TEODORESCU c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 40891/04 prezentată de Gheorghe Cristian TEODORESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 25 noiembrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Ann Power, judecători și Santiago Quesada; Grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 octombrie 2004, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul Gheorghe Cristian Teodorescu, este un resortisant român născut în 1976 și are reședința în Targu-Mureș.

Guvernul român ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 10 septembrie 2002, S.G.N., șeful arhidiocezei ortodoxe din Târgu-Mureș și B.N., directorul Direcției departamentului pentru cultură și culte din Mureș, au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Târgu-Mureș cu o plângere penală împotriva reclamantului și a G.A. pentru calomnie. în luna iulie 2002, de către reclamant și de către G.A., jurnaliști, două articole referitoare la utilizarea banilor publici de către reprezentantul de la adresa ortodoxă, cu privire la aceste articole calomniatoare și lipsite de temei. Reclamanții s-au constituit părți civile. La o dată nespecificată, B.N.

și-a retras plângerea penală. În cadrul ședinței din 9 octombrie 2003, Tribunalul de Primă Instanță din Târgu-Mureș auux S.G.N. și reclamantul. Acesta din urmă și-a exprimat nevinovăția, și anume că nu a avut nicio intenție de a calomnia reclamantul, pe care l-a cercetat în legătură cu sursele care intenționau să rămână anonime, înainte de publicarea articolului, și pe care l-a solicitat și autorităților publice locale (direcția departamentală a finanțelor publice și administrația financiară Târgu-Mureș), fără succes. De asemenea, el a declarat că l-a sunat pe reclamant, care refuzase să răspundă la întrebările sale. Reclamantul și reclamantul au prezentat concluzii scrise, iar reclamantul a afirmat că, prin articolul său, le furniza cititorilor informații despre o persoană publică, în special informații despre calitățile reclamantului ca preot și politician.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2003, Tribunalul de Primă Instanță l-a condamnat pe reclamant pentru calomnie la o amendă penală de 10 000 000 de lei românești (ROL), în conformitate cu art. 206 din Codul Penal. 000 ROL în despăgubirea prejudiciilor morale, în temeiul articolelor 998 și 1000 din Codul civil. În plus, el a condamnat G.A., în solidar cu hebdomadarul, la plata a 25 000 000 ROL pentru daune morale. Invocând jurisprudența Curții, Tribunalul a considerat că echilibrul care trebuia să existe între protecția demnității victimei și libertatea de exprimare a jurnaliștilor a fost încălcat în speță și că articolele incriminate au încălcat dreptul la demnitate al reclamantului. La o dată nespecificată, recurentul, G.A.

și la.Hebdomadar civil responsabil au formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri. printr-o hotărâre din 30 aprilie 2004, tribunalul județean din Mureș a respins acțiunea confirmând raționamentul Tribunalului de Primă Instanță. GRIEF Invocând articolele 10 și 17 din Convenție, reclamantul se plânge că libertatea sa de exprimare a fost ignorată din cauza condamnării sale pentru calomnie la plata unei amenzi penale și a unor daune morale. Comisia reamintește în primul rând că, la 13 septembrie 2007, a decis să comunice guvernului dosarul reclamantului astfel cum este menționat mai sus. Prin aceeași scrisoare, reclamantului i s-a solicitat să fie reprezentat în fața Curții de către un consiliu ale cărui date de contact trebuiau indicate înainte de 22 octombrie 2007. La 17 decembrie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la fondul cererii.

Acestea au fost adresate reclamantului la 15 ianuarie 2008, care a fost invitată să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 26 februarie 2008. În lipsa unui răspuns din partea reclamantului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 7 august 2008, Curtea și-a atras atenția asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost Aceasta a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea ar putea șterge o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele ar da impresia că un reclamant nu intenționa să-și mențină cererea. Curtea constată că această scrisoare nu a fost solicitată de reclamantă la oficiul poștal care l-a informat cu privire la existența sa și constată că a rămas fără răspuns până în prezent.

În lumina celor menționate anterior, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alin. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 40891/04 présentée par Gheorghe Cristian TEODORESCU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 25 novembre 2008 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, juges, et de Santiago Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 28 octobre 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Gheorghe Cristian Teodorescu, est un ressortissant roumain né en 1976 et résidant à Targu-Mureș. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. R.-H.

Radu, du ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 10 septembre 2002, S.G.N., le chef de l’archidiocèse orthodoxe de Târgu-Mureș, et B.N., le directeur de la direction départementale pour la culture et les cultes de Mureș, saisirent le tribunal de première instance de Târgu-Mureș d’une plainte pénale à l’encontre du requérant et de G.A. pour diffamation. Ils se plaignaient de la publication, dans l’hebdomadaire Ziarul de Mureș au cours du mois de juillet 2002, par le requérant et G.A., journalistes, de deux articles portant sur l’utilisation de l’argent public par le représentant de l’église orthodoxe, estimant ces articles diffamatoires et dépourvus de base factuelle.

Les plaignants se constituèrent parties civiles. A une date non précisée, B.N. retira sa plainte pénale. Lors de l’audience du 9 octobre 2003, le tribunal de première instance de Târgu-Mureș entendit S.G.N. et le requérant. Ce dernier plaida son innocence, soutenant qu’il n’avait eu aucune intention de diffamer le plaignant, qu’il avait fait des recherches auprès des sources – lesquelles entendaient rester anonymes – avant la publication de l’article, et qu’il avait demandé également des éclaircissements aux autorités publiques locales (la direction départementale des finances publiques et l’administration financière Târgu-Mureș), sans succès. Il affirma avoir aussi téléphoné au plaignant, lequel avait refusé de répondre à ses questions.

Le requérant et le plaignant déposèrent des conclusions écrites. Le requérant fit valoir que, par son article, il fournissait aux lecteurs des informations relatives à une personne publique, en l’occurrence des informations sur les qualités du plaignant en tant que prêtre et homme politique. Par un jugement du 15 décembre 2003, le tribunal de première instance condamna le requérant pour diffamation à une amende pénale de 10 000 000 lei roumains (ROL), en vertu de l’article 206 du code pénal. Il le condamna également, solidairement avec l’hebdomadaire, à verser au plaignant 50 000 000 ROL en réparation du préjudice moral, sur le fondement des articles 998 et 1000 du code civil. En outre, il condamna G.A., solidairement avec l’hebdomadaire, au paiement de 25 000 000 ROL au titre du dommage moral.

Invoquant la jurisprudence de la Cour, le tribunal jugea que l’équilibre devant exister entre la protection de la dignité de la victime et la liberté d’expression des journalistes avait été rompu en l’espèce et que les articles incriminés avaient porté atteinte au droit à la dignité du plaignant. A une date non précisée, le requérant, G.A. et l’hebdomadaire civilement responsable formèrent un recours contre ce jugement. Par un arrêt du 30 avril 2004, le tribunal départemental de Mureș rejeta le recours en confirmant le raisonnement du tribunal de première instance. GRIEF Invoquant les articles 10 et 17 de la Convention, le requérant se plaint que sa liberté d’expression ait été méconnue du fait de sa condamnation pour diffamation au paiement d’une amende pénale et de dommages moraux.

EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants. Elle rappelle d’abord que le 13 septembre 2007 elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief du requérant tel qu’exposé ci-dessus. Par la même lettre, le requérant a été invité à se faire représenter devant la Cour par un conseil dont il devait indiquer les coordonnées avant le 22 octobre 2007. Or cette lettre est restée sans réponse. Le 17 décembre 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le fond de la requête.

Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 15 janvier 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 26 février 2008. Faute de réponse du requérant, par une lettre recommandée avec accusé de réception du 7 août 2008, la Cour a attiré son attention sur le fait que le délai imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’avait été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnaient à penser qu’un requérant n’entendait pas maintenir sa requête. Elle relève que cette lettre n’a pas été réclamée par la partie requérante auprès du bureau de poste qui l’avait informé de son existence, et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président