GLAS-METAL TRUST REG. v. SLOVENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
GLAS-METAL TRUST REG. v. SLOVENIA (CtEDO, 2009)
Decizia nr. 42121/04, de către GLAS-METAL TRUST REG. împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 ianuarie 2009 ca cameră compusă de: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 15 noiembrie 2004, având în vedere observațiile Guvernului și soluționarea prietenoasă atinsă în ceea ce privește durata procedurii, având în vedere răspunsul reclamantului la observațiile Guvernului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Glas-Metal Trust Reg., este o companie cu sediul în Liechtenstein. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl D. Puh, un avocat practicant în Portorož. Guvernul contestat (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, State-Attorney General. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În urma confiscării bunurilor lor de către Oficiul Vamal al Portalului Koper ( Luka Koper ), la 7 octombrie 1974, societatea reclamantă a instituit o procedură civilă cu Curtea de bază Koper ( Temeljno sodišče/Kopru ) împotriva Republicii Socialiste Federale Iugoslavie („SFRY”) în căutarea unei compensații pentru bunurile confiscate și pentru pierderea profitului. După 25 iunie 1991, când Republica Slovenia a devenit independentă, societatea reclamantă și-a adresat reclamația împotriva Republicii Sloveniei. Până la 28 iunie 1994 când Convenția a intrat în vigoare pentru Slovenia, instanțele obișnuite au pronunțat cinci hotărâri de primă instanță și cinci hotărâri de secundă. În plus, Curtea Supremă a hotărât de patru ori în cadrul procedurii. Potrivit reclamantului, în acel moment, creanțele sale se ridică la plata dobânzilor nejustificate în ceea ce privește 776 661 franci elvețieni (CHF) acordate în 1992 și a 1.431.000 lire italiene acordate în 1983. De asemenea, a solicitat compensații pentru pierderea profitului. La 20 septembrie 1996, Curtea de District Koper (Okrožno sodišče v Kopre – nouă apelare după reformă în 1995) a pronunțat o hotărâre scrisă, respingând cererile în suspensie ale reclamantului. Reclamantul a apelat la Curtea Superioră Koper (Višje sodišče/Kopru). La 12 martie 1998, Curtea Superioră Koper a permis recursul reclamantului și a trimis cazul la instanța de primă instanță pentru reexaminare. La 11 octombrie 1999, societatea reclamantă a declarat că restul cererilor erau de natură auxiliară, deoarece directorul era deja acordat. La 4 septembrie 2000, Curtea de district Koper a pronunțat o hotărâre, respingând cererile reclamanților. La 27 iunie 2001, Curtea Superioră Koper a susținut hotărârea de primă instanță. Reclamantul a depus ulterior un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă (Vrhovno sodišče La 7 martie 2002, acesta a respins recursul său. La 27 mai 2002, reclamantul a depus un recurs constituțional. La 11 mai 2004, Curtea Constituțională (Ustavno sodišče ) a respins recursul constituțional al reclamantului care a afirmat că plângerile reclamantului au fost parțial de natură a patra etapă și că nu a putut examina acuzațiile referitoare la fostul sistem judiciar SFRY. La 18 mai 2004, decizia a fost notificată reprezentantului reclamantului. La 18 septembrie 2007, guvernul contestat a primit notificarea prezentei cereri. La 14 ianuarie 2008, Procurorul de stat a trimis o propunere de soluționare reclamantului în temeiul articolului 25 din Legea privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Legea 2006”). În propunerea sa, Procurorul de stat a remarcat că reclamantul se plângea, printre altele, privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil în temeiul articolului 6 din Convenție și lipsa unor remedii eficiente în acest sens în temeiul articolului 13 din Convenție. Oficiul Procurorului de Stat a luat în considerare faptul că reclamantul nu a declarat o cerere cu privire la suma de satisfacție solicitată în cererea sa la Curte și a oferit reclamantului o soluție prietenoasă cu o declarație scrisă care recunoaște o încălcare în conformitate cu articolele 15 și 17 din Legea 2006. De asemenea, au oferit rambursarea costurilor în valoare de 247,86 euro (EUR). 10. La 12 martie 2008, societatea reclamantă a acceptat oferta Procurorului de Stat pentru o soluționare prietenoasă cu privire la încălcarea articolelor 6 și 13 din Convenție, menținând în același timp alte plângeri și o cerere de prejudiciu material în cadrul procedurii dinaintea Curții. 11. La 21 aprilie 2008, reclamantul a informat Curtea că au semnat o soluție prietenoasă în acea zi. Oficiul Procurorului de Stat a recunoscut o încălcare a dreptului reclamantului la un proces rapid, deoarece procedura a durat 30 de ani, dintre care 9 ani și 11 luni după 28 iunie 1994, atunci când Convenția a intrat în vigoare pentru Slovenia, și acest lucru înainte de 6 cazuri. Reclamantul a declarat că doresc să retragă cererea privind articolele 6 și 13 din Convenție și cererea lor de prejudiciu moral în acest sens. Legea internă relevantă 12. Guvernul sloveniei a adoptat la 12 decembrie 2005 un proiect de stat comun privind eliminarea Curții Backlogs, „Proiectul Lukenda”. Scopul acestuia este eliminarea retragerilor în instanțele slovene și birourile procurorilor până la sfârșitul anului 2010, prin prevederea unei reforme structurale și manageriale ale justiției. În cadrul „Proiectului Lukenda” Parlamentul a adoptat Legea 2006 ( Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial, nr. 49/2006), care a fost pus în aplicare începând cu 1 ianuarie 2007. 13. Secțiunea 25 din Legea 2006 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru daune susținute înainte de punerea în aplicare a prezentului Act. „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Oficiul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu.... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu negocia un acord în termen de patru luni de la data la care partea a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea perioadei stabilite în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în fața unei instanțe.” 