- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 ianuarie 2009
- Stat pârât
- SVN
- Concluzia
- Partly struck out of the list
- Partly inadmissible
Glas-Metal Trust REG. împotriva Sloveniei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 42121/04, de către GLAS-METAL TRUST REG. împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 ianuarie 2009 ca cameră compusă de: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 15 noiembrie 2004, având în vedere observațiile Guvernului și soluționarea prietenoasă atinsă în ceea ce privește durata procedurii, având în vedere răspunsul reclamantului la observațiile Guvernului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Glas-Metal Trust Reg., este o companie cu sediul în Liechtenstein.
Ea este reprezentată în fața Curții de către dl D. Puh, un avocat practicant în Portorož. Guvernul contestat (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, State-Attorney General. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În urma confiscării bunurilor lor de către Oficiul Vamal al Portalului Koper ( Luka Koper ), la 7 octombrie 1974, societatea reclamantă a instituit o procedură civilă cu Curtea de bază Koper ( Temeljno sodišče/Kopru ) împotriva Republicii Socialiste Federale Iugoslavie („SFRY”) în căutarea unei compensații pentru bunurile confiscate și pentru pierderea profitului. După 25 iunie 1991, când Republica Slovenia a devenit independentă, societatea reclamantă și-a adresat reclamația împotriva Republicii Sloveniei.
Până la 28 iunie 1994 când Convenția a intrat în vigoare pentru Slovenia, instanțele obișnuite au pronunțat cinci hotărâri de primă instanță și cinci hotărâri de secundă. În plus, Curtea Supremă a hotărât de patru ori în cadrul procedurii. Potrivit reclamantului, în acel moment, creanțele sale se ridică la plata dobânzilor nejustificate în ceea ce privește 776 661 franci elvețieni (CHF) acordate în 1992 și a 1.431.000 lire italiene acordate în 1983. De asemenea, a solicitat compensații pentru pierderea profitului. La 20 septembrie 1996, Curtea de District Koper (Okrožno sodišče v Kopre – nouă apelare după reformă în 1995) a pronunțat o hotărâre scrisă, respingând cererile în suspensie ale reclamantului.
Reclamantul a apelat la Curtea Superioră Koper (Višje sodišče/Kopru). La 12 martie 1998, Curtea Superioră Koper a permis recursul reclamantului și a trimis cazul la instanța de primă instanță pentru reexaminare. La 11 octombrie 1999, societatea reclamantă a declarat că restul cererilor erau de natură auxiliară, deoarece directorul era deja acordat. La 4 septembrie 2000, Curtea de district Koper a pronunțat o hotărâre, respingând cererile reclamanților. La 27 iunie 2001, Curtea Superioră Koper a susținut hotărârea de primă instanță. Reclamantul a depus ulterior un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă (Vrhovno sodišče La 7 martie 2002, acesta a respins recursul său. La 27 mai 2002, reclamantul a depus un recurs constituțional.
La 11 mai 2004, Curtea Constituțională (Ustavno sodišče ) a respins recursul constituțional al reclamantului care a afirmat că plângerile reclamantului au fost parțial de natură a patra etapă și că nu a putut examina acuzațiile referitoare la fostul sistem judiciar SFRY. La 18 mai 2004, decizia a fost notificată reprezentantului reclamantului. La 18 septembrie 2007, guvernul contestat a primit notificarea prezentei cereri. La 14 ianuarie 2008, Procurorul de stat a trimis o propunere de soluționare reclamantului în temeiul articolului 25 din Legea privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Legea 2006”). În propunerea sa, Procurorul de stat a remarcat că reclamantul se plângea, printre altele, privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil în temeiul articolului 6 din Convenție și lipsa unor remedii eficiente în acest sens în temeiul articolului 13 din Convenție.
Oficiul Procurorului de Stat a luat în considerare faptul că reclamantul nu a declarat o cerere cu privire la suma de satisfacție solicitată în cererea sa la Curte și a oferit reclamantului o soluție prietenoasă cu o declarație scrisă care recunoaște o încălcare în conformitate cu articolele 15 și 17 din Legea 2006. De asemenea, au oferit rambursarea costurilor în valoare de 247,86 euro (EUR). 10. La 12 martie 2008, societatea reclamantă a acceptat oferta Procurorului de Stat pentru o soluționare prietenoasă cu privire la încălcarea articolelor 6 și 13 din Convenție, menținând în același timp alte plângeri și o cerere de prejudiciu material în cadrul procedurii dinaintea Curții. 11. La 21 aprilie 2008, reclamantul a informat Curtea că au semnat o soluție prietenoasă în acea zi.
