ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1296/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanței la data de 12 aprilie 2012 sub Dosar nr. 2592/212/2012, petentul O.C.H. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției din 11 ianuarie 2012 întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA - Centrul de Studii Tehnice și Informatică - CESTRIN. În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție menționat, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 125 RON, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 constând în aceea că, la data de 28 iulie 2011, ora 18:53, pe DN 2A la km 196+400m, O., autovehiculul, proprietatea petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Petentul a susținut că situația de fapt nu corespunde realității, fapta nefiind imputabilă acestuia întrucât, la momentul săvârșirii contravenției, autovehiculul nu se mai afla în proprietatea sa, fiind vândut unei alte persoane la data de 19 mai 2011, iar cel care conducea autoturismul la data comiterii faptei nu era el, ci, fie noul proprietar, fie altă persoană căreia acesta din urmă i-ar fi încredințat mașina. Prin sentința civilă nr. 6420 din 12 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2592/212/2012, Judecătoria Constanța, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 118 din O.U.G.

nr. 195/2002 potrivit cărora „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta", iar locul constatării faptei este situat în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București. Investită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 19468 din 29 octombrie 2012 și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Constanța și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că, în lipsa unor norme de competență speciale inserate de legiuitor în dispozițiile O.G.

nr. 15/2002, devin aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora plângerea este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contravenție din 11 ianuarie 2012 întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 RON, pentru faptul că în data de 28 iulie 2011, ora 18:53, pe DN 2A km 196 +400m, O., vehiculul categoria A aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Locul săvârșirii contravenției trebuie stabilit prin raportare la conținutul constitutiv al faptei, distinct de locul întocmirii procesului-verbal de contravenție.

Astfel, așa cum rezultă din actul de sancționare, locul săvîrșirii coontravenției este consemnat DN 2A km 196 +400m, O., iar data faptei contravenționale este 28 iulie 2011. Faptul că agentul constatator a întocmit procesul-verbal de contravenție la sediul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale nu determină decât locul unde s-a întocmit actul de sancționare, fără însă a fi în același timp și locul săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, atâta timp cât la rubrica "locul săvârșirii" s-a consemnat ca fiind DN 2A km 196 +400m, O.. Considerentul locului constatării faptei instituit prin dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 nu este aplicabil cauzei, fapta contravențională reținută în sarcina petentului fiind încadrată în dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2002, și nu în temeiul normelor din materia contravențională instituite prin O.U.G. nr. 195/2002, astfel încât criteriul locului constatării faptei instituit prin art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 nu constituie norma de stabilire a competenței teritoriale în prezenta cauză. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Fapta pentru care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză este reglementată și sancționată de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, conform căruia „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda". Potrivit art. 10 din același act normativ, „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 stabilesc competența teritorială de a soluționa plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție în favoarea judecătoriei în a cărei rază s-a săvârșit contravenția. În speță, din verificările efectuate cu prilejul cercetării cauzei la Judecătoria Sectorului 1 București a rezultat că locul săvârșirii contravenției este localitatea O., județul Constanța, DN 2A km 196+400m, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța. Față de cele reținute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța în a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 martie 2013.