AZIR AND OTHERS v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 31155/04, de către Djezair AZIR și alții împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 2 decembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 28 iulie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamanții, dl Djezair Azir, dl Kenan Azirovski, dna Melahat Azirova și dna Ajten Azirovska, sunt cetățeni macedoneni născuți în 1955, 1958, 1961 și, respectiv, 1965, și trăiesc în Skopje.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl D. Anastasov, un avocat care practică în Skopje. Guvernul macedonean („ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 decembrie 1973, dl E.M., atât în numele său, cât și ca deținător legal al reclamanților minori de atunci, au adus o acțiune civilă care pretinde titlul unei proprietăți. La 12 septembrie 2001, Tribunalul de Primă Instanță a acceptat cererea reclamanților. La 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel a respins apelurile părților. Reclamanții au plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că cazul lor nu a fost auzit într-un timp rezonabil și că nu are niciun remediu eficace în acest sens.

HOTĂRÂREA La 19 noiembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Radica Lazareska Gerovska, agent al Guvernului, declară că Guvernul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei oferă să plătească ex-gratie 9,400 de euro care vor fi împărțite în mod egal între dl Djezair Azir, primul reclamant, dl Kenan Azirovski, al doilea reclamant, dna Melahat Azirova, al treilea reclamant, și dna Ajten Azirovska, al patrulea reclamant, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în denari macedoneni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 7 mai 2008, Curtea a primit declarația, în mod corespunzător semnată de reprezentantul reclamantului, care a citit, printre altele, următoarele: „Noi, Djezair Azir, primul reclamant, Kenan Azirovski, al doilea reclamant, Melah Azirova, al treilea reclamant, și Ajten Azirovska, al patrulea reclamant, observă că guvernul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei sunt dispuși să ne plătească exgrația suma de 9.400 euro care va fi împărțită în mod egal între noi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului ... Acceptăm propunerea și renunțăm la orice alte afirmații împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia notă de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 31155/04 by Djezair AZIR and Others against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 December 2008 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 28 July 2004, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Djezair Azir, Mr Kenan Azirovski, Ms Melahat Azirova and Ms Ajten Azirovska, are Macedonian nationals who were born in 1955, 1958, 1961 and 1965, respectively and live in Skopje.

They were represented before the Court by Mr D. Anastasov, a lawyer practising in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 4 December 1973 Mr E.M., both on his behalf and as a statutory custodian of the then minor applicants, brought a civil action claiming title of a property. On 12 September 2001 the Skopje Court of First Instance accepted the applicants’ claim. On 22 January 2004 the Skopje Court of Appeal dismissed the parties’ appeals. The applicants were served with this decision on 19 February 2004. COMPLAINTS The applicants complained under Articles 6 and 13 of the Convention that their case was not heard within a reasonable time and that they had no effective remedy in that respect.

THE LAW On 19 November 2007 the Court received the following declaration from the Government: “I, Radica Lazareska Gerovska, Agent of the Government, declare that the Government of the former Yugoslav Republic of Macedonia offer to pay ex gratia 9,400 euros to be divided equally between Mr Djezair Azir, the first applicant, Mr Kenan Azirovski, the second applicant, Mrs Melahat Azirova, the third applicant, and Mrs Ajten Azirovska, the fourth applicant, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Macedonian Denars at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 7 May 2008 the Court received the declaration, duly signed by the applicant’s representative, which read, inter alia , as follows: “We, Djezair Azir, the first applicant, Kenan Azirovski, the second applicant, Melahat Azirova, the third applicant, and Ajten Azirovska, the fourth applicant, note that the Government of the former Yugoslav Republic of Macedonia are prepared to pay us ex gratia the sum of 9,400 euros to be divided equally between us with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights ... We accept the proposal and waive any further claims against the former Yugoslav Republic of Macedonia in respect of the facts giving rise to this application.

We declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President