Piotr Jamrozy împotriva Poloniei

Cea decizia nr. 14470/04 a Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiunea), care așezează la 9 decembrie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, Grefierul Secțiunii Având în vedere cererea depusă la 2 aprilie 2004, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Piotr Jamroży, este un național polonez care s-a născut în 1976 și trăiește în Olsztyn. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 octombrie 1998, Curtea de District Olsztyn (Sād Rejonowy) a reținut reclamantul pe suspiciune că a comis mai multe conturi de furt. La 15 ianuarie 1999, Curtea de District a prelungit detenția reclamantului. La 18 martie 1999, reclamantul a fost eliberat din detenție și supravegherea poliției ( dozór politji ) a fost impus. La 28 august 2002, Curtea de District Olsztyn a achitat reclamantul. La 4 februarie 2003, hotărârea Curții de District a devenit finală. Procedințe privind cererea de compensare a reclamantului pentru detenție în mod nedrept La 11 februarie 2003, reclamantul a depus o cerere la Curtea Regională Olsztyn (Sąd Okręgowy) pentru compensare pentru detenție neloială.

El a căutat 10.000 zlotys (PLN) în compensare pentru pierderea veniturilor cauzate de aproape cinci luni de detenție neloială, calculată pe baza unui salariu mediu de aproximativ 2000 PLN pentru fiecare lună. La 6 octombrie 2003, Curtea Regională Olsztyn a acordat reclamantului compensații în valoare de 4000 PLN și a respins restul cererii sale. Curtea a constatat că reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu pentru că nu a lucrat înainte de detenție și a acordat compensații numai în ceea ce privește prejudiciile morale. Prejudiciu material, instanța a constatat că reclamantul a fost reținut în „condiții standard” și că, din cauza antecedentelor sale penale anterioare, nu și-a pierdut „bunul nume” ca urmare a detenției nelegiuite.

La o dată neespecificată, avocatul reclamantului a interzis un recurs împotriva hotărârii de primă instanță. La 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Białystok (Sād Apelacyjny) La 28 ianuarie 2004, Curtea de Apel de Białystok a informat reclamantul că, dacă dorește să depună un recurs de casă, trebuie redactat și semnat de un avocat și că, în cazul în care situația financiară sa este dificilă, ar putea solicita instanței să numească un avocat de asistență juridică să depună un recurs de casă în numele său. La o dată neespecificată, între 28 ianuarie și 13 februarie 2004, reclamantul a solicitat Curtea de Apel Białystok să numească un avocat de asistență juridică pentru el. La 13 februarie 2004, Președintele Departamentului Penal (Przewodnicząca Wydziału Karnego) Curtea de Apel Białystok a refuzat cererea reclamantului, constatand că compensația acordată reclamantului „a fost suficientă pentru a plăti taxa avocatului pentru elaborarea unui recurs de casație”.

Această decizie conține un raționament în două linii. La 15 iunie 2004, reclamantul a primit o scrisoare de la Curtea Regională Olsztyn, informand-o că, la 28 mai 2004, plata compensației a fost trimisă prin ordine postală la adresa sa. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție că suma pe care a fost acordată nu a fost suficientă. În baza articolului 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns că instanța și-a refuzat cererea de numire a unui avocat de asistență juridică în vederea depunerii unui recurs de casă, chiar dacă nu avea mijloace suficiente pentru a închiria un avocat. HOTĂRÂREA La 13 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Piotr Jamroży, remarc că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 10.000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 28 octombrie, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al guvernului polonez, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 10 000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) dlui Piotr Jamroży în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 14470/04 by Piotr JAMROŻY against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 9 December 2008 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 2 April 2004, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Piotr Jamroży, is a Polish national who was born in 1976 and lives in Olsztyn. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. The applicant's detention and his acquittal On 29 October 1998 the Olsztyn District Court (Sąd Rejonowy) detained the applicant on suspicion that he had committed several counts of burglary. On 15 January 1999 the District Court extended the applicant's detention. On 18 March 1999 the applicant was released from detention and police supervision ( dozór policji ) was imposed on him. On 28 August 2002 the Olsztyn District Court acquitted the applicant. On 4 February 2003 the District Court's judgment became final. 2. Proceedings concerning the applicant's claim for compensation fo r wrongful detention On 11 February 2003 the applicant lodged a claim with the Olsztyn Regional Court (Sąd Okręgowy) for compensation for wrongful detention.

He sought 10,000 zlotys (PLN) in compensation for loss of earnings caused by almost five months of wrongful detention, calculated on the basis of an average salary of about PLN 2,000 for each month. On 6 October 2003 the Olsztyn Regional Court granted the applicant compensation in the amount of PLN 4,000 and dismissed the remainder of his claim. The court found that the applicant had suffered no damage because he had not worked prior to his detention, and granted compensation only in respect of non-pecuniary damage. Assessing the amount of non ‑ pecuniary damage, the court found that the applicant had been detained in “standard conditions” and that, due to his previous criminal record, he had not lost his “good name” as a result of the wrongful detention.

On an unspecified date the applicant's lawyer lodged an appeal against the first-instance judgment. On 15 January 2004 the Białystok Court of Appeal (Sąd Apelacyjny) dismissed the applicant's appeal. On 28 January 2004 the Białystok Court of Appeal informed the applicant that, if he wished to lodge a cassation appeal, it had to be drafted and signed by a lawyer and that, if his financial situation was difficult, he could request the court to appoint a legal-aid lawyer to lodge a cassation appeal on his behalf. On an unspecified date, between 28 January and 13 February 2004, the applicant requested the Białystok Court of Appeal to appoint a legal-aid lawyer for him. On 13 February 2004 the President of the Criminal Department (Przewodnicząca Wydziału Karnego) of the Białystok Court of Appeal refused the applicant's request.

She found that the compensation granted to the applicant “was sufficient to pay the lawyer's fee for drafting a cassation appeal”. This decision contained a two-line reasoning. On 15 June 2004 the applicant received a letter from the Olsztyn Regional Court informing him that, on 28 May 2004, the compensation payment had been sent by postal order to his address. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 5 § 5 of the Convention that the amount he had been awarded was insufficient. 2. Relying on Article 13 of the Convention, the applicant complained that the court had refused his application for a legal-aid lawyer to be appointed with a view to lodging a cassation appeal, even though he had not had sufficient means to hire a lawyer.

THE LAW On 13 October 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Piotr Jamroży, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 10,000 (ten thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 28 October the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Polish Government, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 10,000 (ten thousand Polish zlotys) to Mr Piotr Jamroży with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President