ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3097/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3097/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile
art.
256
C. proc.
civ.
,
asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dâmbovița, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâta
Primăria municipiului Târgoviște, prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce
se va pronunța să se constate existența dreptului de autor asupra lucrării
reprezentând bustul lui Radu de la Afumați; să se constate încălcarea de către
pârâtă a disp.art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor
și drepturile conexe, precum și încălcarea drepturilor morale, în calitate de
autor al lucrării Radu de la Afumați; obligarea pârâtei la plata sumei de 11.000
lei, reprezentând valoarea drepturilor de autor, așa cum s-a menționat în
oferta financiară de participare la concursul organizat de pârâtă, precum și
obligarea la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale și la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 2007 a participat la concursul de creație și execuție a monumentului Aleea Voievozilor din Târgoviște
cu lucrarea reprezentând bustul lui Radu de la Afumați, organizat de Administrația Publică Municipală - Consiliul local și Primăria
Târgoviște în baza regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, a
caietului de sarcini și a fișei de date achiziție, la care participanții au
depus busturile realizate în ipsos sau lut, însoțite de piese scrise sau
desenate, ilustrând și detaliind concepția estetică și motivațiile propunerii
acestora, iar după finalizarea concursului, autorii stabiliți câștigători
trebuiau să-și prezinte lucrările la C.N.A.M. de pe lângă Ministerul Culturii
și Cultelor, urmând ca în funcție de observațiile și condițiile formulate,
autorii să le transpună în bronz.
S-a mai susținut că
la finalul concursului, reclamantul a fost înștiințat că lucrarea reprezentând
bustul lui Radu de la Afumați a fost declarată necâștigătoare, iar în luna
octombrie 2007, după terminarea concursului, reclamantul s-a deplasat în
Târgoviște în vederea recuperării lucrării, ocazie cu care a constatat că
lucrarea sa a dispărut.
Prin acțiunea civilă
înregistrată sub nr. 5342/120/2008 pe rolul aceluiași tribunal, reclamantul C.A.
a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Târgoviște, prin primar,
pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența dreptului
de autor asupra lucrărilor reprezentând bustul lui Matei Basarab și bustul lui
Constantin Brâncoveanu; să se constate încălcarea de către pârâtă a disp.art. 10
lit. d) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe;
să se constate încălcarea de către pârâtă a drepturilor morale ale
reclamantului, în calitate de autor al lucrărilor Matei Basarab și Constantin
Brâncoveanu; obligarea pârâtei la plata sumei de 24.000 lei, reprezentând
valoarea drepturilor de autor pentru lucrarea Matei Basarab, suma de 12.000 lei
și pentru lucrarea Constantin Brâncoveanu, aceeași sumă așa cum s-a menționat
în ofertele financiare depuse la dosarul de participare la concursul organizat
de către Primăria Târgoviște; la plata sumei de 20.000 lei, pentru lucrarea
Matei Basarab, suma de 10.000 lei și pentru lucrarea Constantin Brâncoveanu,
suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale și la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că în anul 2007 a participat la concursul de creație și
execuție a monumentului Aleea Voievozilor din Târgoviște cu lucrările
reprezentând bustul lui Matei Basarab și al lui Constantin Brâncoveanu,
organizat de Administrația publică municipală - Consiliul local și Primăria
Târgoviște în baza regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, a
caietului de sarcini și a fișei de date achiziție, la care participanții au
depus busturile realizate în ipsos sau lut, însoțite de piese scrise sau
desenate, ilustrând și detaliind concepția estetică și motivațiile propunerii
acestora, iar după finalizarea concursului, autorii stabiliți câștigători
trebuiau să-și prezinte lucrările la C.N.A.M. de pe lângă Ministerul Culturii
și Cultelor, urmând ca în funcție de observațiile și condițiile formulate,
autorii să le transpună în bronz.
S-a mai susținut că
la finalul concursului, reclamantul a fost înștiințat că lucrările sale au fost
declarate necâștigătoare, iar în luna octombrie 2007, după terminarea
concursului, reclamantul s-a deplasat în Târgoviște în vederea recuperării lucrărilor,
ocazie cu care a constatat că lucrarea Matei Basarab a dispărut, iar cea
reprezentând bustul lui Constantin Brâncoveanu a fost distrusă.
La 24 noiembrie 2008,
cele două dosare au fost conexate.
Prin sentința civilă nr.
1429 din 15 septembrie 2010, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea
reclamantului P.C., a constatat existența dreptului de autor a acestuia asupra
lucrării de sculptură reprezentând bustul lui Radu de la Afumați și a obligat pârâta să plătească reclamantului sumele de 11.000 lei despăgubiri
materiale pentru această lucrare și 10.000 lei despăgubiri morale.
Prin aceeași
sentință, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantului C.A., a constatat
existența dreptului de autor a acestuia asupra lucrărilor de sculptură
reprezentând bustul lui Matei Basarab și Constantin Brîncoveanu și a obligat
pârâta să plătească reclamantului sumele de 12.000 lei reprezentând despăgubiri
materiale pentru lucrarea bustul lui Matei Basarab și 33.048 lei pentru
lucrarea bustul lui Constantin Brîncoveanu, precum și 10.000 lei despăgubiri
morale.
Totodată, tribunalul
a obligat aceeași pârâtă să plătească reclamantului P.C. suma de 4.341 lei
cheltuieli de judecată și reclamantului C.A. suma de 3.533 lei cheltuieli de
judecată.
Prin Decizia civilă nr.
38 din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul
reclamantului C.A. și a admis apelul pârâtei Primăria municipiului Târgoviște -
prin primar, schimbând în parte sentința în sensul că a înlăturat obligarea
apelantei-pârâte la plata de daune morale către apelantul-reclamant C.A. și
intimatul-reclamant P.C., fiind menținută în rest sentința.
Prin Decizia civilă nr.
606 din data de 03 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis
recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgoviște, prin primar, a
casat în parte decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de
aceeași pârâtă la aceeași curte de apel, fiind menținute celelalte dispoziții
ale deciziei.
Prin aceeași decizie
au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P.C. și C.A.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de recurs a reținut că recursul reclamanților
,
ce au formulat critici identice, relative la greșita respingere
a
cererii de acordare
a
daunelor
morale pentru
prejudiciul pretins cauzat prin fapta pârâtei,
este nefondat.
S-a arătat că această solicitare
a
fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 10 lit. d)
din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, ce prevăd
că
autorul
unei opere are „dreptul la respectarea integrității operei și de a se opune
oricare modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază
onoarea sau reputația sa”.
În ceea ce privește
limitele protecției conferite unei opere prin legea specială, s-a constatat că
nu este viabilă distincția realizată de către instanța de apel între alterarea
viziunii creatoare a autorului și acțiunea mecanică ce a condus la afectarea
integrității opere, întrucât cel de-al doilea element menționat reprezintă
mijlocul prin care se obține un rezultat păgubitor, în timp ce primul element
este chiar acest rezultat, la care se poate ajunge inclusiv printr-o acțiune
mecanică de distrugere fizică, totală sau parțială, a operei.
A
reținut instanța de control judiciar că pentru a fi în prezența unei încălcări
a dreptului moral la respectarea operei, în sens larg, în conformitate cu art. 10
lit. d) din Lege, prejudiciul moral, indiferent de modalitatea în care este
produs,
trebuie să constea în
afectarea onoarei sau a reputației autorului, valori expres prevăzute de
legiuitor, nefiind așadar suficientă simpla atingere fizică, fiind necesar ca
aceasta să fie de o anumită consistență și gravitate, astfel
încât să
afecteze onoarea și
reputația autorului, consecință ce echivalează cu denaturarea viziunii artistice
a autorului asupra operei sale, după cum, în mod corect, a considerat instanța
de apel.
S-a
mai arătat că evaluarea potențialului prejudiciabil al atingerii, în raport de
valorile morale pretins lezate, este la latitudinea instanței de judecată
,
pe baza probatoriului administrat, ținându-se cont de faptul că, deși
autoaprecierea autorului este importantă, impactul faptei prejudiciabile asupra
concepției artistice este, în egală măsură, un element obiectiv, în aprecierea
căruia se poate recurge la proba testimonială, ce a fost efectiv administrată
în cauză.
În
acest context, s-a reținut că instanța de apel a dat în
mod corect eficiență declarațiilor martorilor audiați, iar constatările astfel
formulate nu pot fi reapreciate în această fază procesuală, finalitate urmărită
de către recurenți prin referirile la alte probe administrate, deoarece nu
reprezintă o chestiune de legalitate a deciziei, ci de temeinicie, ce excede
atribuțiilor instanței de control judiciar, circumscrise cazurilor prevăzute de
art.
304 C. proc. civ.
Totodată,
s-a arătat că pentru ca răspunderea unui terț să fie atrasă, este necesară
întrunirea cumulativă a condițiilor deduse din art.
998
și
999 C. civ.
,
astfel încât neîndeplinirea uneia, în speță, a prejudiciului moral, împiedică
reținerea uneia asemenea consecințe.
S-a mai observat că
susținerile referitoare la prejudiciul moral coincid cu cele formulate în
sprijinul pretenției de reparare a prejudiciului material suferit prin
distrugerea, respectiv dispariția fizică a operelor, așadar alterarea
integrității lucrărilor, iar ambele instanțe de fond au constatat existența
unui prejudiciu material produs reclamanților, fie prin deteriorarea ca urmare
a unor acțiuni mecanice, fie prin dispariția fizică a lucrărilor fiind inadmisibilă
o dublă reparare a aceleiași consecințe păgubitoare.
În ceea ce privește
recursul declarat de către pârâta Primăria municipiului Târgoviște, s-a
observat că instanța de apel a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ
cerințele răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998 și 999 C. civ., dar
cu toate acestea, a acordat despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat
reclamanților, raționamentul juridic pe care se întemeiază o astfel de soluție
fiind eronat, deoarece simpla neîntrunire a unuia elementele răspunderii civile
delictuale este suficientă pentru respingerea cererii în pretenții cu o
asemenea cauză juridică.
S-a
mai reținut că această greșeală de judecată ar
fi
putut fi înlăturată în contextul art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., însă numai dacă
deciz
ia
recurată cuprindea argumentele relevante în legătură cu fiecare element al
răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a persoanei juridice, pentru
a face posibilă cercetarea legalității deciziei sub aspectul întrunirii sau a
neîntrunirii condițiilor unei asemenea răspunderi.
Or,
s-a reținut că din cuprinsul deciziei recurate lipsesc, însă, considerentele
care au condus instanța la soluția de acordare de despăgubiri, după ce s-a
conchis, în prealabil, tot nemotivat, în sensul că deși nu sunt întrunite
cumulativ condițiile răspunderii, ar exista, totuși, vinovăție în forma culpei.
