalul din Pordenone Italia la data de 14.09.2016 prin sentința penală nr. 233/2014 definitivă prin sentința penală nr. 333/01.03.2018 a Curții de Apel Trieste, secția a II-a penală la pedeapsa de 7 ani 6 luni 18 zile și 500 euro amendă.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă cerute de legea internă relativă la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, respectiv Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Astfel, mandatul european de arestare cuprinde toate informațiile obligatorii care sunt necesare, conform formularului din anexa nr. 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, respectiv informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din lege și de Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

De asemenea, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina persoanei solicitate, astfel cum a fost expusă în cuprinsul mandatului european de arestare, este prevăzută și de legea penală română, respectiv de art. 205 alin. (1) C. pen. privind lipsirea de libertate în mod ilegal și este sancționată cu pedepse de la 1 an la 7 ani închisoare. Sunt îndeplinite, așadar, dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind dubla incriminare, predarea nefiind subordonată în acest caz condiției ca fapta să constituie infracțiune și potrivit legii române.

Din examinarea actelor dosarului mai rezultă că nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european de arestare. Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa pentru că mai are afaceri judiciare în România într-un alt doar penal și a susținut că nu este vinovată de comiterea faptei care i se impută de autoritățile judiciare italiene, nu a participat la judecarea cauzei în Italia, nu a fost citată și nu are cunoștință de probele care au fost aduse în acuzare (declarația persoanei solicitate). Acestea nu reprezintă motive pentru ca autoritatea judiciară română de executare să refuze executarea mandatului european de arestare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Poziția de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, care constituie obiectul mandatului, nu reprezintă un motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, prevăzut de Legea nr. 302/2004 republicată, aceasta fiind o chestiune care vizează fondul cauzei și asupra căreia autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunța în niciun mod. Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Așadar, Înalta Curte apreciază că prima instanță a admis, în mod legal, cererea pentru executarea mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene la data de 21.05.2018, privind persoana solicitată B., conform prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Cu toate acestea, din verificările efectuate de instanța de control judiciar a rezultat că persoana solicitată B. este cercetată de autoritățile judiciare române sub aspectul comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., în dosarul nr. x/2016 se află în curs de cercetare în cadrul Poliției Municipiului Roman-Biroul Rutier.

Așadar, Înalta Curte constată că este incidentă situația prevăzută art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 300/2013), respectiv amânarea predării persoanei extrădabile către autoritățile judiciare italiene până la până la soluționarea definitivă a cauzei. Se constată că aceste dispoziții legale sunt imperative, fiind prioritară stabilirea cu titlu definitiv a vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate în dosarul aflat în cercetarea autorităților judiciare române, în acord atât cu interesul acesteia, dar și cu cel statului român, fără a minimaliza importanța pentru care a fost emis mandatul european de arestare, respectiv pentru executarea pedepsei de 7 ani 6 luni 18 zile și 500 euro amendă, aplicată de statul italian.

Drept urmare, sentința penală atacată este legală și temeinică doar în parte, numai în ceea ce privește dispozițiile de admitere a cererii pentru executarea mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene la data de 21.05.2018, urmând a se dispune amânarea predării persoanei solicitate B. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat în curs de cercetare la organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Roman - Biroul Rutier.

Se constată că potrivit art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Așadar, ca urmare a dispoziției privind amânarea predării, se impune ca persoana solicitată se fie pusă de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare nr. x din data de 26 octombrie 2018 emis de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, dacă nu este arestată în altă cauză. În baza dispozițiilor egale citate anterior, se va dispune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând de la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 26 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va amâna predarea persoanei solicitate B. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat în curs de cercetare la organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Roman - Biroul Rutier, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție, predarea se va amâna până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei.

Va dispune revocarea mandatului de arestare nr. x din data de 26 octombrie 2018 emis de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie ca urmare a dispoziției privind amânarea predării și va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea acestui mandat, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va dispune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând de la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

Va constata că persoana solicitată a fost reținută și arestată de către autoritățile române în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare începând cu data de 26.10.2018, la zi.

În baza art. 107 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va dispune comunicarea hotărârii prezente către autoritatea emitentă, Ministerului Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 420 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Admite contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 26 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, amână predarea persoanei solicitate B. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat în curs de cercetare la organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Roman - Biroul Rutier, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei.

Dispune revocarea mandatului de arestare nr. x din data de 26 octombrie 2018 emis de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie ca urmare a dispoziției privind amânarea predării și dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea acestui mandat, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, dispune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând de la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

Constată că persoana solicitată a fost reținută și arestată de către autoritățile române în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare începând cu data de 26.10.2018, la zi.

În baza art. 107 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, dispune comunicarea hotărârii prezente către autoritatea emitentă, Ministerului Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 420 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.11.2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 923/2018
Asupra contestației de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 254/F din data de 19 noiembrie 2018 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetu
ÎCCJ 2020-05-28
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 293/2020
Asupra contestației de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 11/MEA din 27 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a
ÎCCJ 2020-08-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 491/2020
Deliberând asupra cauzei de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea penală din data de 14 august 2020, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis sesizar
ÎCCJ 2020-10-09
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2020
Deliberând asupra cauzei de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 28 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a
ÎCCJ 2017-03-03
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 232/2017
Decizia nr. 232/2017 Asupra contestației de față, În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 23 din data de 25 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în baza art. 103 alin. (7) din
Sursă