Oficiul Procurorului de Stat a recunoscut o încălcare a dreptului reclamantului la un proces rapid, deoarece procedura a durat 30 de ani, dintre care 9 ani și 11 luni după 28 iunie 1994, atunci când Convenția a intrat în vigoare pentru Slovenia, și acest lucru înainte de 6 cazuri. Reclamantul a declarat că doresc să retragă cererea privind articolele 6 și 13 din Convenție și cererea lor de prejudiciu moral în acest sens. Legea internă relevantă 12. Guvernul sloveniei a adoptat la 12 decembrie 2005 un proiect de stat comun privind eliminarea Curții Backlogs, „Proiectul Lukenda”. Scopul acestuia este eliminarea retragerilor în instanțele slovene și birourile procurorilor până la sfârșitul anului 2010, prin prevederea unei reforme structurale și manageriale ale justiției.
În cadrul „Proiectului Lukenda” Parlamentul a adoptat Legea 2006 ( Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial, nr. 49/2006), care a fost pus în aplicare începând cu 1 ianuarie 2007. 13. Secțiunea 25 din Legea 2006 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru daune susținute înainte de punerea în aplicare a prezentului Act. „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Oficiul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare.
Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu… (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu negocia un acord în termen de patru luni de la data la care partea a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea perioadei stabilite în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare.
Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în fața unei instanțe.” 14. Dispozițiile relevante privind doar satisfacția prevăd după cum urmează: Secțiunea 15 - Just satisfacție „… (2) Doar satisfacția va fi furnizată de: i. plata compensației monetare pentru daunele cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată; ii. o declarație scrisă a Oficiului Procurorului de Stat, că dreptul părții la un proces fără întârziere nejustificată a fost încălcat; iii. publicarea unei hotărâri că dreptul părții la un proces fără întârziere nejustificată a fost încălcat.” Secțiunea 16 - Compensarea monetară „(1) Compensarea monetară se plătește pentru prejudiciu moral cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată.
Răspunderea strictă pentru orice daune cauzate constă în Republica Slovenia. (2) Compensarea monetară pentru cazurile individuale decise în cele din urmă se acordă în sume de la 300 la 5.000 de euro.” Secțiunea 17 – Declarație scrisă „ (1) Având în vedere circumstanțele cazului, Procuratura de Stat poate, prin acord cu partea în temeiul articolului 19 din prezenta lege și ținând seama de criteriile menționate la art. 18 alineatul (1) din prezenta lege, să facă o declarație scrisă fără compensare monetară părții ca compensație pentru prejudiciu moral cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată. În cazul în care dreptul la un proces fără întârziere nejustificată a fost violat în mod grav și la cererea părții, biroul procurorului de stat poate, în plus față de compensația monetară, să facă, de asemenea, o declarație scrisă.
(2) Declarația scrisă include datele menționate în art. 5 alin. (2) paragrafele 1, 2, 3 și 4 din prezenta Lege, indicând că a apărut o încălcare a dreptului la un proces fără întârziere nejustificată și durata întârzierii nejustificate. (3) Oficiul procurorului de stat face o declarație scrisă în cadrul soluționării încheiate menționate în art. 19 din prezenta Lege. La cererea părții, declarația scrisă se publică pe site-ul Oficiului Procurorului de Stat care acoperă costurile acesteia. Declarația scrisă se publică timp de două luni și, după aceea, se arhivează pe site-ul sau se elimină în termen de 15 zile de la primirea unei cereri de către parte sau majoritatea părților cu privire la declarația scrisă.” COMPLAINTE 15. Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii care a durat 30 de ani.
În plus, au susținut că căile de recurs disponibile pentru procedurile juridice excesive în Slovenia sunt ineficace (art. 13 din Convenția). 16. Societatea reclamantă s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție că fostul judecător SFRY ca parte a sistemului totalitar a fost legat cu sucursala executivă și cu Partidul Comunist și că un număr de judecători din fostul regim au rămas în postul în Slovenia independentă. În special, ei se plângeau că judecătorii inferiori au stabilit în mod incorect elementele de fapt și conținutul cererilor și că o protecție judiciară adecvată nu a fost acordată reclamantului în cadrul procedurii dinaintea Curților Supreme și a Curților Constituționale.
În consecință, reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din moment ce instanța internă nu a atribuit compensații societății reclamante pentru pierderea profitului și dobânzilor nejustificate în sumele solicitate de aceasta. PUNEREA DREPTULUI privind durata procedurii în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenția 17. La 18 septembrie 2007, guvernul contestat a primit notificarea cererii. În plus, acestea au fost solicitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. (a) din Regulamentul de procedură, pentru a confirma dacă art. 25 din Legea de 2006 se aplică în acest caz. În cazul unui răspuns afirmativ, au fost solicitate să prezinte reclamantului o copie a propunerii de decontare făcută în temeiul dispoziției menționate mai sus.
18. În răspuns, Guvernul a informat Curtea că art. 25 din Legea de 2006 a fost aplicat prezentei cereri și a trimis o copie a propunerii de decontare făcute reclamantului (a se vedea punctul 9 mai sus). Guvernul a remarcat că reclamantul se plânge, printre altele de încălcarea articolelor 6 și 13 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii. Întrucât reclamantul nu solicită compensare pentru prejudiciu moral, ei au oferit o declarație scrisă și rambursarea costurilor în valoare de 247,86 EUR. 19. La 12 martie 2008, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că au acceptat propunerea guvernului contestat în ceea ce privește încălcarea articolului 6 (lungimea) și a articolului 13 din Convenție.
În aprilie 2008, societatea reclamantă a informat Curtea că își retrage cererea în ceea ce privește articolele 6 și 13 din convenție, inclusiv cererea de atribuire a prejudiciilor morale în acest sens (a se vedea punctele 10 și 11 de mai sus). 20. În ceea ce privește retragerea parțială a cererilor, Curtea se referă la art. 37 din convenție, al căror parte relevantă prevede: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) a fost rezolvată chestiunea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile în cauză.” 21. Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, problema a fost rezolvată la nivel intern cu privire la încălcarea articolelor 6 și 13 din convenție (art. 37 § 1 litera (b) din convenție).
22. Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției) (a se vedea Potočnik și alții c. Slovenia (dec.), nr. 3045/03 și altele, 14 octombrie 2008). Societatea reclamantă s-a plâns în continuare în legătură cu presupusa nedreptate a procedurii în temeiul articolului 6 din Convenție și cu presupusa încălcare a dreptului reclamantului la proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea punctul 16 de mai sus).
24. Având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea consideră că această parte a cererii nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a Convenției și că aceaceasta este inadmisibilă în temeiul articolului § 3 ca fiind manifestament nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție, în măsura în care se referă la plângerea privind durata procedurilor în temeiul articolului 6 și lipsa unor remedii eficiente în acest sens în temeiul articolului 13 din Convenție.
Președintele grefierului Josep Casadevall
THIRD SECTION
DECISION Application no. 42121/04 by GLAS-METAL TRUST REG. against Slovenia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 January 2009 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 15 November 2004, Having regard to the Government's submissions and the friendly settlement reached in respect of the length of the proceedings, Having regard to the applicant's response to the Government's submissions, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Glas-Metal Trust Reg., is a company based in Liechtenstein. It is represented before the Court by Mr D. Puh, a lawyer practising in Portorož. The respondent Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Bembič, State-Attorney General. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Main proceedings
Further to a confiscation of their goods by the Customs' Office of the Koper Harbour ( Luka Koper ), on 7 October 1974 the applicant company instituted civil proceedings with the Koper Basic Court ( Temeljno sodišče v Kopru ) against the Socialist Federal Republic of Yugoslavia (“SFRY”) seeking compensation for confiscated goods and for loss of profit.
After 25 June 1991, when the Republic of Slovenia became independent, the applicant company directed its claim also against the Republic of Slovenia. Until 28 June 1994 when the Convention entered into force for Slovenia, ordinary courts handed down five first-instance and five second-instance decisions. In addition, the Supreme Court decided four times in the proceedings. According to the applicant, at that time, its claims amounted to payment of default interest in respect of 776,661 Swiss francs (CHF) awarded in 1992 and of 1,431,000 Italian lire (ITL) awarded in 1983. It also claimed compensation for the loss of profit.