S-a
constatat că în realitate, însăși situația de
fapt nu
a
fost cert și neechivoc stabilită, astfel încât nu ar fi, oricum, posibilă
exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs.
A
arătat instanța de control judiciar că instanța de apel nu a arătat în ce
constă fapta ilicită a pârâtei, dacă lucrările ar fi trebuit să se afle în
detenția acesteia și pentru cât timp, dacă pârâta avea vreo obligație legată de
detenția lucrărilor și
în ce
mod
și-a îndeplinit-o, arătându-se că faptul că lucrările s-au deteriorat ori chiar
nu mai există în materialitatea lor are o valoare diferită în cazul în care
pârâta ar fi avut o anumită obligație rezultată din regulamentul de concurs de
cel în care o asemenea îndatorire nu ar putea fi identificată, putând conduce
la rezultate diferite, respectiv la constatarea ori înlăturarea răspunderii
pârâtei pentru prejudiciul creat prin degradarea operelor.
În
acest context, s-a conchis că ar fi trebuit să se analizeze prevederile
regulamentului de concurs, stabilindu-se dacă acestea menționează un anumit
termen pentru ridicarea lucrărilor de la Primărie de către competitorii necâștigători, precum și eventuale obligații ale autorității administrative în
legătură cu deținerea lucrărilor, neputându-se ignora nici faptul că lucrările
de sculptură au ajuns în deținerea pârâtei prin actul de voință al autorilor
lor, care le-au încredințat Primăriei în vederea participării la concursul organizat
de autoritatea administrativă.
De asemenea, s-a apreciat că instanțele de
fond ar fi trebuit să determine natura raportului juridic astfel creat, dacă
acesta este de natură contractuală, corespunde unui contract reglementat de
Codul civil - de pildă depozitul - sau unei convenții nenumite, care este
conținutul raportului juridic, respectiv drepturile și obligațiile asumate de
părți, precum și regulile ce-i sunt aplicabile, inclusiv sub aspectul duratei.
S-a mai arătat că,
deși a stabilit că în ceea ce privește deteriorarea, dispariția fizică a
lucrărilor, operează răspunderea civilă delictuală pentru faptă proprie a
pârâtei, instanța de apel nu a argumentat această apreciere, în raport de
împrejurarea că operele în discuție au fost remise pârâtei chiar de către
autorii lor, cu atât mai puțin nu a demonstrat că ar fi întrunite elementele
acestei răspunderi, deduse din prevederile art. 998 și 999 C. civ.
Aspectele relevate
interesează, în egală măsură, condiția vinovăției (reținută, de asemenea
nemotivat, de către instanța apel a fi fost întrunită în cauză, sub forma
culpei).
S-a apreciat că în
acest context, instanța de apel ar fi trebuit să stabilească dacă nu cumva
reclamanții înșiși sunt în culpă pentru lăsarea bunurilor în detenția pârâtei,
ceea ce presupune, în prealabil, analizarea regulamentului de concurs și, în
egală măsură, derularea efectivă a evenimentelor în primul rând, momentul la
care reclamanții au solicitat restituirea bunurilor, o eventuală culpă a
reclamanților determinând, după caz, fie înlăturarea totală a vinovăției
pârâtei, fie reducerea acesteia cu dozarea proporțională a despăgubirilor.
Referitor la al
doilea aspect invocat prin motivele de recurs, ce vizează modul de calcul al
despăgubirilor materiale exclusiv pentru lucrarea Constantin Brâncoveanu,
creată de către reclamantul A.C., s-a reținut că pârâta critică obligarea sa la
plata valorii totale a lucrării, în loc de plata cheltuielilor necesare
aducerii bunului deteriorat la starea inițială, precum și criteriul de evaluare
a lucrării, indicat de către expertul la care a apelat prima instanță în cauză,
respectiv „valoarea artistică”, formulându-se de către pârâtă susțineri
similare prin motivele de apel.
A reținut instanța de
recurs că instanța de apel s-a limitat la constatarea că stabilirea
prejudiciului pentru respectiva sculptură s-a realizat pentru lucrarea
artistică propriu-zisă, și nu prin raportare la valoarea de circulație a
bunului respectiv, constatare ce nu echivalează cu argumentarea soluției
adoptate, nefiind analizate
în concret susținerile apelantei, nearătându-se dacă
există vreo distincție între valoarea artistică a unei opere de sculptură și
valoarea de circulație a acesteia și, în caz afirmativ, în ce constau aceste
diferențe și argumentele pentru care este aplicabil criteriul reținut de către
prima instanță și nu cel pretins de către pârâtă.
Totodată,
s-a reținut că nu s-a arătat nici motivul pentru care au fost înlăturate
susținerile apelantei relative la raportarea, în evaluarea despăgubirilor
pentru prejudiciul material, la contravaloarea dreptului de autor cuprinsă în
oferta financiară depusă de către reclamantul Adrian Curcan la dosarul de participare
la concurs.
Cu
privire la conținutul obligației stabilite în sarcina
pârâtei, în sensul acordării contravalorii lucrării și nu doar a cheltuielilor
necesare
restaurării acesteia, s-a constatat absența oricăror
considerente în cuprinsul deciziei.
