REYHAN ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 14501/03 prezentată de Hasan Hüseyin REYHAN și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 decembrie 2008 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinta Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători și Sally Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 11 martie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie de a face apel la reclamanți, dnii Hasan Hüseyin Reyhan, Sait Zambak, Vehbi Koç și Tekin Tekin Terel, sunt cetățeni turci. La momentul faptelor, aceștia erau deținuți la închisoarea din Aydćn.

Reclamantul Hasan Hüseyin Reyhan este reprezentat în fața Curții de către dl Reyhan. Yumaz Sunar, avocat la Istanbul. Ceilalți reclamanți nu sunt reprezentați de un avocat. Guvernul turc este reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin deciziile din 6 ianuarie și 10 ianuarie 2003, Comisia disciplinară a administrației penitenciare a refuzat să trimită scrisorile scrise de către solicitanți către patru scriitori. La 17 ianuarie și 20 februarie 2003, judecătorul pentru executarea pedepselor a respins acțiunile formulate de reclamanți. La 18 februarie și 7 aprilie 2003, Curtea de Assesie din Aydän a confirmat deciziile judecătorului cu privire la executarea pedepselor.

GRIEF invocând articolele 8, 9, 10, 14, 17 și 18 din Convenție, reclamanții se plâng de o interferență în dreptul lor la respectarea corespondenței lor. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze cererea formulată de solicitanți din următoarele motive: la 24 august 2005, recurentul Hasan Hüseyin Reyhan a desemnat un avocat pentru a-și asigura apărarea. În octombrie 2005, ceilalți reclamanți, care nu au fost reprezentați de un avocat, au fost invitați să comunice o adresă comună pentru corespondență, însă această scrisoare a rămas fără răspuns. La 5 decembrie 2007, Curtea a decis să comunice guvernului cauza menționată anterior. Prin scrisorile recomandate cu confirmare de primire din 18 decembrie 2007, Curtea a informat reclamanții cu privire la comunicarea cererii către guvern și i-a invitat să se pronunțe cu privire la propunerea de soluționare amiabilă.

Scrisorile referitoare la reclamanții Sait Zambak, Vehbi Koç și Tekin Tekin Or, Curtea amintește că, în temeiul articolului 47 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, trebuie să informeze Curtea cu privire la orice modificare a adresei și la orice fapt relevant pentru examinarea cererii sale. În speță, reclamanții nereprezentați nu au raportat nicio modificare a adresei. Curtea nu a primit nicio scrisoare de la reclamanții săi după depunerea cererii lor la 11 martie 2003. În ceea ce privește reclamantul Hasan Hüseyin Reyhan, Comisia observă că, la 6 iunie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii.

Acestea au fost adresate avocatului reclamantului la 2 iulie 2008, care a fost invitat să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 12 august 2008. În septembrie 2008, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și că nu a fost solicitată nicio prelungire a termenului respectiv. Comisia a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, aceasta poate anula o cerere de rol în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanții nu mai doresc să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție.

, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de convenție sau a protocoalelor sale care să impună continuarea examinării cererii; prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să elimine cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 14501/03 présentée par Hasan Hüseyin REYHAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 9 décembre 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente , Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges , et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 11 mars 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM. Hasan Hüseyin Reyhan, Sait Zambak, Vehbi Koç et Tekin İrel, sont des ressortissants turcs. A l'époque des faits, ils étaient détenus à la prison d'Aydın. Le requérant Hasan Hüseyin Reyhan est représenté devant la Cour par M e Yılmaz Sunar, avocat à Istanbul.

Les autres requérants ne sont pas représentés par un avocat. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Par des décisions des 6 janvier et 10 janvier 2003, la commission disciplinaire de l'administration pénitentiaire refusa d'acheminer les lettres écrites par les requérants à quatre écrivains. Les 17 janvier et 20 février 2003, le juge de l'exécution des peines rejeta les recours formés par les requérants. Les 18 février et 7 avril 2003, la cour d'assises d'Aydın confirma les décisions du juge de l'exécution des peines. GRIEF Invoquant les articles 8, 9, 10, 14, 17 et 18 de la Convention, les requérants se plaignent d'une ingérence dans leur droit au respect de leur correspondance.

EN DROIT La Cour relève qu'il n'y a pas lieu d'examiner plus avant la requête introduite par les requérants pour les motifs suivants. Elle observe que le 24 août 2005, le requérant Hasan Hüseyin Reyhan a désigné un avocat pour assurer sa défense. Par une lettre du 3 octobre 2005, les autres requérants, non représentés par un avocat, ont été invité à communiquer une adresse commune pour la correspondance. Or cette lettre est restée sans réponse. Le 5 décembre 2007, la Cour a décidé de communiquer au Gouvernement le grief tel qu'exposé ci-dessus. Par des lettres recommandées avec accusé de réception du 18 décembre 2007, elle a informé les requérants de la communication de la requête au Gouvernement et les a invité à se prononcer sur la proposition de règlement amiable.

Les lettres concernant les requérants Sait Zambak, Vehbi Koç et Tekin İrel, non représentés par un avocat, ont été envoyées à la prison d'Aydın où les intéressés étaient détenus au moment de l'introduction de la requête. Les courriers ainsi envoyés sont tous trois retournés à la Cour par les services postaux turcs, portant la mention « a déménagé ». Or, la Cour rappelle qu'en vertu de l'article 47 § 6 du règlement « le requérant doit informer la Cour de tout changement d 'adresse et de tout fait pertinent pour l'examen de sa requête ». En l'espèce, les requérants non représentés n'ont jamais signalé de changement d 'adresse. La Cour n'a reçu aucun courrier de ses requérants après l'introduction de leur requête le 11 mars 2003. Quant au requérant Hasan Hüseyin Reyhan, elle observe que le 6 juin 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.

Celles-ci ont été adressées à l'avocat du requérant le 2 juillet 2008, lequel a été invité à faire parvenir les siennes en réponse avant le 12 août 2008. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 24 septembre 2008, la Cour a attiré l'attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'aucune prorogation de ce délai n'a été sollicité. Elle a indiqué qu'aux termes de l'article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser qu'un requérant n'entend pas maintenir sa requête. A ce jour, cette lettre est restée sans réponse.

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que les requérants n'entendent plus maintenir leur requête au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l'article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente