ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4762/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11

februarie 2011 la Tribunalul Bistrița-Năsăud reclamantul G.P. a contestat în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Casa de pensii a

Ministerului Apărării Naționale Decizia de pensie nr. 4688 din 31 decembrie

2010 solicitând să se dispună menținerea drepturilor de pensie stabilite

anterior prin Decizia nr. 0662136 din 16 decembrie 1996, obligarea pârâtei la

plata diferenței dintre cele două pensii și dobânzi legale, suspendarea

efectelor deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul

Bistrița-Năsăud prin Sentința civilă nr. 1786/F din 3 octombrie 2011 a admis

excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că instanța competentă se stabilește potrivit Legii nr.

19/2000, lege în vigoare la data emiterii deciziei contestate. Potrivit art.

156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul. În dosarul de față decizia atacată a fost emisă de Casa de pensii a

Ministerului Apărării Naționale și nu de casa teritorială de pensii.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Sentința civilă nr. 4115 din 24 aprilie 2013 a admis excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența în

favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale Tribunalul București a reținut că art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevede

că "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

În art. 154 din Legea

nr. 263/2010 se prevede: "(1)Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 respectiv la 1

ianuarie 2011, astfel că Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a

abrogat.

Art. 727 C. proc.

civ. arată că "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la

dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va

socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le

înlocuiesc".

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.

Este adevărat că

Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile codului de procedură

civilă, dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de

noua lege.

S-a reținut că este

aplicabilă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, adică

Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art.

156 din Legea nr. 19/2000.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență

ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți

de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud

pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se

stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii

acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost

abrogate expres.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, respectiv 11 februarie 2011, erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora "(1)Cererile îndreptate

împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul".

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al

textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul G.P. are domiciliul în

Bistrița competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - NN