ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cornetu la data de 13 aprilie 2012, petentul D.Ș.A. a solicitat

instanței anularea Procesului-verbal de contravenție seria R12 nr. 0196283 din

21 martie 2012.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Sentința

civilă nr. 3194 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu, s-a

admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată din oficiu

și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Curtea de Argeș, cu motivarea că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.

XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, iar domiciliul petentului se află în

circumscripția Judecătoriei Curtea de Argeș.

2.2. Prin Sentința

civilă nr. 879 din data de 24 septembrie 2013, Judecătoria Curtea de Argeș a

admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată din oficiu

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Cornetu.

S-a constatat ivit

conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr.

76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor

începute după intrarea acestuia în vigoare.

A mai reținut că

potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența

în materie contravențională, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de

îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În fapt, se reține că

la data de 21 martie 2012 a fost întocmit Procesul-verbal de contravenție seria

R12 nr. 0196283, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a

contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul fără a deține

rovinietă valabilă.

Înalta Curte constată

că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la

data de 13 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.,

ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor

începute după intrarea acestuia în vigoare.

Înalta Curte reține

că potrivit dispozițiilor art. III din Legea nr. 2/2013, "Prin derogare de

la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002,

cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.".

De asemenea, se

reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora: (1)

Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit

dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se

judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi", trebuie

interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor expres

reglementate în acest articol.

Astfel, textul de

lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar

proceselor în primă instanță, precum și căilor de atac în materia

contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest

articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului

administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională,

având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două

tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acestei legi, din

denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată "Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal".

De asemenea, Înalta

Curte reține că prevederile alin. (1) - (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013

sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului

fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce

privește litigiile aflate în fond la curțile de apel și în recurs la Înalta

Curte de Casație și Justiție, în materia contenciosului administrativ și

fiscal.

Pentru aceste

considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr.

2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva

proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se

aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare,

acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul

săvârșirii contravenției.

Cum din

procesul-verbal de contravenție rezultă că locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentului este loc. Glina, jud. Ilfov, instanța competentă

a soluționa cauza este Judecătoria Cornetu.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe D.Ș.A. în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA

în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 februarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