În
rejudecarea apelului declarat de pârât, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă,
prin Decizia nr. 87 din 27 noiembrie 2012, a respins calea de atac, ca
nefondată, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit Regulamentului
de organizare și desfășurare a concursului de creație pentru realizarea „Aleii
Voievozilor” de la Târgoviște, Consiliul local și Primăria municipiului
Târgoviște au organizat în anul 2007 concursul de creație și execuție a unui
ansamblu monumental intitulat „Aleea Voievozilor de la Târgoviște”, ansamblu ce urma a fi amplasat în incinta Parcului Chindia din municipiul
Târgoviște constând în 33 de busturi ale unor voievozi.
În speță, astfel cum
se arată la cap. V pct. 1 din regulamentul de concurs, acesta a fost „un
concurs public de creație deschis participării autorilor individuali sau
reuniți în grupe/colective de lucru”, stipulându-se la pct. 2 al cap. V că prin
participarea la concurs, se presupune că persoanele fizice care vor propune
una/mai multe lucrări își asumă statutul de autor.
În cap. VI al
regulamentului sus-menționat au fost reglementate aspecte legate de etapele
concursului de creație, modalitățile de înscriere, evaluare și contestații,
stipulându-se în mod expres la art. 4 că autorii înscriși la concurs vor
depune, în vederea jurizării, machete/machetele realizate la scara 1/1, cu
înălțimea indicată, eventual însoțite de piese scrise sau desenate, ilustrând
sau detaliind concepția estetică și motivația propunerii acesteia, iar la art. 5
s-a prevăzut că în urma jurizării machetelor se va (vor) desemna
autorul/autorii Ansamblului Monumental, urmând ca acesta/aceștia să negocieze,
potrivit legilor în vigoare, condițiile în care se va/vor realiza
lucrarea/lucrările.
De asemenea, la art. 6
al cap. VI din regulament s-a prevăzut că pentru examinarea machetelor depuse
în concurs se va constitui un juriu al concursului, prin dispoziția Primarului
Municipiului Târgoviște, care se va emite după expirarea termenului de depunere
a machetelor, juriul astfel constituit urmând să hotărască cu privire la
regulile, criteriile și modalitățile de examinare, iar la art. 7 al cap. VI sunt
cuprinse dispoziții referitoare la contestațiile privind deciziile juriului
concursului.
Data limită de
înscriere și de depunere a machetelor și a schiței de soclu a fost stabilită ca
fiind 18 iunie 2007, iar data de finalizare a jurizării prin anunțarea publică
a câștigătorului/câștigătorilor a fost stabilită la 22 iunie 2007.
Din analiza
dispozițiilor regulamentului de concurs, mai sus arătate, a rezultat că acesta
a presupus, în mod necesar, depunerea de către autorii participanți la concurs
a machetelor realizate de aceștia în condițiile stipulate de regulament,
machete ce au fost examinate de juriul din concurs, astfel cum rezultă din
procesul-verbal al ședinței juriului de evaluare întocmit la data de 18 iunie 2007.
Intimații-reclamanți
P.C. și C.A. au participat la concursul sus-menționat, reclamantul P.C. cu
lucrarea reprezentând bustul lui Radu de la Afumați, iar reclamantul C.A. cu două lucrări reprezentând bustul lui Matei Basarab și bustul lui Constantin
Brâncoveanu, însă aceștia nu au obținut punctajul necesar câștigării
concursului, ambii formulând contestații conform dispozițiilor din regulament.
De menționat, că în
regulamentul de concurs s-au prevăzut o serie de condiții pentru participarea
la concurs, ce au presupus ca artistul să posede studii de specialitate și/sau
să fie membru al Uniunii Artiștilor Plastici, secția Sculptură și/sau Artă
Monumentală, precum și experiență dovedită/certificată prin execuția a 1-5
lucrări monumentale (bronz/piatră), stipulându-se în mod expres la art. 2 din
cap. VI că la concurs pot participa persoanele având calitatea de autor în
sensul Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Deși regulamentul de
organizare și desfășurare a concursului, ce a fost aprobat de primar, a cuprins
dispoziții privitoare, printre altele, la tema concursului, condițiile de
participare, etapele concursului de creație, modalitățile de înscriere,
evaluare și contestație, calendarul de desfășurare a concursului, în regulament
nu a fost reglementat un aspect deosebit de important legat de concurs,
respectiv cel privind obligațiile organizatorului concursului referitoare la
depozitarea machetelor realizate de participanți la concurs, condițiile și
termenele în care se realizează aceasta, limitele răspunderii, obligațiile
participanților la concurs care nu au câștigat legate de preluarea machetelor
depuse în vederea jurizării, concursul presupunând în mod obligatoriu, astfel
cum s-a arătat mai sus, depunerea machetelor respective de către autorii
participanți, în vederea jurizării de către juriul concursului numit prin
dispoziția Primarului municipiului Târgoviște.
Obligația
reglementării detaliate și coerente a aspectelor sus-menționate cade în mod
evident în sarcina organizatorului concursului, de vreme ce concursul în sine a
presupus, în mod necesar, examinarea tuturor machetelor depuse în concurs de
către juriul numit special în acest sens, toate machetele fiind încredințate la
momentul jurizării, în mod indubitabil, de către toți participanții la concurs,
organizatorului acestuia.
Apelanta-pârâtă a
ignorat reglementarea acestor aspecte, deși în cauză era vorba de un concurs de
o amploare deosebită, Ansamblul Monumental urmând a fi constituit din 33 de
busturi, ce a presupus participarea a numeroși artiști plastici din țară, ale
căror machete constituiau în mod indubitabil creații protejate de Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările
ulterioare, indiferent dacă acestea au fost sau nu declarate câștigătoare de
către juriul concursului.
