ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 476/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x, reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele PRIMĂRIA COMUNEI HALMEU și S.C. B. S.A. HALMEU - prin lichidator S.C. C. S.R.L. SATU MARE, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună înscrierea în C.F. pe numele reclamantei a dreptului de proprietate cu titlu juridic de cumpărare asupra edificatelor "D." conform Documentației Cadastrale a imobilelor situate în extravilan Halmeu, jud. Satu Mare pentru nr. top x, top x, top x, top x, top x întocmite pentru Proiect nr. 22/2009 de executant S.C. E. S.R.L. Carei, astfel: - casa cântar cu pod bascul, cu supr. Construita desf. de 39 mp înscrisă la număr cadastral x, cu o suprafața de teren aferentă de 1500 mp situate în extravilan Halmeu, jud. Satu Mare conform documentației cadastrale anexate; - clădire P+1 cu supr.constr. desf. de 158 mp. Clădire P cu supr.constr. desf. de 133 mp. Clădire P cu supr.constr. desf. de 83 mp. Clădire P cu supr.constr. desf. de 43 mp înscrise la număr cadastral x cu o suprafața de teren aferenta de 3800 mp, situate în extravilan Haimeu, jud. Satu Mare conform documentației cadastrale anexate; - magazie cu supr.constr. desf.de 226 mp, magazie cu supr.constr. desf.de 109 mp înscrise la număr cadastral x cu o suprafața de teren aferenta de 2150 mp, situate în extravilan Halmeu, jud. Satu Mare conform documentației cadastrale anexate; - magazie cu supr.constr. desf.de 201 mp, înscrisă la număr cadastral x cu o suprafață de teren aferentă de 544 mp, situată în extravilan Halmeu, jud. Satu Mare conform documentației cadastrale anexate; - clădire P cu supr.constr. desf. de 93 mp, înscrisă la număr cadastral x cu o suprafață de teren aferentă de 900 mp, situată în extravilan Halmeu, jud. Satu Mare conform documentației cadastrale anexate; - să se stabilească în favoarea reclamantei un drept de superficie, dobândit prin uzucapiune, cu privire la terenul aferent acestor construcții în suprafața totală de 8894 m.p. identificate mai sus și determinate conform planurilor cadastrale întocmite și să se dispună înscrierea lui în cărțile funciare în favoarea reclamantei.

În ședința publică din data de 21 martie 2011, reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a învederat faptul că înțelege să renunțe la acțiunea sa îndreptată împotriva S.C. B. S.A. Halmeu prin lichidator S.C. C. S.R.L., pentru motivul că, odată cu pronunțarea sentinței numărul 295/F/05 din aprilie 2007, de închidere a procedurii falimentului, s-a dispus radierea societății din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, astfel că aceasta numai are capacitate juridică de folosință și de exercițiu.

A arătat reclamanta că înțelege să-și păstreze acțiunea formulată împotriva Primăriei Halmeu, precum și că dorește să cheme în judecată proprietarii terenurilor pe care se află construcțiile din D., înscrise în CF pe numerele 96, 566, și 130, și anume F., G. căsătorită cu H., I., J. și K., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate: - un drept de proprietate cu titlu juridic de cumpărare asupra edificiilor din D., conform Documentației Cadastrale, în baza procesului-verbal de adjudecare definitivă prin licitație publica a activelor clădirilor specificate mai sus, încheiat în data de 06.02.2001, precum și înscrierea lor în CF pe numele reclamantei; - să se stabilească în favoarea reclamantei un drept de superficie, dobândit prin uzucapiune, cu privire la terenul aferent acestor construcții, identificate mai sus și determinate conform planurilor cadastrale întocmite și să se dispună înscrierea lui în CF în favoarea reclamantei.

Prin cererea de modificare a acțiunii depusă la dosar la data de 23.12.2011, reclamanta a modificat sfera subiectivă a cadrului procesual, în sensul că: a invocat excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului Primăria Comunei Halmeu, aceasta neputând sta în judecată în nume propriu, întrucât nu are capacitate juridică și patrimoniu propriu (per a contrario, art. 21 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată), și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului SC "B." S.A. (prin lichidator SC "C." SRL), întrucât - în raport cu obiectul acțiunii (în constatarea unor drepturi reale), de protecție a dreptului subiectiv - pârâtul nu este subiectul pasiv al dreptului subiectiv civil dedus judecății.