On 20 September 1996 the Koper District Court ( Okrožno sodišče v Kopru – new appellation after the reform in 1995) delivered a written judgment, rejecting the applicant's outstanding claims. The applicant appealed to the Koper Higher Court ( Višje sodišče v Kopru). On 12 March 1998 the Koper Higher Court allowed the applicant's appeal and remitted the case to the first-instance court for re-examination. On 11 October 1999 the applicant company stated that the remaining claims were of an ancillary nature since the principal had already been awarded. On 4 September 2000 the Koper District Court delivered a judgment, rejecting the applicant's claims. On 27 June 2001 the Koper Higher Court upheld the first-instance judgment.
The applicant subsequently lodged an appeal on points of law with the Supreme Court ( Vrhovno sodišče ). On 7 March 2002 the latter dismissed his appeal.
On 27 May 2002 the applicant lodged a constitutional appeal. On 11 May 2004 the Constitutional Court ( Ustavno sodišče ) dismissed the applicant's constitutional appeal stating that the applicant's complaints were partly of a fourth-instance nature and that it could not examine the allegations concerning the former SFRY judicial system. On 18 May 2004 the decision was served on the applicant's representative. 2. Proceedings under the 2006 Act
On 18 September 2007 the respondent Government were given notice of the present application.
On 14 January 2008 the State Attorney's Office sent a settlement proposal to the applicant under section 25 of the Act on the Protection of the Right to a Trial without undue Delay (“the 2006 Act”). In its proposal, the State Attorney's Office noted that the applicant was complaining inter alia about the violation of the right to a trial within a reasonable time under Article 6 of the Convention and the lack of efficient remedies in this regard under Article 13 of the Convention. The State Attorney's Office took into account the fact that the applicant had not stated a claim as to the amount of just satisfaction sought in his application to the Court and offered the applicant a friendly settlement with a written statement acknowledging a violation in accordance with sections 15 and 17 of the 2006 Act. They also offered the reimbursement of costs in the amount of 247,86 euros (EUR).
On 12 March 2008 the applicant company accepted the State Attorney Office's offer for a friendly settlement concerning the violations of Article 6 and 13 of the Convention, while maintaining other complaints and a request for pecuniary damages in the proceedings before the Court.
On 21 April 2008 the applicant informed the Court that they had signed friendly settlement on that day. They State Attorney's Office had acknowledged a violation of the applicant's right to a speedy trial because the proceedings had lasted app. 30 years, of which 9 years and 11 months after 28 June 1994, when the Convention entered into force for Slovenia, and this before 6 instances. The applicant stated that they wished to withdraw the application concerning Articles 6 and 13 of the Convention and their request for non-pecuniary damages in that respect. B. Relevant domestic law
The Slovenian Government adopted on 12 December 2005 a Joint State Project on the Elimination of Court Backlogs, the “Lukenda Project”. Its goal is the elimination of backlogs in Slovenian courts and prosecutor's offices by the end of 2010, by providing for structural and managerial reform of the judiciary. As a part of the “Lukenda Project” the Parliament adopted the 2006 Act ( Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Official Journal, No. 49/2006) which has been implemented since 1 January 2007.
Section 25 of the 2006 Act lays down the following transitional rules in relation to the applications already pending before the Court: Section 25 - Just satisfaction for damage sustained prior to implementation of this Act “(1) In cases where an infringement of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party has filed a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney's Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months of the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure. The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney's Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney's Office. The State Attorney's Office shall decide on the proposal as soon as possible and within four months at the latest… (2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney's Office and the party fail to negotiate an agreement within four months of the date on which the party filed its proposal, the party may bring an action before the competent court under this Act. The party may bring an action within six months of receiving the State Attorney's Office reply that the party's proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney's Office to decide to proceed with settlement. Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.”
