Reclamantul, dl Anatoliy Ivanovich Babkin, este un național rus care s-a născut în 1930 și locuiește la Moscova. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna K. Kostromina, un avocat la Centrul Internațional de Protecție la Moscova. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl P. Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost profesor și cercetător la Universitatea Tehnica de Stat de la Bauman Moscova. La 28 martie 2000, Divizia de Investigații a Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse („FSB”) a deschis o anchetă penală privind divulgarea secretelor de stat, o infracțiune în temeiul articolului 283 § 1 din Codul Penal. La 3 și 4 aprilie 2000, a fost căutată casa și biroul reclamantului și a fost efectuată o căutare corporală asupra persoanei sale. Raporturile care conțin informații tehnice privind rachetele fabricate în Rusia și desenele de inginerie aferente au fost găsite în timpul căutărilor. La 12 aprilie 2000, reclamantul a fost acuzat de divulgarea secretelor de stat, o infracțiune în temeiul articolului 283 § 1 din Codul Penal. La 13 iunie 2000, acuzația a fost modificată pentru cea de mare trădare (art. 275 din Codul Penal). Reclamantul a fost acuzat că a transmis cinci rapoarte care conțin secrete de stat domnului P., un cetățean american și ofițer naval pensionat angajat de Universitatea din Pennsylvania. El a fost, de asemenea, acuzat că a colectat desene de inginerie clasificate pe care se presupune că le transmite domnului P. Se presupune că a primit remunerații pentru serviciile sale. În august 2000, reclamantul a avut un atac de cord, iar procedurile împotriva acestuia au rămas în așteptarea convalescenței sale. La 6 decembrie 2000, Curtea orașului Moscova a constatat că dl P. este vinovat de spionaj în temeiul art. 276 din Codul Penal și l-a condamnat la 20 de ani de închisoare într-o colonie de înaltă securitate. La 14 decembrie 2000, dl P. a fost amnistit printr-un decret special al președintelui rus, expulzat din Rusia și interzisă reîntrarea în țară. La 7 februarie 2001, procedurile împotriva reclamantului au fost reluate. La proces, reclamantul a depus mărturie că a participat la un proiect de cooperare cu Universitatea din Pennsylvania. El a recunoscut că a comunicat informații domnului P. În legătură cu acest proiect, el a insistat totuși că aceste informații au fost transmise prin canalele oficiale ale universității și nu au conținut secrete de stat. El a refuzat primirea unei remunerații. El a confirmat în continuare că a obținut desene de inginerie de la domnul I., dar a susținut că au fost necesare pentru munca sa. El nu a avut nici o intenție de a le pune la dispoziția dlui P. Curtea a interogat câțiva participanți la proiectul de cooperare cu Universitatea din Pennsylvania. Ei au depus mărturie că reclamantul a colectat informații privind rachetele, a pregătit personal cinci rapoarte care descriu caracteristicile tehnice ale acestor rachete și a transmis rapoartele domnului P. El a primit remunerații pentru munca sa. Procurorul solicită apoi permisiunea Curții de a citi declarațiile dlui P. în timpul procesului său și declarațiile pe care dl I. le-a făcut ca martor în cadrul anchetei anterioare la judecată. Este imposibil să obțină participarea dlui P., deoarece a fost expulzat din Rusia și a fost interzis să se reîntoarcă în țară. Dl I. a refuzat să apară, referindu-se la starea sa instabilă după atacul de cord și la opinie medicală că nu este potrivit să apară în instanță. Reclamantul nu se opune citirii din declarațiile domnului P.. Cu toate acestea, el a făcut o obiecție de a admite declarațiile domnului I. în dovadă. Curtea a permis cererea procurorului și declarațiile domnului P. și domnul I. au fost citite. Dl P. a confirmat că a primit rapoarte cu informații tehnice privind rachetele de la reclamant și l-a plătit pentru această sarcină. Dl I. a declarat că reclamantul a obținut desene de inginerie de la el pentru a le transmite domnul P. Curtea a examinat în continuare rapoartele de experți prezentate de procuror. Experții au stabilit că rapoartele transmise de reclamant la dl P. În cele din urmă, Curtea a ascultat înregistrările audio și a urmărit înregistrările video ale întâlnirilor cu dl P. În timpul întâlnirilor, reclamantul a primit instrucțiuni de la dl P. în ceea ce privește natura informațiilor care urmează să fie colectate și transmise. La 19 februarie 2003, Tribunalul