Având în vedere
considerentele mai sus arătate și probatoriile administrate în cauză, în mod
corect a conchis prima instanță că în cauză sunt îndeplinite cerințele
prevăzute de art. 998, 999 C. civ. privitoare la răspunderea civilă delictuală,
ce presupun existența unui prejudiciu cauzat intimaților-reclamanți, fapta
ilicită a apelantei-pârâte, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și
prejudiciu, precum și vinovăția apelantei-pârâte, toate aceste condiții fiind
întrunite cumulativ în speța de față.
Nu s-a reținut,
astfel cum a pretins apelanta-pârâtă, că și intimații-reclamanți s-ar afla în
culpă pe motiv că o perioadă îndelungată de timp de la data finalizării
concursului nu ar fi manifestat niciun interes cu privire la lucrările lor, iar
abia în octombrie 2007 și-au manifestat intenția de a-și ridica machetele, câtă
vreme rezultă din înscrisurile depuse la dosar că aceștia au formulat
contestații conform dispozițiilor regulamentului concursului - fiind evident în
acest context că lucrările nu puteau fi ridicate imediat de către
intimații-reclamanți - iar pe de altă parte, probatoriul testimonial
administrat în cauză la prima instanță conduce la concluzia că
intimații-reclamanți au încercat recuperarea lucrărilor și anterior lunii
octombrie 2007, nereușind acest lucru.
De precizat că
potrivit art. 7 din cap. VI al regulamentului de concurs, contestațiile privind
deciziile juriului trebuia depuse la Primăria municipiului Târgoviște - Registratură în trei zile de la comunicarea rezultatelor.
Drept urmare, în luna
octombrie 2007, lucrarea bustul lui Radu de la Afumați cu care participase la concurs intimatul-reclamant P.C., nu a mai fost găsită, iar în
privința lucrărilor cu care a participat intimatul-reclamant C.A., bustul lui
Constantin Brâncoveanu nu a mai fost găsit, în timp ce bustul lui Matei Basarab
a fost găsit deteriorat, întocmindu-se la data de 16 octombrie 2007 un
proces-verbal de predare-primire încheiat între intimatul-reclamant C.A. și
reprezentantul primăriei, consilier R.M., cu ocazia ridicării bustului
Constantin Brâncoveanu, în care se menționează că este deteriorat.
În consecință, nu a fost
reținută o culpă comună a părților la producerea prejudiciului, în cauză culpa
aparținând în exclusivitate apelantei-pârâte.
Neîntemeiată a fost considerată
și critica privitoare la întinderea despăgubirilor materiale acordate de prima
instanță intimatului-reclamant C.A., reprezentând echivalentul prejudiciului
cauzat acestuia ca urmare a deteriorării lucrării bustul lui Constantin
Brâncoveanu, despăgubiri în sumă de 33.048 lei.
Astfel, s-a reținut
că pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a încuviințat la
solicitarea intimatului-reclamant C.A. efectuarea în cauză a unei expertize de
specialitate, dispunându-se ca expertul desemnat să identifice și să
stabilească deteriorările existente asupra lucrării de sculptură Constantin
Brâncoveanu; stabilirea calității formale în baza căreia se va analiza
importanța artistică a lucrării de sculptură, a creativității, precum și
susținerile ce decurg din tehnica de execuție; evaluarea lucrării de sculptură
Constantin Brâncoveanu având în vedere calitatea inițială a acesteia și nu cea
deteriorată, precum și stabilirea dacă lucrarea poate fi refăcută și cu ce
costuri și dacă prin refacerea lucrării aceasta se aduce la starea inițială,
atât din punct de vedere de material cât și artistic.
Lucrarea în cauză a
fost efectuată de către expert P.Ș., critic și istoric de artă, care a răspuns
în mod detaliat și argumentat tuturor obiectivelor fixate de instanță.
Astfel, expertul a
arătat care sunt deteriorările lucrării Constantin Brâncoveanu, pe care le-a
cuprins în două categorii ce privesc: zona afectată-deteriorări interioare și
exterioare și severitatea deteriorărilor-grave și superficiale, toate acestea
fiind consecința unor acțiuni mecanice-lovire, aruncare, rostogolire.
S-a arătat de către
expert că deteriorările interioare privesc afectarea eșafodajului, a
scheletului interior ce susține scheletul lucrării, iar cele exterioare privesc
o gamă mai largă de afecțiuni, de la simpla murdărire și julituri superficiale,
până la crăpături în profunzime și pierdere consistentă de substanță și părți
componente.
În ceea ce privește
stabilirea calității formale, analiza importanței artistice, a nivelului
creativității, precum și a modului în care acestea sunt susținute prin tehnica
de execuție, s-a arătat că lucrarea de sculptură este realizată în manieră
clasică, reprezentând un bust ce pune în valoare portretul, preocuparea
principală a sculptorului fiind atât redarea cu acuratețe a fizionomiei
modelului, cât și sugerarea psihologiei acestuia, construcția având
monumentalitate și măreție, iar forma sculpturală propriu-zisă este lucrată în
planuri mari, accentuându-se puternic ansamblul fizionomic, fără ezitări de
discurs și fără pierderi în detalii.
S-a subliniat de
către expert că prin concepție și elaborare, lucrarea Constantin Brâncoveanu
este o operă de creație, de proiecție artistică și nu o copie după un reper
preexistent sau o multiplicare mecanică, făcându-se în continuare trimitere la
tehnica de execuție.
