ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4186/2018

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2010, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 488.707 RON cu titlu de daune interese moratorii, conform art. 10 din contractul de construire nr. x/11.11.2004 (echivalent a 111.197 euro) și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 12.627,30 RON reprezentând contravaloare lucrare executată, respectiv turnare planșeu peste parter 100%, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că societatea B. S.A., în calitate de antreprenor general a executat în beneficiul reclamantei, în baza contractului de construire nr. x/2014, mai multe lucrări, rămânând nedecontate lucrările de turnare planșeu peste parter în proporție de 100%, cu toate că între părți s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire la data de 09.10.2009, prin care a fost confirmată execuția lucrării potrivit anexei 1 la procesul-verbal respectiv.

În ședința publică din data de 22.09.2010, pârâta-reclamantă a arătat că renunță la cererea de introducere în cauză a Agenției Naționale pentru Locuințe, instanța luând act de această renunțare.

Prin încheierile de ședință din data de 05.11.2014 și din data de 18.11.2015 s-a constatat că subzistă motivul suspendării de drept a cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 și s-au respins cererile de repunere pe rol formulate de reclamantă, fiind menținută suspendarea cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2017 s-a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta A. și s-a dispus redeschiderea judecății.

În ședința publică din data de 21.09.2017, pârâta-reclamantă a invocat excepția perimării cererii, precum și excepția decăderii reclamantei din dreptul de a-și mai realiza creanțele împotriva debitoarei ulterior închiderii procedurii insolvenței.

Ca urmare a repunerii cauzei pe rol, instanța a pus în discuția părților excepția perimării cererii, precum și excepția decăderii reclamantei din dreptul de a-și mai realiza creanțele împotriva debitoarei ulterior închiderii procedurii insolvenței, invocate de pârâtă.

Prin sentința civile nr. 3090 din data de 19 decembrie 2017 Tribunalul Prahova a respins excepția perimării cererii, invocată de pârâtă, ca nefondată; a admis excepția decăderii reclamantei din dreptul de a-și mai realiza creanțele împotriva pârâtei ulterior închiderii procedurii insolvenței acesteia, invocată de pârâtă; a respins acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. S.A., ca neîntemeiată; a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.A., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția perimării cererii, invocată de pârâtă, că prin încheierea de ședință din data de 21.02.2011, în baza disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006 s-a constatat intervenită suspendarea de drept a cauzei ca urmare a deschiderii procedurii generale a insolvenței față de pârâta S.C. B. S.A., prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 13.01.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2010.

Măsura suspendării în baza dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost menținută prin încheierile de ședință din data de 05.11.2014 și din data de 18.11.2015, ca urmare a faptului că dosarul de insolvență nr. x/2010 nu fusese soluționat definitiv și irevocabil, procedura insolvenței debitoarei B. S.A. nefiind închisă irevocabil.

Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2017 s-a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta A. și s-a dispus redeschiderea judecății întrucât prin decizia nr. 1556/18.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2010 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței societății debitoare B. S.A. și reinserția acesteia în circuitul economic.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, "Orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de cel puțin 1 an".

Dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Prahova a fost soluționat irevocabil la data de 18.10.2016 de către Curtea de Apel Ploiești, situație în care termenul de perimare de 1 an, ce curge de la rămânerea irevocabilă a deciziei pronunțate nu s-a împlinit până la data formulări cererii de repunere pe rol, 20.02.2017, admisă prin încheierea de ședință din data de 04.04.2017.

Nu se poate susține că termenul de perimare ar fi început să curgă de la data pronunțării încheierii de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv 17.01.2011, întrucât din interpretarea dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 rezultă că suspendarea va dăinui până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului privind procedura de insolvență a debitoarei.

Pentru aceste considerente tribunalul a respins excepția perimării cererii, invocată de pârâtă, ca nefondată.

Referitor la excepția decăderii reclamantei din dreptul de a-și mai realiza creanțele împotriva pârâtei ulterior închiderii procedurii insolvenței acesteia, invocată de pârâtă, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006 "(1) Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase. (2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție."

În speță, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 17.01.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2010, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei B. S.A. s-a stabilit termenul pentru depunerea cererilor de înscriere în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ca fiind 03.03.2011.

Totodată, termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului, prevăzut de art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 era de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii.

Reclamanta-pârâtă, deși avea cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței debitoarei B. S.A. încă de la data suspendării prezentei cauze în temeiul disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006, respectiv de la data de 21.02.2011, nu a formulat declarație de creanță în cadrul dosarului de insolvență pentru sumele solicitate prin prezenta cerere.

În această situație, după deschiderea procedurii insolvenței unei debitoare, singura modalitate de valorificare a unui drept de creanță anterior deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei se poate realiza numai în cadrul procedurii de insolvență, cu respectarea exigențelor legii speciale.

Ca atare, pentru debitul în cuantum de 488.707 RON solicitat cu titlu de daune interese moratorii, conform art. 10 din contractul de construire nr. x/11.11.2004 (echivalent a 111.197 euro), debit anterior deschiderii procedurii insolvenței la 17.01.2011, reclamanta-pârâtă este decăzută din dreptul de a mai solicita plata acestuia întrucât nu a depus în cadrul procedurii insolvenței din dosarul nr. x/2010, în termenul prevăzut de Legea nr. 85/2006, cerere de admitere a creanței.

Nedepunerea cererii de admitere a creanței sau depășirea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 este sancționată de art. 76 din Legea nr. 85/2006 cu decăderea din dreptul de a-și mai realiza creanțele împotriva pârâtei ulterior închiderii procedurii insolvenței acesteia.

Pentru aceste considerente, față de disp. art. 76 din Legea nr. 85/2006, tribunalul a admis excepția decăderii reclamantei din dreptul de a-și mai realiza creanțele împotriva pârâtei ulterior închiderii procedurii insolvenței acesteia, invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. S.A., ca neîntemeiată ca urmare a admiterii excepției decăderii.

Având în vedere soluția pronunțată față de excepția decăderii, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analizarea fondului raporturilor juridice dintre părți.

Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.A., tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că din centralizatorul de plăți emis de Agenția Națională pentru Locuințe (ANL) rezultă că reclamanta A. aceasta a achitat către pârâta-reclamantă suma totală de 45.563,14 RON.

Ca atare, reclamanta-pârâtă nu mai are de achitat nicio sumă de bani către pârâta-reclamantă, mai ales că aceasta din urmă nu a făcut dovada plăților efectuate de reclamantă pentru lucrările executate de către B. S.A., pentru a se putea verifica temeiul și data plăților efectuate de reclamanta A.

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.A., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 334 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția netimbrării invocată de intimata-pârâta B. S.A. și s-a anulat ca netimbrat apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 3090 din data de 19 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

Instanța de apel a constatat că apelanta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel în cuantum de 4 RON taxă judiciară de timbru, astfel cum s-a stabilit prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, urmare admiterii cererii de reexaminare formulată de apelanta din cauză, deși cunoștea obligația de a timbra cererea de apel după cum reiese din cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Față de această împrejurare, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, curtea de apel a admis excepția netimbrării apelului și a dispus anularea acestuia ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Susține recurenta că instanța de apel în mod greșit a anulat apelul pentru neplata taxei judiciare în cuantum de 4 RON taxă judiciară de timbru, întrucât nu i-a fost comunicată cu titlu de obligație de plată prin citație.

Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

În speță, arată că instanța a fixat termen de judecată la data de 12 aprilie 2018, fără a cita conform C. proc. civ. aplicabil cauzei, de fapt nu a fost citată deloc cu mențiunea indicării termenului și achitării taxei judiciare în cuantum de 4 RON.

La termenul din data de 12 iunie 2018, pe cale de consecință, constatându-se în mod greșit citarea legală a părților instanța a dispus anularea apelului ca netimbrat.

Recurenta susține că instanța de apel nu a citat-o pentru termenul din data de 12 iunie 2018 cu mențiunea de a achita taxa de 4 RON stabilită de instanță, după rexaminarea efectuată în dosarul nr. x/2010. În aceasta cauză, în apel inițial a fost stabilită taxa judiciară de 4.499 RON, însă recurenta a făcut cerere de reexaminare care a fost soluționată în data de 21 mai 2018. Soluția admiterii cererii de reexaminare și a stabilirii incidenței taxei reduse la 4 RON a fost comunicată în data de 22 iunie 2018, în timp ce cauza deja fusese judecată în data de 12 iunie 2018.