În privința sferei obiective a cadrului procesual, reclamanta și-a modificat cererea introductivă de instanță solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren aferente construcțiilor proprietatea sa, cu titlu de uzucapiune, și să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor și a parcelelor de teren în cartea funciară. În drept, a invocat art. 132 alin. (1) din C. proc. civ.

La 30 aprilie 2012, reclamanta a formulat cerere de întregire a acțiunii prin care a solicitat admiterea acțiunii în contradictoriu cu pârâții L., M., N., O., P., Q., R., S., T., precum și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, renunțând, totodată, la acțiune în contradictoriu cu pârâții menționați inițial, prin cererea de chemare în judecată, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța: - să se dispună dezlipirea parcelelor de teren înscrise în CF nr. x Halmeu, sub nr. top. x, CF nr. x Halmeu, sub nr. top. x și CF nr. x Halmeu, sub nr. top. x, conform documentației privind propunerea de dezlipire cuprinsă în Raportul de expertiză topografică judiciară, întocmită de expertul tehnic judiciar ing. U. (denumită, documentația topografică); - să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra parcelelor nou create în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafață de 900 mp și, respectiv, în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafață de 1864 mp, nr. cad. x, în suprafață de 1500 mp și nr. cad. x, în suprafață de 544 mp, cu titlu juridic de uzucapiune; - să se constate dreptul de superficie al reclamantei, pe durata existenței construcțiilor, asupra parcelelor nou create în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafață de 2749 mp și nr. cad. x, în suprafață de 1052 mp, și, - să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenurilor și construcțiilor, precum și cel de superficie, conform înscrisurilor doveditoare.

Prin sentința civilă nr. 354/2012 din 05 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu Mare împotriva pârâților L., M., N., O. P., Q., R., S., T. și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.

A dispus dezlipirea parcelelor de teren înscrise în CF nr. x Halmeu sub nr. top. x, în suprafață de 2878 m.p., CF nr. x Halmeu sub nr. top. x în suprafață de 7264 m.p. și CF nr. x Halmeu sub nr. top. x în suprafață de 787 m.p., conform documentației privind propunerea de dezlipire cuprinsă în Raportul de expertiză topografică judiciară întocmită de exp.tehnic judiciar ing. U. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra parcelelor nou create în CF nr. x Halmeu sub nr. cad. x în suprafață de 900 m.p. în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafață de 1864 m.p., nr. cad. x în suprafață de 1500 m.p. și nr. cad. x, în suprafață de 544 m.p. precum și asupra cotelor-părți ale persoanelor fizice din CF nr. x Halmeu sub nr. cad. x în suprafață de 2749 m.p. și nr. cad. x în suprafață de 1052 m.p., cu titlu de uzucapiune.

S-a constatat dreptul de superficie al reclamantei pe durata existenței construcțiilor asupra cotelor părți ale Statului Român din parcelele nou create în CF nr. x Halmeu sub nr. cad. x în suprafață de 2749 m.p. și nr. cad. x în suprafață de 1052 m.p. și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelelor de teren nou create și construcțiilor, precum și a celui de superficie în sensul celor de mai sus.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 100/2013 pronunțată la data de 13 decembrie 2013, în dosarul nr. x AC, a admis excepția lipsei calității procesual- active a apelantei COMUNA HALMEU- PRIN PRIMAR; a respins apelul declarat de apelanta COMUNA HALMEU- PRIN PRIMAR, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesual- activă; a respins excepția lipsei calității procesual- active a apelantei V. și a admis, ca fondat, apelul declarat de apelanta- pârâtă V.- prin mandatar W., în contradictoriu cu intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. Satu- Mare și intimații- pârâți COMUNA HALMEU, S.C. B. S.A. HALMEU- prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. SATU MARE, STATUL ROMÂN- PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, L., M., N., O., P., R., S., T. și Q. împotriva sentinței nr. 354/05.11.2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desființat-o și a trimis cauza la Tribunalul Satu Mare, pentru o nouă judecare, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Decizia a rămas irevocabilă, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat împotriva acesteia de pârâtul STATUL ROMÂN- PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- PRIN D.G.F.P. SATU MARE (decizia nr. 2590 de la 18 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, dosar nr. x).

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2010*.