Lucrarea a fost
evaluată de către expert, ca lucrare în sine, dincolo de orice intenție de
așezare în spațiul public sau de turnare în material definitiv, respectiv
bronz, între 8.000 și 10.000 euro, în această evaluare neintrând procedurile
tehnice cuantificabile, specifice sculpturii ambientale, adică material
definitiv, turnare, amplasare, etc., ci exclusiv natura ei de unicat, concepția
artistică, viziunea asupra motivului și realizarea nemijlocită.
În final, cu privire
la obiectivul patru al lucrării, prin care s-a cerut ca expertul să stabilească
dacă lucrarea poate fi refăcută, cu ce costuri și dacă este posibilă aducerea
ei la starea inițială, atât din punct de vedere material, cât și artistic,
expertul a arătat că superficial, lucrarea poate fi restaurată, costurile unei
asemenea operațiuni nedepășind 1.000 de euro, dar ce se poate restaura este
doar expresia, pentru că prin dislocarea eșafodajului, ea nu mai este decât o
carcasă de ghips, fiindu-i compromise elementele de rezistență, iar în interior
nu se poate interveni decât prin metode foarte laborioase, de secționare a
lucrării și apoi de reconstrucție, ceea ce înseamnă, de fapt, refacerea
acesteia.
S-a mai arătat de
către expert că dacă lucrarea în gips rămâne așa, ca lucrare în sine, aceasta
este material compromisă.
Apelanta-pârâtă a
formulat și obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, cu privire
la care expertul a răspuns, de asemenea, în mod detaliat, arătându-se că lucrările
de artă nu pot fi nici judecate, nici evaluate prin cuantificarea costurilor
materiale și a manoperei, ele nefiind suma aritmetică a materialelor brute
pentru realizarea lor, iar statutul unei lucrări de artă este cu totul altul
decât cel al unui obiect oarecare.
S-a mai arătat de
către expert că lucrarea Constantin Brâncoveanu nu a fost restaurată din
pricina faptului că daunele sunt atât de profunde încât simpla restaurare
expresivă nu rezolvă problema.
Totodată, s-a
specificat că nu are nicio relevanță în cauză costul materialelor, nici în
cazul creației și nici acela al restaurării structurale sau expresive,
specificându-se faptul că pentru lucrarea Constantin Brâncoveanu, pentru a
rămâne în forma de gips, netranspusă în material definitiv, adică în bronz, aceasta
nu este restaurabilă.
În privința
obiecțiunii apelantei-pârâte, care a cerut ca expertul să explice diferența
mare de preț dintre lucrarea evaluată inițial de către intimatul-reclamant C.A.
la 12.000 de lei și valoarea stabilită de expert, acesta din urmă a arătat că
valoarea de 12.000 lei privea macheta, adică faza intermediară, iar în cazul
câștigării concursului, prețul întregii lucrări, transpunere, amenajare,
amplasare, se ridica la câteva zeci, sau chiar sute de mii de euro, adevărata
valoare a lucrării fiind cea finală și nu cea inițială.
De asemenea, expertul
a învederat că atâta vreme cât lucrarea nu a fost selectată, ea nu mai este o
machetă, o fază intermediară, ci opera pur și simplu, iar evaluarea expertului
a privit această realitate și nu aceea a procedurilor legate de concurs, care
au fost depășite. În final, expertul a reiterat faptul că lucrarea de sculptură
Constantin Brâncoveanu, gips-modelat, este o sculptură originală, un unicat,
expresia profesionalismului și creativității unui artist.
Având în vedere
conținutul detaliat al raportului de expertiză P.Ș. efectuat în cauză și
răspunsul la obiecțiunile formulate de Primăria municipiului Târgoviște, prin primar,
dat de acest expert, argumentele pertinente ale expertului din lucrarea întocmită
de acesta, în mod justificat instanța de fond a obligat pe pârâtă să plătească
reclamantului C.A. suma de 33.048 lei despăgubiri materiale pentru bustul lui
Constantin Brâncoveanu, echivalentul în lei a sumei de 8.000 euro la data de 28
ianuarie 2010, reprezentând data efectuării raportului de expertiză, cu
mențiunea că reclamantul C.A. și-a majorat la termenul din 19 mai 2010, în fața
instanței de fond, cuantumul pretențiilor, respectiv despăgubirile solicitate
pentru această lucrare, de la suma de 12.000 lei la suma de 33.048 lei, conform
concluziilor raportului de expertiză P.Ș. întocmit în cauză.
În condițiile în
care, lucrarea bustul Constantin Brâncoveanu reprezintă o operă de creație,
chiar în regulamentul concursului stipulându-se expres că la concurs pot
participa personale ce au calitatea de autor în sensul Legii nr. 8/1996, cu
modificările și completările ulterioare, se justifică pe deplin obligarea
apelantei-pârâte la plata către intimatul-reclamant a sumei sus-menționate,
astfel cum a fost determinată de expertul P.Ș., neputând fi primite susținerile
apelantei-pârâte în sensul că nu ar putea fi obligată la plata unei sume mai
mari decât aceea de 12.000 lei, cât s-a menționat cu ocazia participării la
concurs - valoare ce privea însă, după cum s-a reținut mai sus, doar macheta,
respectiv faza intermediară.
Depoziția martorului
M.G., la care face trimitere apelanta, nu poate conduce, raportat la conținutul
acesteia și cele mai sus reținute, la o altă concluzie.
