Mahwi împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 14033/08 de la Shahbaz MAHWI împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 16 decembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 20 martie 2008, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Shahbaz Mahwi, este un național iranian născut în 1977 și locuiește în Veldhoven.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M.R. van der Linde, un avocat practicant în Zaandam. Guvernul olandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul adjunct al acestora, dna L. Egmond, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos în două ocazii. În cursul șederii sale în Țările de Jos, un ordin de excludere (ongewenstverklaring ) a fost impus pentru el, având în vedere o serie de condamnari de infracțiuni penale comise de el. În plus, reclamantul a fost admis pentru motive medicale într-un program sponsorizat de stat care furnizează dependenți de droguri cu metadone.

Într-o decizie finală din 26 septembrie 2007, Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat (Afeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State ) a respins apelul suplimentar al reclamantului privind a doua sa cerere de azil și impunerea ordinului de excludere. La 12 septembrie 2008, Guvernul a informat Curtea că, prin hotărâri din 22 august și 10 septembrie 2008, ordinul de excludere a fost ridicat și că reclamantul a primit un permis de ședere permanent. În scrisorile din 17 octombrie și 4 noiembrie 2008, reclamantul a declarat că nu va retrage cererea până când nu va primi, prin indemnizare, o scrisoare din partea Guvernului care explică de ce s-au făcut greșeli în cadrul procedurii privind cererile sale de azil.

Reclamantul s-a plâns că expulzia sa către Iran va fi încălcat art. 3 din Convenție având în vedere activitățile pe care le-a desfășurat anterior în țara respectivă și din cauza faptului că o astfel de expulzie ar conduce la o urgență medicală, deoarece nu va putea obține metadonă în Iran. De asemenea, el se plângea că expulzia sa va contraveni, de asemenea, art. 8 din Convenție, în faptul că a construit o rețea de îngrijitori în Țările de Jos, constând din persoane care l-au ajutat să-l despărțize de metadonă și l-au ajutat să facă față consecințelor torturii pe care le-a suferit în Iran. Reclamantul s-a plâns că expulzarea sa în Iran ar constitui o încălcare a articolelor 3 și 8 din Convenție.

Cu toate acestea, Curtea constată că ordinul de excludere impus reclamantului a fost acum ridicat și că a fost acordat un permis de ședere, astfel încât el nu mai este în pericol de a fi returnat în țara sa de origine. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amenzi , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții și să se scoată cazul din lista.

În sfârșit, nici Convenția, nici Regulamentul Curții nu prevăd posibilitatea, în această etapă a procedurii, ca Curtea să acorde reclamantului tipul de compensare solicitat de el (a se vedea art. 43 § 4 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 14033/08 by Shahbaz MAHWI against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16 December 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 20 March 2008, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Shahbaz Mahwi, is an Iranian national who was born in 1977 and lives in Veldhoven.

He was represented before the Court by Mr M.R. van der Linde, a lawyer practising in Zaandam. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Deputy Agent, Ms L. Egmond, of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant unsuccessfully applied for asylum in the Netherlands on two occasions. In the course of his stay in the Netherlands, an exclusion order ( ongewenstverklaring ) was imposed on him in view of a number of convictions of criminal offences committed by him. In addition, the applicant was admitted for medical reasons to a State-sponsored programme providing drug addicts with methadone.

In a final decision of 26 September 2007, the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State ( Afdeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State ) rejected the applicant's further appeal relating to his second application for asylum and the imposition of the exclusion order. On 12 September 2008, the Government informed the Court that by decisions of 22 August and 10 September 2008 the exclusion order had been lifted and the applicant had been granted a permanent residence permit. In letters of 17 October and 4 November 2008 the applicant stated that he would not withdraw the application until he had received, by way of compensation, a letter from the Government explaining why mistakes had been made in the proceedings on his requests for asylum.

COMPLAINTS The applicant complained that his expulsion to Iran would be in breach of Article 3 of the Convention in view of the activities he had previously carried out in that country and due to the fact that such an expulsion would lead to a medical emergency since he would be unable to obtain methadone in Iran. He further complained that his expulsion would also contravene Article 8 of the Convention in that he had built up a network of carers in the Netherlands consisting of people who assisted him in weaning him off methadone and helped him cope with the consequences of the torture he had undergone in Iran. THE LAW The applicant complained that his expulsion to Iran would constitute a violation of Articles 3 and 8 of the Convention.

However, the Court notes that the exclusion order imposed on the applicant has now been lifted and that he has been granted a residence permit, so that he is thus no longer at risk of being returned to his country of origin. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (b) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court and to strike the case out of the list.

Finally, neither the Convention nor the Rules of Court provide for the possibility, at this stage of the proceedings, for the Court to grant the applicant the kind of compensation sought by him (see Rule 43 § 4 of the Rules of Court). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President