La data de 27 ianuarie 2015, S.C. X. S.R.L. SATU MARE a formulat cerere de intervenție principală, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța: - să dispună dezlipirea parcelelor de teren înscrise în CF nr. x Halmeu, sub nr. top x, în suprafață de 2878 mp., CF nr. x Halmeu sub nr. top x, în suprafață de 7264 mp. și CF nr. x Halmeu, sub nr. top x, în suprafață de 787 mp., conform documentației privind propunerea de dezlipire cuprinsă în Raportul de expertiză topografică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar ing. U.; - să constate dreptul de proprietate al intervenientei principale asupra parcelelor nou create în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafață de 900 mp. în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafață de 1864, nr. cad. x, în suprafață de 100 mp. și nr. cad x, în suprafață de 544 mp., precum și asupra cotelor-părți ale persoanelor fizice din CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafață de 2749 mp. și nr. cad. x, în suprafață de 1052 mp., cu titlu juridic de uzucapiune; - să constate dreptul de superficie al intervenientei principale, pe durata existenței construcțiilor, asupra cotelor-părți ale Statului Român din parcelele nou-create în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafață de 2749 mp. și nr. cad. x, în suprafață de 1052 mp. cu titlu juridic de uzucapiune; - să dispună întabularea dreptului de proprietate al intervenientei principale asupra parcelelor de teren nou-create și asupra construcțiilor, cu titlu juridic de cumpărare, precum și al celui de superficie, cu titlu juridic de uzucapiune, cu cheltuieli de judecată.

La data de 20 septembrie 2016, intervenienta S.C. X. S.R.L. SATU MARE a renunțat la judecată, intervenind în proces S.C. Y. S.R.L. BUCUREȘTI.

Prin sentința civilă nr. 105/2017 din 28 martie 2017 pronunțată în dosarul nr. x, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu Mare, în contradictoriu cu pârâții V. prin mandatar Z., Statul Român - prin Ministrul Finanțelor Publice București, L., M., N., O., P., R., S., AA. și Q., și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul Y. S.R.L. București. Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Prin procesul-verbal de licitație de adjudecare definitivă încheiat la data de 06.02.2001, reclamanta a devenit proprietara extratabulară a activelor clădiri identificate în petitul acțiunii introductive de instanță, prețul integral de 57.700 RON fiind achitat cu OP nr. x/20.12.2000 și cu OP nr. x/28.12.2000, vânzarea fiind materializată prin factura fiscală x/6.02.2001.

Procesul-verbal de licitație de adjudecare definitivă încheiat la data de 06.02.2001 a făcut obiectul unei acțiuni civile având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de executare și înstrăinare a imobilelor, prin decizia civilă nr. 741/06.09.2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x s-a constatat nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare, procesul-verbal de adjudecare a imobilelor înscrise în CF x Halmeu, fiind reținută reaua credință atât a vânzătorului, cât și a cumpărătorului la încheierea actului de înstrăinare.

Potrivit disp. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este dator să-i predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept.

În speță, a fost constatată nulitatea absolută a înscrisului prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al primului petit din acțiunea introductivă de instanță, constatare care are ca și efect desființarea actului atât pentru trecut, cât și pentru viitor.

În lipsa unui act de înstrăinare valabil prin care reclamanta ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra supraedificatelor ce fac obiectul primului petit din acțiunea introductivă de instanță, instanța a constatat caracterul neîntemeiat al acestuia și ca o consecință a acestei soluții a respins și solicitarea de constatare a dreptului de superficie al reclamantei, respectiv intervenientei principale, pe durata existenței construcțiilor, asupra cotelor părți de terenul proprietatea Statului Român.

Cu privire la petitul din acțiunea introductivă de instanță și din cererea de intervenție principală având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei, respectiv al intervenientei, cu titlu juridic uzucapiune, asupra terenurilor identificate în petitul cererii introductive principale, respectiv al cererii de intervenție principală, instanța a reținut că, potrivit susținerilor reclamantei, posesia pe care este întemeiată acțiunea în uzucapiune a început să fie exercitată în anul 1991.

La această dată în vigoare era DL nr. 115/1938 și acest act normativ este aplicabil, chiar dacă prescripția achizitivă s-a împlinit după intrarea în vigoare a Legea nr. 7/1996 (Decizia nr. LXXXVI/2007 a ICCJ).