Intimatul-reclamant C.A.
este îndreptățit la repararea integrală a prejudiciului cauzat acestuia prin
deteriorarea creației sale reprezentată de bustul lui Constantin Brâncoveanu,
iar valoarea acestui prejudiciu, pe care în mod corect apelanta-pârâtă a fost
obligată să-l plătească, este de 33.048 lei, reprezentând valoarea creației
respective.
De menționat, că
turnarea în bronz nu reprezintă finalizarea lucrării, ci reproducerea acesteia,
iar turnarea în gips este etapa obligatorie, în cazul de față fiind vorba de
lucrarea originală.
Nici susținerea
apelantei-pârâte în sensul că s-ar impune obligarea acesteia numai la plata
sumei de 1.000 de euro pentru readucerea lucrării bustul Constantin Brâncoveanu
la starea inițială nu este întemeiată, câtă vreme pentru considerentele pe larg
expuse de către expertul P.Ș., mai sus arătate, în cauză nu este posibilă
restaurarea.
Nu se justifică,
având în vedere conținutul detaliat și bine argumentat al raportului de
expertiză întocmit la prima instanță de expert specialist Ș.P. și răspunsurile
date de expert la obiecțiunile ce au fost formulate de către pârâtă la acest
raport, nici refacerea raportului de expertiză în apel, în sensul celor
solicitate de apelantă în finalul motivelor de apel.
Împotriva deciziei a
declarat recurs pârâta, întemeiat pe dispozițiile
pct.
9 al
art.
304
C. proc.
civ.
Prin dezvoltarea
motivelor de recurs se arată că
în
mod nelegal, instanța de apel a reținut culpa exclusivă a Primăriei
municipiului Târgoviște în
producerea
prejudiciului suferit
de
intimații-reclamanți
C
.
A
.
și P
.
A.
Astfel, reanalizând
întrunirea în cauză a elementelor prevăzute de
art.
998-999
C. civ.
pentru angajarea
răspunderii civile delictuale pornind de la conținutul Regulamentului de
organizare și desfășurare a concursului de creație, instanța de apel, deși în mod
corect a reținut că acest regulament stipula la cap. VI
art.
4 faptul că autorii
înscriși la concurs vor depune, în vederea jurizării, machetele realizate la
scara 1/1, a dat o relevanță deosebită împrejurării că același regulament nu
reglementa obligațiile organizatorului concursului cu privire la depozitarea
machetelor, condițiile și termenele în care urma a se realiza aceasta, limitele
răspunderii și obligațiile participanților la concurs ale căror lucrări nu au
fost declarate câștigătoare cu privire la preluarea machetelor, considerând
instanța că obligația reglementarii acestor aspecte revenea organizatorului
concursului, astfel că ignorarea acestei obligații de către Primăria
municipiului Târgoviște a fost reținută ca îmbrăcând aspectele unei culpe exclusive
a autorității publice în producerea
prejudiciului.
Aceste argumente nu
pot conduce la culpa exclusivă a autorității publice locale; astfel, lipsa din
regulamentul de organizare a concursului a unor reglementări cu privire la
depozitarea machetelor pe perioada concursului sau după finalizarea acestuia nu
constituie o probă a culpei exclusive în producerea prejudiciului, lipsa de
diligență a autorității publice în acest sens neputând reprezenta o justificare
a atitudinii intimaților-reclamanți, aceea de a nu înștiința, la momentul
finalizării concursului, 22
iunie
2008, cu privire la intenția de a nu-și
ridica lucrările necâștigătoare, mai ales în contextul lipsei din regulament a
unei reglementări exprese cu privire la depozitarea machetelor, astfel că,
apreciază pârâta, se poate reține că intimații-reclamanți puteau prevedea
urmările unei astfel de atitudini, pe care le puteau preveni în situația în
care ar fi înștiințat autoritatea publică cu privire la intenția de a nu-și
ridica lucrările.
Sub acest aspect nu
are relevanță nici faptul că intimații-reclamanți au depus contestații cu
privire la rezultatul jurizării, întrucât, pe de o parte, depunerea la primărie
a contestațiilor nu presupunea și existența fizică a lucrărilor, întrucât,
potrivit dispozițiilor cap.
VI
pct.
7 din
regulament, aceste contestații nu urmau a fi soluționate de către același
juriu, ci de către C
.
N
.
A
.
M
.
, entitate cu sediul în București, machetele
vizate de contestații urmând a fi prezentate acestei Comisii de către autori;
pe de altă parte, depunerea contestațiilor nu poate fi reținută ca înlăturând
culpa reclamanților și pentru că, așa cum reiese din
art.
7 din regulament,
termenul de depunere a contestațiilor este de 3 zile de la comunicarea
rezultatelor jurizării, moment care este ulterior finalizării jurizării, între
momentul finalizării jurizării și momentul comunicării rezultatelor jurizării
către participanții la concurs prezența fizică a machetelor la dispoziția
autorității contractante nefiind necesară, astfel că autorii aveau obligația de
a-și ridica machetele de la locul organizării concursului indiferent de
intenția acestora de a formula sau nu contestații cu privire la rezultatul jurizării.
Se critică de
asemenea și soluția instanței de apel cu privire la stabilirea întinderii
despăgubirilor, în mod greșit reținându-se că, întrucât lucrarea „Constantin Brâncoveanu”
nu ar putea fi restaurată decât superficial, valoarea despăgubirilor nu ar
putea reprezenta contravaloarea lucrărilor de restaurare, ci valoarea integrală
a lucrării.