În acest sens, în conformitate cu art. 107 C. proc. civ. președintele instanței de apel trebuia să amâne judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.

Art. 90 alin. (1) C. proc. civ. prevede că înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat. Când acesta are o așezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face și la locul acestor așezări.

În cazul în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, nulitatea este virtuală conform art. 105 alin. (2) raportat la art. 89 alin. (1) C. proc. civ. și nu poate fi înlăturată.

Articolul 89 alin. (1) C. proc. civ. dispune că citația trebuie înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, sub sancțiunea nulității.

Cu atât mai mult nulitatea intervine dacă partea nu a fost citată, nulitatea fiind virtuală conform art. 105 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. Afirmația instanței de apel în sensul că apelanta din cauză cunoștea obligația de a timbra cererea deoarece a formulat cerere de reexaminare nu poate fi primită deoarece obligațiile părților se aduc la cunoștința prin citație, iar nu prin deducție, analogie sau luare la cunoștință a soluțiilor.

Pe de altă parte nu se cunoștea soluția în ceea ce privește cuantumul 4.499 RON sau 4 RON, aflată în data de 26 iunie 2018, mult după judecarea cauzei.

Lipsa procedurii de citare, cu indicarea obligației de plata a taxei legale, constituie motiv de desființare a hotărârii instanței de apel prin admiterea recursului, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. cu consecința trimiterii cauzei la instanța de apel, în vederea soluționării apelului.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Apelanta-reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării taxe judiciare de timbru datorată pentru cererea de apel, în sumă de 4.499 RON și a timbrului judiciar în sumă de 5 RON.

La data de 15 mai 2018, apelanta-reclamantă A. a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru fixată de instanță, iar prin încheierea de la data de 21 mai 2018, curtea de apel a admis cererea, în baza art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și a stabilit că apelanta datorează o taxă judiciară de timbru de 4 RON.

Dispozițiile art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 reglementează în mod expres calea de atac ce poate fi exercitată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar încheierea care se pronunță în soluționarea unei cereri de reexaminare este una irevocabilă.

Recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a sumei datorate, și anume cea de 4 RON, stabilită ca urmare a admiterii cererii de reexaminare, cu motivarea că nu a avut cunoștință de rezultatul cererii de reexaminare, nefiind citată cu suma ce trebuia achitată.

Contrar susținerilor recurentei, instanța nu avea obligația să o citeze cu suma datorată, ulterior soluționării cererii de reexaminare, întrucât această cerere se soluționează prin încheiere irevocabilă. Ca atare, încheierea dată asupra cererii de reexaminare, având caracter irevocabil și fiind, astfel, nesusceptibilă de cale de atac, nu se comunică părților, față de dispozițiile art. 261 alin. (3) C. proc. civ.

Partea care a formulat cerere de reexaminare este obligată ca, prin demersuri proprii, să se intereseze de rezultatul cererii de reexaminare și să procedeze în consecință, în speță, să achite taxa judiciară de 4 RON cum se stabilise în sarcina sa, ca urmare a admiterii cererii de reexaminare.

Nu se poate constata nici încălcarea obligației de a cita pe apelantă cu cuantumul sumelor de bani datorate cu acest titlu deoarece o asemenea obligație există în sarcina instanței doar pentru primul termen de judecată, iar nu și după soluționarea cererii de reexaminare formulate, sens în care instanța de apel a și procedat, după cum reiese din dovada de citare de la dosar apel.

De asemenea, obiectul cererii de reexaminare nu l-a format obligația de plată a taxei judiciare în sine, ci cuantumul acesteia, astfel încât reclamanta cunoștea că, indiferent de cuantum, datora o sumă de bani cu acest titlu, pe care, însă, nu a achitat-o.

Legea impune și unele îndatoriri pentru părți, iar în acest sens, de o importanță deosebită sunt prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Recurenta-reclamantă se prevalează, în fapt, de propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor procedurale prevăzute de art. 129 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părțile au obligația să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

În concluzie, în mod corect, instanța de apel a procedat la aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, dispunând anularea ca netimbrat a apelului formulat de apelanta-reclamantă A.

Prin urmare, criticile formulate de către recurenta-reclamantă nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., instanța de apel făcând aplicarea corectă a prevederilor din legea privind taxele judiciare de timbru.

Având în vedere aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 334 din 12 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2018.