ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3472/2014

După deliberare,

asupra excepției necompetenței materiale a instanței supreme în soluționarea

cererii de strămutare, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 4 noiembrie 2014, urmare a declinării prin Sentința civilă nr. 89 F din

18 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, petentul Serviciul Public Centrale

Termice și Administrare Fond Locativ Călărași a solicitat strămutarea pricinii

ce face obiectul Dosarului nr. 5189/202/2014 al judecătoriei Călărași, pentru

motive de bănuială legitimă.

Prin Rezoluția din 3

decembrie 2014, având în vedere că judecata cauzei în Dosarul nr. 5189/202/2014

al Judecătoriei Călărași se desfășoară în baza dispozițiilor Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, astfel cum rezultă din încheierile

pronunțate în acest dosar, instanța a dispus transpunerea acestui dosar din

ședința camerei de consiliu CC 11, în completul CC 11 NCPC.

La termenul din data

de 4 decembrie 2014, instanța, față de dispozițiile art. 131 raportat la art.

142 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a invocat

excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

soluționarea cererii de strămutare.

Conform verificărilor

efectuate în sistemul informatic Ecris, dosarul ce face obiectul cererii de

strămutare a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 6

august 2014, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă și are ca obiect „contestație la executare", iar din

cuprinsul încheierilor pronunțate la 17 octombrie 2014 și la 7 noiembrie 2014,

rezultă că judecata în cadrul acestui dosar se desfășoară în baza dispozițiilor

legale din noul Cod de procedură civilă.

Or, instanța supremă

a fost învestită cu soluționarea unui incident procedural ce constă în

strămutarea Dosarului nr. 5189/202/2014 al Judecătoriei Călărași, astfel că

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

nu pot fi analizate în acest cadru procesual. Instanța învestită cu

soluționarea cererii de strămutare verifică exclusiv îndeplinirea sau

neîndeplinirea condițiilor legale pentru strămutarea dosarului, nicidecum nu

poate rezolva problema legii procesuale aplicabile litigiului a cărui

strămutare se solicită, care constituie o problemă de fond ce intră în

competența instanței învestite cu soluționarea dosarului. Singurul criteriu

care determină legea aplicabilă soluționării cererii de strămutare este dat de

temeiurile de drept procesual reținute de instanța pe rolul căreia se află

dosarul ce se solicită a fi strămutat.

Potrivit art 142

alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „cererea de

strămutare întemeiată pe motive de bănuială publică este de competența curții

de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un

tribunal din circumscripția acesteia..".

Având în vedere că

Judecătoria Călărași se află în circumscripția Curții de Apel București,

rezultă că această din urmă instanță este competentă material să soluționeze

cererea de strămutare, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 131

raportat la art. 142 din Legea nr. 134/2010, prezenta declinare de competență

va opera în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a cererii formulată de petentul Serviciul Public Centrale Termice

și Administrare Fond Locativ Călărași privind strămutarea pricinii care face

obiectul Dosarului nr. 5189/202/2014 al Judecătoriei Călărași, în favoarea

Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2014.

Procesat de GGC - LM