14. Dispozițiile relevante privind doar satisfacția prevăd după cum urmează: Secțiunea 15 - Just satisfacție „.... (2) Doar satisfacția va fi furnizată de: i. plata compensației monetare pentru daunele cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată; ii. o declarație scrisă a Oficiului Procurorului de Stat, că dreptul părții la un proces fără întârziere nejustificată a fost încălcat; iii. publicarea unei hotărâri că dreptul părții la un proces fără întârziere nejustificată a fost încălcat.” Secțiunea 16 - Compensarea monetară „(1) Compensarea monetară se plătește pentru prejudiciu moral cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată. Răspunderea strictă pentru orice daune cauzate constă în Republica Slovenia. (2) Compensarea monetară pentru cazurile individuale decise în cele din urmă se acordă în sume de la 300 la 5.000 de euro.” Secțiunea 17 – Declarație scrisă „ (1) Având în vedere circumstanțele cazului, Procuratura de Stat poate, prin acord cu partea în temeiul articolului 19 din prezenta lege și ținând seama de criteriile menționate la art. 18 alineatul (1) din prezenta lege, să facă o declarație scrisă fără compensare monetară părții ca compensație pentru prejudiciu moral cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată. În cazul în care dreptul la un proces fără întârziere nejustificată a fost violat în mod grav și la cererea părții, biroul procurorului de stat poate, în plus față de compensația monetară, să facă, de asemenea, o declarație scrisă. (2) Declarația scrisă include datele menționate în art. 5 alin. (2) paragrafele 1, 2, 3 și 4 din prezenta Lege, indicând că a apărut o încălcare a dreptului la un proces fără întârziere nejustificată și durata întârzierii nejustificate. (3) Oficiul procurorului de stat face o declarație scrisă în cadrul soluționării încheiate menționate în art. 19 din prezenta Lege. La cererea părții, declarația scrisă se publică pe site-ul Oficiului Procurorului de Stat care acoperă costurile acesteia. Declarația scrisă se publică timp de două luni și, după aceea, se arhivează pe site-ul sau se elimină în termen de 15 zile de la primirea unei cereri de către parte sau majoritatea părților cu privire la declarația scrisă.” COMPLAINTE 15. Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii care a durat 30 de ani. În plus, au susținut că căile de recurs disponibile pentru procedurile juridice excesive în Slovenia sunt ineficace (art. 13 din Convenția). 16. Societatea reclamantă s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție că fostul judecător SFRY ca parte a sistemului totalitar a fost legat cu sucursala executivă și cu Partidul Comunist și că un număr de judecători din fostul regim au rămas în postul în Slovenia independentă. În special, ei se plângeau că judecătorii inferiori au stabilit în mod incorect elementele de fapt și conținutul cererilor și că o protecție judiciară adecvată nu a fost acordată reclamantului în cadrul procedurii dinaintea Curților Supreme și a Curților Constituționale. În consecință, reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din moment ce instanța internă nu a atribuit compensații societății reclamante pentru pierderea profitului și dobânzilor nejustificate în sumele solicitate de aceasta. PUNEREA DREPTULUI privind durata procedurii în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenția 17. La 18 septembrie 2007, guvernul contestat a primit notificarea cererii. În plus, acestea au fost solicitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. (a) din Regulamentul de procedură, pentru a confirma dacă art. 25 din Legea de 2006 se aplică în acest caz. În cazul unui răspuns afirmativ, au fost solicitate să prezinte reclamantului o copie a propunerii de decontare făcută în temeiul dispoziției menționate mai sus. 18. În răspuns, Guvernul a informat Curtea că art. 25 din Legea de 2006 a fost aplicat prezentei cereri și a trimis o copie a propunerii de decontare făcute reclamantului (a se vedea punctul 9 mai sus). Guvernul a remarcat că reclamantul se plânge, printre altele de încălcarea articolelor 6 și 13 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii. Întrucât reclamantul nu solicită compensare pentru prejudiciu moral, ei au oferit o declarație scrisă și rambursarea costurilor în valoare de 247,86 EUR. 19. La 12 martie 2008, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că au acceptat propunerea guvernului contestat în ceea ce privește încălcarea articolului 6 (lungimea) și a articolului 13 din Convenție. În aprilie 2008, societatea reclamantă a informat Curtea că își retrage cererea în ceea ce privește articolele 6 și 13 din convenție, inclusiv cererea de atribuire a prejudiciilor morale în acest sens (a se vedea punctele 10 și 11 de mai sus). 20. În ceea ce privește retragerea parțială a cererilor, Curtea se referă la art. 37 din convenție, al căror parte relevantă prevede: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) a fost rezolvată chestiunea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile în cauză.” 21. Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, problema a fost rezolvată la nivel intern cu privire la încălcarea articolelor 6 și 13 din convenție (art. 37 § 1 litera (b) din convenție). 22. Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției) (a se vedea Potočnik și alții c. Slovenia (dec.), nr. 3045/03 și altele, 14 octombrie 2008). Societatea reclamantă s-a plâns în continuare în legătură cu presupusa nedreptate a procedurii în temeiul articolului 6 din Convenție și cu presupusa încălcare a dreptului reclamantului la proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea punctul 16 de mai sus). 24. Având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea consideră că această parte a cererii nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a Convenției și că aceaceasta este inadmisibilă în temeiul articolului § 3 ca fiind manifestament nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție, în măsura în care se referă la plângerea privind durata procedurilor în temeiul articolului 6 și lipsa unor remedii eficiente în acest sens în temeiul articolului 13 din Convenție. Președintele grefierului Josep Casadevall