GROZDANOV v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GROZDANOV v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2008)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 11443/05 de Gerasim GROZDANOV împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 2 decembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 4 martie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 26 august 2008, care solicită Curții să atace cererea de plângere de lungă durată din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Gerasim Grozdanov, este un cetățen macedonean care s-a născut în 1932 și locuiește în Strumica. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna T. Dedejska, un avocat care practică în Strumica. Guvernul macedonean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lazareska Gerovska. Cererea se referă la procedurile civile de determinare a titlului. Procedura a început în 1983 și s-a încheiat cu decizia Curții de Apel Štip din 17 ianuarie 2005. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 din Convenție, că cazul său nu a fost auzit într-un timp rezonabil. El s-a plâns, de asemenea, că instanța internă s-a înșelat cu privire la faptele și legii și că nu aveau nicio imparțialitate necesară. HOTĂRÂREA 1. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 26 august 2008, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat, în continuare, Curtea să elimine partea lungă a cererii în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 1.400 euro (o mie patru sute de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, având în vedere jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită unui cont numit de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 lit. (c) din Convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să scoată cererea din lista sa de cazuri.” Într-o scrisoare primită de Curte la 16 octombrie 2008 reprezentantul reclamantului a declarat că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil scăzută. Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu premiile în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. 2. Reclamantul s-a mai plâns că instanțele interne s-au înșelat cu privire la faptele și legile și că judecătorii nu aveau imparțialitatea necesară. Curtea a examinat restul cererii, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu a justificat aceste plângeri. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele