ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1296/2013

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Constanței la data de 12 aprilie 2012 sub Dosar nr. 2592/212/2012,

petentul O.C.H. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a

contravenției din 11 ianuarie 2012 întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale SA - Centrul de Studii Tehnice și Informatică - CESTRIN.

În motivarea plângerii,

petentul a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție menționat, a fost sancționat

cu amendă în cuantum de 125 RON, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției

prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 constând în aceea că, la data

de 28 iulie 2011, ora 18:53, pe DN 2A la km 196+400m, O., autovehiculul, proprietatea

petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Petentul a susținut

că situația de fapt nu corespunde realității, fapta nefiind imputabilă acestuia

întrucât, la momentul săvârșirii contravenției, autovehiculul nu se mai afla în

proprietatea sa, fiind vândut unei alte persoane la data de 19 mai 2011, iar cel

care conducea autoturismul la data comiterii faptei nu era el, ci, fie noul proprietar,

fie altă persoană căreia acesta din urmă i-ar fi încredințat mașina.

Prin sentința

civilă nr. 6420 din 12 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2592/212/2012, Judecătoria

Constanța, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului

1 București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile

art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora „împotriva procesului-verbal de

constatare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la

comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta",

iar locul constatării faptei este situat în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului

1 București.

Investită prin

declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 19468

din 29 octombrie 2012 și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei

instanțe sesizate, Judecătoria Constanța și, constatând ivit conflict negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că, în lipsa unor norme de competență

speciale inserate de legiuitor în dispozițiile O.G. nr. 15/2002, devin aplicabile

dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora plângerea este

de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Prin procesul

verbal de constatare și sancționare a contravenției contravenție din 11

ianuarie 2012 întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 RON, pentru faptul

că în data de 28 iulie 2011, ora 18:53, pe DN 2A km 196 +400m, O., vehiculul categoria

A aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Locul săvârșirii

contravenției trebuie stabilit prin raportare la conținutul constitutiv al faptei,

distinct de locul întocmirii procesului-verbal de contravenție. Astfel, așa cum

rezultă din actul de sancționare, locul săvîrșirii coontravenției este consemnat

DN 2A km 196 +400m, O., iar data faptei contravenționale este 28 iulie 2011.

Faptul că agentul

constatator a întocmit procesul-verbal de contravenție la sediul Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale nu determină decât locul unde s-a întocmit

actul de sancționare, fără însă a fi în același timp și locul săvârșirii faptei

contravenționale reținute în sarcina petentului, atâta timp cât la rubrica "locul

săvârșirii" s-a consemnat ca fiind DN 2A km 196 +400m, O..

Considerentul

locului constatării faptei instituit prin dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002

nu este aplicabil cauzei, fapta contravențională reținută în sarcina petentului

fiind încadrată în dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, și nu în

temeiul normelor din materia contravențională instituite prin O.U.G. nr. 195/2002,

astfel încât criteriul locului constatării faptei instituit prin art. 118 din O.U.G.

nr. 195/2002 nu constituie norma de stabilire a competenței teritoriale în prezenta

cauză.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza

art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Fapta pentru care

a fost întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză este

reglementată și sancționată de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, conform căruia

„fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și

se sancționează cu amenda".

Potrivit art.

10 din același act normativ, „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile

dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Dispozițiile

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 stabilesc competența teritorială de a soluționa

plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție în favoarea judecătoriei în

a cărei rază s-a săvârșit contravenția.

În speță, din

verificările efectuate cu prilejul cercetării cauzei la Judecătoria Sectorului 1

București a rezultat că locul săvârșirii contravenției este localitatea O., județul

Constanța, DN 2A km 196+400m, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei

Constanța.

Față de cele reținute,

Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența

judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța în a cărei rază teritorială

s-a săvârșit contravenția.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 8 martie 2013.