The relevant provisions concerning just satisfaction provide as follows: Section 15 - Just satisfaction “… (2) Just satisfaction shall be provided by: i. payment of monetary compensation for damage caused by an infringement of the right to a trial without undue delay; ii. a written statement from the State Attorney's Office that the party's right to a trial without undue delay has been infringed; iii. the publication of a judgment that the party's right to a trial without undue delay has been infringed.” Section 16 - Monetary compensation “(1) Monetary compensation shall be payable for non-pecuniary damage caused by an infringement of the right to a trial without undue delay. Strict liability for any damage caused shall lie with the Republic of Slovenia. (2) Monetary compensation for individual finally decided cases shall be granted in amounts from 300 to 5,000 euros.” Section 17 – Written statement “(1) Given the circumstances of the case, the State Attorney's Office may, by agreement with the party under Article 19 of this Act and taking account of criteria referred to in Article 18, paragraph 1 of this Act, make a written statement without monetary compensation to the party as a compensation for non-pecuniary damage caused by the violation of the right to a trial without undue delay. If the right to a trial without undue delay has been seriously violated and at the request of the party, the State Attorney's Office may in addition to the monetary compensation also make a written statement. (2) The written statement shall include data referred to in the Article 5, paragraph 2, subparagraphs 1, 2, 3 and 4 of this Act, an indication that a violation of the right to a trial without undue delay has occurred and the length of the undue delay. (3) A written statement shall be made by the State Attorney's Office within the concluded settlement referred to in Article 19 of the present Act. At the party's request, the written statement shall be published on the website of the State Attorney's Office which shall cover the costs thereof. The written statement shall be made public for two months and thereupon archived within the website or deleted within fifteen days of receipt of a request from the party or the majority of parties concerning the written statement.” COMPLAINTS
The applicant company complained under Article 6 of the Convention about the excessive length of the proceedings which lasted 30 years. Moreover, they maintained that the remedies available for excessive legal proceedings in Slovenia were ineffective (Article 13 of the Convention).
The applicant company further complained under Article 6 of the Convention that the former SFRY judiciary as a part of the totalitarian system was linked with the executive branch and with the Communist Party and that a number of judges from the former regime remained in post in the independent Slovenia. The judiciary was therefore partial. In particular, they complained that the lower courts wrongly established the elements of facts and the content of the claims, and that adequate judicial protection was not afforded to the applicant in the proceedings before the Supreme and the Constitutional Courts. As a consequence, the applicant complained about the violation of Article 1 of Protocol No. 1 since the domestic courts did not award to the applicant company compensation for the loss of profit and default interest in the amounts sought by it. THE LAW 1. Complaint about the length of the proceedings under Articles 6 and 13 of the Convention
On 18 September 2007 the respondent Government were given notice of the application. In addition they were requested, under Rule 54 § 2 (a) of the Rules of Court, to confirm whether section 25 of the 2006 Act would be applied in this case. In the event of an affirmative answer they were requested to submit a copy of the settlement proposal made to the applicant under the above-mentioned provision.
In reply, the Government informed the Court that section 25 of the 2006 Act had been applied to the present application and sent a copy of the settlement proposal made to the applicant (see paragraph 9 above). The Government noted that the applicant was complaining inter alia of a violation of Articles 6 and 13 of the Convention in respect of the length of the proceedings. Since the applicant was not seeking compensation for non-pecuniary damages, they offered a written statement and the reimbursement of costs in the amount of 247,86 EUR.
On 12 March 2008 the applicant's representative informed the Court that they had accepted the respondent Government's proposal in respect of the violation of Article 6 (length) and Article 13 of the Convention. On 21 April 2008 the applicant company informed the Court that they were withdrawing their application concerning Articles 6 and 13 of the Convention, including their request for award of non-pecuniary damages in that respect (see paragraphs 10 and 11 above).
As to the partial withdrawal of the applications, the Court refers to Article 37 of the Convention, the relevant part of which provides: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”
The Court takes note that, following the settlement reached between the parties, the matter has been resolved at the domestic level with regard to the violation of Articles 6 and 13 of the Convention (Article 37 § 1 (b) of the Convention).
The Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols does not require the examination of that part of the application to be continued (Article 37 § 1 in fine of the Convention) (see Potočnik and others v. Slovenia (dec.), no. 3045/03 et al ., 14 October 2008). 2. Remaining complaints
The applicant company further complained about the alleged unfairness of the proceedings under Article 6 of the Convention and the alleged violation of the applicant's right to property under Article 1 of Protocol no. 1 to the Convention (see paragraph 16 above).
In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court considers that this part of the application does not disclose any appearance of a violation of the Convention. It follows that it is inadmissible under Article 35 § 3 as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (b) of the Convention in so far as it concerns the complaint about the length of proceedings under Article 6 and lack of efficient remedies in this regard under Article 13 of the Convention. Declares inadmissible the remainder of the application. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President