În aceste circumstanțe, factuale și legale, acțiunea în uzucapiune apare ca fiind neîntemeiată, căci ea nu îndeplinește nici cerințele art. 27 din DL 115/1938, (posesia de bună-credință exercitată timp de 10 ani, în cazul înscrierii în CF a dreptului fără cauză legitimă) și nici ale art. 28 din același act normativ (posesia exercitată timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular), în cauză nefiind făcută dovada decesului proprietarilor tabulari.

Stabilind, deopotrivă, că cererii în uzucapiune nu-i este aplicabil C. civ. - temeiul juridic invocat de reclamantă prin concluziile puse cu ocazia dezbaterii fondului - instanța, din rațiunile arătate, a refuzat această cerere, consecința imediată a acestei soluții fiind respingerea cererii în parcelarea terenurilor identificate în petitul acțiunii, respingându-se cererea în uzucapiune, reclamanta nu demonstrează că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului.

A constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de la partea căzută în pretenții.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen, reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu- Mare - prin administrator judiciar BB. S.P.R.L. BUCUREȘTI, la data de 21.06.2017, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 345/C/2017- A din 14 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x A, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar BB. SPRL București, în contradictoriu cu intimata- intervenientă Y. S.R.L. București și intimați pârâți V. - prin împuternicit Z., STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, O., M., L., P., R., Q., N., S., T., împotriva sentinței nr. 105 din 28 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în totul.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Câtă vreme precizările și modificările succesive ale acțiunii nu au fost apreciate ca tardive de către instanța de fond, instanța de apel a reținut că obiectul cererii de chemare este cel precizat prin înscrisul depus la dosar la data de 30.04.2012, astfel că, a analizat criticile formulate în apel raportat la acest obiect conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la lipsa calității procesuale a intimatei V. pe considerentul că aceasta nu ar fi făcut dovada că ar fi moștenitoarea defunctului CC., instanța de apel a reținut că acest aspect nu mai poate fi analizat, fiind tranșat cu putere de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 100/13.12.2013 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în prezentul dosar.

Referitor la o eventuală lipsă de interes a acestei intimate și o rea credință a acesteia- dedusă din faptul că nu s-a prezentat la interogatoriu-, pe considerentul că antecesorul său a primit despăgubiri pentru construcțiile dărâmate, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată această susținere a apelantei, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată și precizată se solicită parcelarea unor terenuri proprietatea antecesorului intimatei și să se constate că reclamanta apelantă a dobândit drept de proprietate asupra acestora prin uzucapiune.

Instanța de apel a apreciat că este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia instanța de fond ar fi soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, deoarece prin sentința pronunțată s-a analizat temeinicia cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată de către reclamantă.

Astfel, s-a constatat că prin procesul-verbal de licitație încheiat la data de 06.02.2001 reclamanta a cumpărat activele clădiri ale D. Așa cum reiese din acest proces-verbal de licitație reclamanta a cumpărat doar supraedificatele, nu și terenul aferent acestora.

Prin decizia civilă nr. 741/06.09.2005 a Curții de Apel Oradea s-a constatat nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare, respectiv, a procesului-verbal de adjudecare a imobilelor înscrise în CF nr. X Halmeu.

Susținerile apelantei cu privire la efectele acestei hotărâri s-au apreciat a fi nefondate, întrucât instanța de fond nu a pus în executare decizia civilă nr. 741/06.09.2005, ci a ținut cont de puterea de lucru judecat a acesteia cu privire la constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare.

Împrejurarea că nu s-a solicitat repunerea în situația anterioară a apreciat instanța de apel că este lipsită de relevanță, deoarece aceasta este doar un efect al constatării nulității.

Pe de altă parte, instanța de apel a constatat că o eventuală repunere în situația anterioară ar fi fost lipsită de interes pentru recurentul CC., întrucât aceasta ar fi presupus ca imobilele să se reîntoarcă în patrimoniul S.C. DD. S.A. Halmeu. Or, ceea ce s-a invocat de către reclamantul recurent și s-a reținut de către instanța de recurs a fost faptul că aceste imobile aparțineau reclamantului.

Susținerile apelantei, referitoare la efectele translative ale contractului de vânzare cumpărare, a considerat Curtea că nu pot fi avute în vedere, câtă vreme această vânzare a fost constatată ca fiind lovită de nulitate absolută și prin urmare, lipsită de orice efect.

În baza principiului retroactivității efectelor nulității sunt înlăturate efectele actului juridic care s-au produs între momentul încheierii acestuia și momentul anulării efective a actului, iar părțile ajung în situația în care s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi încheiat acel act juridic.

A considerat că este lipsită de relevanță și împrejurarea potrivit căreia factura fiscală nu a fost declarată nulă, deoarece factura are doar calitatea de document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau a cumpărătorului și reprezintă un mijloc de probă cu privire la operațiunea efectuată, factura nu poate fi considerată un act juridic translativ de proprietate.

Prin urmare, în condițiile în care s-a constat nulitatea absolută a actelor de înstrăinare nu se poate reține că în cauză ar fi operat transferul dreptului de proprietate ca urmare a faptului că nu ar fi fost anulată factura.

În susținerea capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra unor părți din terenul aferent construcțiilor, instanța de apel a reținut că reclamanta a invocat prevederile art. 28 alin. (1) din Decretul Lege nr. 115/1938 și art.1860 C. civ., invocând joncțiunea posesiilor reclamantei cu cea a autorului ei.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Decretul Lege nr. 115/1938 cel care a posedat un bun imobil, în condițiile legii, timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, poate cere întabularea dreptului în favoarea sa, în temeiul uzucapiunii.

Din aceste prevederi, s-a reținut, rezultă că pentru a putea invoca uzucapiunea este necesar ca titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat; uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani, posesia să fie utilă indiferent de buna sau reaua credință a posesorului.

Potrivit art. 1847 C. civ. pentru a se putea uzucapa posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată publică și sub nume proprietar.

Or, în condițiile în care prin procesul-verbal de adjudecare s-au înstrăinat doar supraedificatele, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a putut face dovada titlului în temeiul căruia a dobândit pretinsa posesie a terenului, folosirea de către reclamantă a terenurilor aferente construcțiilor realizându-se cu titlu de detenție precară, conform art. 1853 și 1855 C. civ., această detenție nefiind aptă să conducă la dobândirea proprietății prin uzucapiune, atâta timp cât nu se face proba intervertirii precarității, în condițiile art. 1858 C. civ.

De altfel, așa cum rezultă din adresa nr. x/2015 a Comunei Halmeu, reclamanta nu a declarat imobilele, acestea nefiind supuse impozitării.

Pentru aceleași considerente instanța de apel a constatat că nu se poate reține nici că reclamanta ar fi dobândit prin uzucapiune un drept de superficie asupra cotei de părți de teren aparținând Statului Român, iar alegațiile apelantei referitoare la dobândirea unui drept de superficie în situația în care se înstrăinează printr-un contract ce nu e încheiat în formă autentică, o construcție cu terenul aferent, nu pot fi avute în vedere, nefiind incidente deoarece, în cauză, s-au înstrăinat doar construcțiile, nu și terenul sau vreun drept de superficie asupra acestuia.

Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că suprapunerea dreptului de proprietate asupra terenului aparținând unei persoane cu dreptul de proprietate asupra construcției ce aparține altei persoane nu dă naștere prin ea însăși unui drept de superficie în absența unui act sau fapt juridic care să-l constituie, ori a unei dispoziții legale pe care să se întemeieze.

Întrucât nu se poate reține că reclamanta ar fi dobândit un drept de proprietate asupra terenurilor, instanța de apel a apreciat că în mod corect s-a respins și cererea de parcelare a acestora și de întabulare în cartea funciară.

Pentru considerentele arătate, apelul a fost respins, ca nefondat, în baza art. 296 C. proc. civ., și nu s-au acordat cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de părți.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu- Mare - prin administrator judiciar BB. S.P.R.L. BUCUREȘTI, solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii sale astfel cum aceasta a fost precizată și modificată, având în vedere ultima precizare de acțiune din data de 30.04.2012; cu obligarea intimatei V. la plata cheltuielilor de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. de la 1865, recurenta- reclamantă a criticat decizia recurată ca fiind nelegală și netemeinică și, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esență, următoarele:

Cu privire la lipsa calității procesuale a intimatei V. - singura care se opune la admiterea acțiunii, greșit instanța de apel a reținut că acest aspect nu mai poate fi analizat, fiind tranșat cu putere de lucru judecat prin decizia civilă 100/13.12.2013 a Curții de Apel Oradea, sub acest aspect fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În opinia recurentei, excepția lipsei calității procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii, fiind o excepție de fond, peremptorie și absolută, inclusiv în căile de atac.

Astfel, a susținut recurenta- reclamantă, deși instanța a încuviințat cererea sa de probațiune și a emis o adresă în acest sens, intimata V. a depus la dosarul cauzei doar certificatul de naștere și de deces al lui CC., și, astfel, nici până în prezent nu s-a probat calitatea de moștenitor, prin acte legale de stare civilă, a antecesorilor săi.

Apreciază recurenta că, potrivit scriptului depus de aceasta în stadiul apelului în fața Curții de Apel Oradea, la data de 08.11.2013 intitulat "arbore genealogic", V. este nepoata de frate uterin, moștenitor CC.- adică, unul dintre părinții săi au fost frați cu CC. doar după mamă-, iar această legătură de rudenie se impunea a fi clarificată încă din acel stadiu procesual.

Deci, susține recurenta, încă din anul 2013 instanțele nu au analizat/observat aceste aspecte, considerând ca fiind justificată calitatea pârâtei V.

Referitor la reținerile instanței de apel cu privire la efectele deciziei civile nr. 741/2005 a Curții de Apel Oradea prin care s-a constatat nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a supraedificatelor achiziționate de recurenta- reclamantă și în continuare, cele prin care apreciază ca nu sunt incidente prevederile referitoare la uzucapiune întrucât ar fi incidente dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938, iar condițiile art. 28 alin. (1) din același act normativ nu sunt întrunite, din nou, recurenta- reclamantă S.C. A. S.R.L. Satu- Mare - prin administrator judiciar BB. S.P.R.L. BUCUREȘTI apreciază ca incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Astfel, a susținut recurenta- reclamantă, din actele dosarului reiese că aceste imobile, adică supraedificatele achiziționate de recurentă, nu au aparținut niciodată antecesorilor lui CC., ele fiind edificate ulterior de EE., ulterior devenită B. S.A. Halmeu. Tot din actele dosarului reiese că pentru terenul preluat - adică, cel situat sub construcții și aferent acestora (pe lângă altele) numitul CC. a primit despăgubiri bănești în temeiul legilor fondului funciar, și astfel, greșit a interpretat instanța de apel că repunerea în situația anterioară nu a dus la reîntoarcerea bunurilor în patrimoniul B., ci în cel al numitului CC., direct.

Apoi, pretinde recurenta- reclamantă, admițând excepția lipsei calității procesuale a intimatei V. - care, în fapt, nu este fiica numitului CC., cum greșit se reține pe alocuri, ci se dă drept nepoată de frate uterin, fără a face însă o conexiune între părinții săi și numitul FF. - instanța va constata că devin incidente dispozițiile art. 28 alin. (1) din Decretul- lege nr. 115/1938 - proprietarul tabular fiind decedat și acesta neavând moștenitori, iar recurenta a avut o posesie utilă, neîntreruptă și netulburată vreme de mai bine de 20 de ani (desigur, luând in considerare și joncțiunea posesiilor, deja invocată). Uzucapiunea este incidentă atât cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra supraedificatelor, cât și cu privire la dreptul de superficie asupra terenului aferent acestora.

În fine, a concluzionat recurenta- reclamantă, pronunțând o soluție de admitere a cererii sale, instanța nu ar valida nicio nelegalitate, ci, din contră, ar da efectele juridice cuvenite actelor și faptelor săvârșite și ar evita o dublă despăgubire acordată unei persoane care se pretinde în mod fals a fi moștenitoarea numitului CC.

Legal citat, intimatul- pârât STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ- NAPOCA a formulat întâmpinare în recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamantă și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin prima critică din recurs, recurenta- reclamantă reproșează instanței de apel greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei- pârâte V. pe considerentul că acest aspect nu mai poate fi analizat, fiind tranșat cu putere de lucru judecat prin decizia civilă 100/13.12.2013 a Curții de Apel Oradea. În opinia recurentei, excepția lipsei calității procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii, fiind o excepție de fond, peremptorie și absolută, deci, inclusiv, în căile de atac.