Instanța de apel nu a
dat relevanța cuvenită faptului că lucrarea deteriorată poate fi restaurată cu
costuri de cca. 1.000 euro; astfel, atâta timp cât, potrivit chiar expertului,
este posibilă turnarea în bronz a lucrării, operațiune care face ca
deteriorările interioare ale machetei în gips să nu mai aibă relevanță, se apreciază
că deteriorarea machetei, care nu este decât o fază pregătitoare a lucrării, nu
atrage totala sa nefolosire, conform destinației pentru care a fost creată,
astfel că stabilirea unei despăgubiri echivalente cu costul total al lucrării
și nu cu costul lucrărilor de restaurare, ar conduce la o îmbogățire fără justă
cauză a intimatului-reclamant, încălcându-se astfel principiul reparării
prejudiciilor cauzate prin fapte ilicite, acela potrivit căruia valoarea
despăgubirii nu poate fi decât cea echivalentă prejudiciului efectiv cauzat.
Instanța de apel,
dând o relevanță sporită caracterului de operă de artă al lucrării deteriorate,
aspect necontestat și nici minimalizat de recurentă, a ignorat totuși faptul că
și în situația unor astfel de bunuri, de o importanță deosebită, principiul
aplicabil este tot acela potrivit căruia valoarea despăgubirilor acordate
pentru degradările unui bun mobil sau imobil trebuie să fie echivalentă
exclusiv acestor degradări.
Înalta Curte, analizând
decizia prin raportare la criticile formulate, reține caracterul nefondat al
recursului pentru argumentele ce succed.
Răspunderea civilă
delictuală pentru fapta proprie este instituită prin
art.
998 și 999
C. civ.
1864, care
constituie temeiul pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii.
Astfel, potrivit
art.
998 „orice faptă a
omului, care cauzează un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a
ocazionat, a-l repara”; iar conform
art.
999 „omul este responsabil nu numai
pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin
neglijența sau imprudența sa”.
Prin motivele de
recurs se contestă existența vinei în cauzarea prejudiciului precum și
întinderea despăgubirilor acordate.
Răspunderea civilă
delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația
de reparare este integrală, cuantumul despăgubirii depinzând de întinderea
prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Orice activitate care
se situează sub nivelul minim de prudență și diligență este o activitate
culpabilă.
În cauză, recurenta,
în calitate de organizatoare a unui concurs de o amploare deosebită, în cadrul
căruia urmau a fi jurizate multiple opere de artă, avea obligația de a stabili
și reguli necesare pentru protecția lucrărilor angajate în competiție.
Obligația rezultă din
chiar dreptul conferit de
art.
10
lit. d)
din Legea
nr.
8/1996 privind
dreptul de autor și drepturile conexe.
Astfel, pentru a fi
evaluate de juriu, operele de artă au fost încredințate organizatorului, care
avea astfel obligația de pază și păstrare a integrității bunurilor predate.
Omisiunea de a lua
măsurile necesare conservării bunurilor încredințate, deși ar fi trebuit să
prevadă posibilitatea deteriorării acestora urmare a varia evenimente, omisiune
concretizată prin absența oricăror prevederi regulamentare, a condus la
reținerea culpei recurentei în cauza de față.
Recurenta susține
culpa exclusivă a pârâților în producerea prejudiciului urmare a faptului că o
perioadă îndelungată, respectiv de la 22
iunie
2007, data
finalizării jurizării și până în octombrie 2007, aceștia nu au fost diligenți,
în sensul ridicării bunurilor predate recurentei.
Numai că, așa cum a
reținut și instanța superioară de fond, urmare a contestațiilor formulate,
busturile domnitorilor rămâneau obligatoriu sub protecția organizatorilor în
vederea garantării pentru comisia de analiză a contestațiilor, că operele de
artă înscrise în competiție și necâștigătoare sunt acelea și nu altele, fiind
fără relevanță că aceasta își desfășura activitatea în București.
Drept urmare,
reținerea culpei exclusive a autorității organizatoare în producerea
prejudiciului este corectă.
În ceea ce privește
cel de-al doilea aspect invocat în motivele de recurs, se constată că recursul
vizează modul de calcul al despăgubirilor materiale, apreciindu-se că suma de
1.000 de euro este suficientă și acoperitoare pentru prejudiciul creat, cu
precizarea că recurenta, prin chiar motivele de recurs nu contesă și nici nu minimalizează
caracterul de operă de artă al lucrării deteriorate.
Reevaluarea
prejudiciului, cu referire la conținutul probei administrate, expertiza tehnică
judiciară efectuată de criticul și istoricul de artă, expert P
.
S
.
, solicitată de
recurentă nu este posibilă în etapa procesuală a recursului întrucât se
constituie o critică de netemeinicie și nu de nelegalitate cum pretind
dispozițiile
art.
304
alin. (1)
C. proc.
civ.
Înalta Curte,
reținând că motivul de nelegalitate invocat,
art.
304
pct.
9
C. proc.
civ.
, nu
este incident în cauză, va respinge recursul în temeiul dispozițiilor
art.
312
alin. (1)
C. proc.
civ.
Dat fiind poziția de
părți câștigătoare în proces a intimaților, recurenta va fi obligată, în
temeiul
art.
274
C. proc.
civ.
la
câte 1.500 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgoviște prin
primar împotriva Deciziei nr. 87 din data de 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.
Oblică pe recurentă
la plata sumei de 1.500 lei către intimatul-reclamant C.A. și a sumei de 1.500
lei către intimatul-reclamant P.C., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 iunie 2013.