Într-adevăr, excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie, ce poate fi invocată și din oficiu de instanță, iar excepția poate fi invocată în tot cursul procesului, chiar și în recurs.

Verificarea calității procesuale pasive în persoana pârâtului are prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei, lipsa calității procesuale pasive conducând la respingerea acțiunii.

Însă, în speță, la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2013 în fața Curții de Apel Oradea, cu ocazia judecării apelului formulat de pârâta V. împotriva hotărârii de primă instanță, în primul ciclu procesual, instanța a constatat că, prin înscrisul depus la dosar, apelanta V. a precizat calitatea sa procesuală în cauză, respectiv, de moștenitor al lui CC., reprezentantul intimatei- al recurentei- reclamante S.C. A. S.R.L. Satu- Mare - prin administrator judiciar BB. S.P.R.L. BUCUREȘTI, s.n.- arătând că lasă la aprecierea instanței asupra calității procesuale a apelantei.

La următorul termen de judecată, din data de 12 noiembrie 2013, instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a acestei excepții, excepție care, apoi, a fost respinsă, prin decizia nr. 100/2013 din 13 decembrie 2013 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x, decizie care a rămas irevocabilă, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București - prin D.G.F.P. Satu Mare împotriva acesteia.

Prin urmare, chestiunea litigioasă a lipsei calității procesuale pasive a intimatei- pârâte V. a fost tranșată, anterior, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, pe care recurenta- reclamantă nu a criticat-o în cadrul căilor de atac prevăzute de lege împotriva acelei hotărâri, iar prin critica din recurs ce face obiectul prezentului dosar recurenta tinde să ajungă la adoptarea unei soluții care să contrazică prima decizie, ceea ce echivalează cu o încălcare a puterii de lucru judecat.

Statuarea, printr-o hotărâre irevocabilă, că intimata- pârâtă V. are calitate procesuală pasivă, se impune și în ciclul procesual ulterior, după casare, ca efect pozitiv al puterii lucrului judecat, fiind inadmisibil a se contrazice cele reținute irevocabil cu privire la calitatea procesuală a acesteia, în aceleași condiții și raportat la aceleași argumente și înscrisuri depuse în dovedire.

Înalta Curte reamintește faptul că prezumția legală a puterii de lucru judecat nu oprește judecata celei de-a doua cereri de recurs, ci facilitează sarcina probațiunii, aducând înaintea instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare, de care este necesar să se țină seama. Puterea lucrului judecat este o prezumție legală, iuris et de iure, în virtutea căreia ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Această prezumție constituie, alături de excepția lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituției lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.

Chiar și fără o consacrare legală expresă, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridică evidentă, funcția lui corespunzând nevoii de a se evita pronunțarea de hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept.

Totodată, prezenta interpretare este în concordanță și cu jurisprudența CEDO, potrivit căreia obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din CEDO nu face nicio diferențiere între cauzele prin care s-a admis acțiunea și cele prin care s-a respins acțiunea, hotărârea trebuind să fie respectată și aplicată indiferent de rezultatul procesului (cauza pilot Service c.Romaniei). De asemenea, tot în jurisprudența CEDO s-a statuat faptul că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia și nu poate fi repusă în discuție problema soluționată prin hotărârea definitivă (cauza Zazanis și alții c. Greciei).

În concluzie, CEDO a stabilit deja că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 din CEDO (CAUZA Amuraritei c. României).

De altfel, recurenta contestă calitatea de moștenitoare a pârâtei în raport cu autorul CC., în condițiile în care aceasta a prezentat certificatul de calitate de moștenitor nr. 64/2010, eliberat de B.N.P. "GG.", cu sediul în Satu Mare, eliberat în condițiile art. 117 din Legea nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare.

Or, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de calitate de moștenitor face dovada deplină atât a calității de moștenitor, cât și a întinderii drepturilor (a cotei succesorale), în condițiile art. 120 alin. (1) și (3) din actul normativ sus- arătat.

Prin cea de-a doua critică formulată în susținerea recursului său, recurenta- reclamantă reproșează instanței de apel că în mod eronat nu a reținut incidența prevederilor art. 28 alin. (1) din Decretul- Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare. În opinia recurentei, supraedificatele achiziționate nu au aparținut niciodată antecesorilor lui CC., ele fiind edificate ulterior de EE., devenită B. S.A. Halmeu, și sunt îndeplinite condițiile pentru uzucapiune, recurenta având o posesie utilă, neîntreruptă și netulburată vreme de mai bine de 20 de ani (desigur, luând în considerare și joncțiunea posesiilor).

Critica este nefondată.

Cu privire la condițiile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, întemeiat pe dispozițiile art. 28 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 115/1938, Înalta Curte reține că, potrivit acestui text, cel care a posedat un imobil în condițiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, poate cere înscrierea dreptului uzucapat.

Textul legal reglementează uzucapiunea extratabulară, denumită astfel pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se face fără ca acesta să fi fost intabulat la începerea posesiei în cartea funciară.

Condițiile legale care trebuie îndeplinite pentru a putea invoca uzucapiunea extratabulară sunt: 1. titularul dreptului intabulat în cartea funciară să fie decedat; 2. uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular; 3. posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credință a posesorului.

În privința calităților posesiei pentru a fi utilă, sunt aplicabile dispozițiile art. 1847 din C. civ., Decretul-Lege nr. 115/1938 neavând prevederi speciale în acest sens. În ceea ce privește procedura de urmat pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în mod evident se aplică dispozițiile în vigoare, iar nu art. 130 din Decretul-Lege nr. 115/1938, normele de procedură fiind de imediată aplicare.

În acest sens, potrivit art. 1847 C. civ., ca să se poată prescrie extinctiv se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Așadar, este în mod necesar ca stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului legal să fie o adevărată, posesie, respectiv, să reunească cele două elemente constitutive (animus și corpus possidendi) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

Pentru existența posesiei ca stare de fapt producătoare de efecte juridice trebuie îndeplinite cumulativ două elemente constitutive: elementul material- corpus, și elementul psihologic, intențional- animus.

Elementul material- corpus possidendi- presupune un contact direct, material cu lucrul, cum ar fi deținerea bunului respectiv.

Elementul psihologic- animus possidendi- constă în intenția celui care are contactul direct cu bunul, care îl stăpânește în fapt, de a efectua această deținere pentru sine și de a se comporta ca un adevărat proprietar exclusiv al bunului.

În speță, instanța de apel a reținut că, în condițiile în care, procesul-verbal de adjudecare a imobilelor - supraedificatelor, a fost anulat, recurenta- reclamantă nu a putut face dovada titlului în temeiul căruia a dobândit pretinsa posesie a terenului pe care au fost construite supraedificatele, această folosire de către recurenta- reclamantă a terenurilor aferente construcțiilor nefiind aptă să conducă la dobândirea proprietății prin uzucapiune.

Ca atare, posesia exercitată de recurenta- reclamantă în speță a fost afectată de vicii, nefiind o posesie utilă, în mod legal instanța de apel validând soluția primei instanțe.

Recurenta- reclamantă nu este îndreptățită să invoce acest mijloc juridic efectiv pe calea acțiunii întemeiate pe prevederile art. 28 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 115/1938, cu referire la art. 1847 și urm. C. civ., întrucât, nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru dobândirea dreptului real de superficie, câtă vreme imobilul nu a fost posedat de reclamantă netulburat și util, timp de mai bine de 20 de ani de la data decesului ultimului proprietar tabular, cum nefondat susține aceasta, nefiind îndeplinită și cea de-a doua condiție menționată anterior.

În speță, însă, nu este îndeplinită una dintre condițiile esențiale ale prescripției achizitive, anume aceea ca, prescripția să fie neîntreruptă- art. 1847 C. civ. Această cerință distinctă de viciul discontinuității posesiei- se referă, în realitate, nu la posesie, ci la termenul prescripției achizitive. Întreruperea prescripției achizitive are ca efect înlăturarea oricăror efecte ale posesiei anterioare întreruperii.

Or, în speță, a intervenit o întrerupere civilă a prescripției achizitive, în condițiile art. 16 lit. b) din Decretul nr. 16/1958, prin cererea de chemare în judecată în constatare nulitate act dobândire construcții, acțiune admisă, prin hotărâre irevocabilă (decizia nr. 741/2005 a Curții de Apel Oradea).

Față de acestea, Înalta Curte constată că în mod legal și corect instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate în condițiile art. 28 alin. (1) din Decretul- Lege nr. 115/1938.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu- Mare - prin administrator judiciar BB. S.P.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 345/C/2017- A din 14 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2018.