din Moscova a constatat că reclamantul a fost vinovat de mare trădare comisă sub formă de spionaj, o infracțiune în temeiul art. 275 din Codul Penal. Având în vedere declarațiile colegilor reclamantului, depunerea dlui P. și înregistrările audio și video, Curtea a constatat că reclamantul a transmis în mod personal rapoarte care conțin informații despre rachetele fabricate în Rusia către domnul P. și a primit bani pentru acest lucru. Natura clasificată a informațiilor comunicate a fost stabilită de experți. În cele din urmă, referindu-se la mărturia dlui I., instanța a constatat că reclamantul a colectat desene de inginerie cu intenția de a le transmite dlui P. Consideră că acțiunile reclamantului au subminat securitatea externă a Federației Ruse. Având în vedere vârsta reclamantului și sănătatea fragilă, instanța l-a condamnat la opt ani de închisoare condiționată de cinci ani de închisoare. Atât acuzația, cât și apărarea au apelat împotriva hotărârii. Reclamantul a susținut, în special, că dl P. nu a fost convocat ca martor împotriva lui. El nu a avut nici un statut de procedură în cadrul procedurii și instanța de judecată a fost interzisă să se bazeze pe declarațiile sale. El se plângea în continuare că instanța de judecată nu a asigurat participarea martorului urmăririi judiciare domnul I. La 6 noiembrie 2003, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut hotărârea din 19 februarie 2003. În ceea ce privește presupusele defecte procedurale, a constatat următoarele: „... Materialele de caz au fost reexaminate cu suficientă precauție; în special, o evaluare a declarațiilor dlui P[.], ale căror condamnare a devenit finală și ale căror depuneri au fost citite în conformitate cu art. 281 din Codul de Procedură Penală, a fost făcută; nu au existat încălcări substanțiale ale normelor de procedură penală în cadrul procesului ...” Curtea Supremă a citat, de asemenea, depunerea depusă de martorul dlui I., fără a indica motivele neatenționării sale. Codul penal al Federației Ruse prevede următoarele: „O mare trădare, adică spionajul, divulgarea secretelor de stat sau asistența acordată altfel unui stat străin, o organizație străină sau reprezentanți ai acestora pentru ... Activitățile subversive care subminează securitatea externă a Federației Ruse, comisă de un cetățean rus, sunt pedepsite cu încarcerarea și confiscarea proprietăților...” „Comunicarea secretelor de stat, precum și colectarea, furtul sau depozitarea lor în vederea comunicării acestora către un stat străin, o organizație străină sau reprezentanți ai acestora, precum și comunicarea sau colectarea altor articole de informații la cererea unui serviciu de informații străin, în scopul utilizării acestora pentru a prejudicia securitatea externă a Federației Ruse, comisă de un resortisant străin sau de un apatrid, sunt pedepsite cu închisoarea de zece până la douăzeci de ani.” „Divulgarea secretelor de stat care nu constituie o înaltă trădare, de o persoană care a fost acordată acces la anumite poziții de ocupare sau la care astfel de secrete au fost cunoscute în cursul serviciului sau al lucrării sale [...], se determină ca fiind în absența unui caz de absență.” Probele admisibile includ (i) declarații de către acuzat sau inculpat; (ii) declarații de către victimă sau martor; (iii) concluzii și declarații de către un expert; (iv) probe materiale; (v) înregistrări de măsuri de investigare sau de judecată; și (vi) alte documente (art. 74 § 2). Circumstanțele stabilite prin o hotărâre finală pot fi acceptate de către instanță fără anchetă suplimentară dacă nu pun îndoieli în mintea judecătorului. Cu toate acestea, această hotărâre nu poate prejudeca vina persoanelor care nu au participat la procedura care a condus la această hotărâre (art. 90). Martorii vor fi examinați direct de către instanța de judecată (art. 278). Declarațiile formulate de victima sau de un martor în cadrul anchetei preliminare pot fi citite cu consimțământul părților în două cazuri: (i) în cazul în care există o discrepanță substanțială între aceste declarații și mărturia în fața instanței; sau (ii) în cazul în care victima sau martorul nu a fost în judecată (art. 281). Hotărârea se poate baza numai pe dovezile examinate în cadrul procesului (art. 240 §§ 1-3).
The applicant, Mr Anatoliy Ivanovich Babkin, is a Russian national who was born in 1930 and lives in Moscow. He was represented before the Court by Ms K. Kostromina, a lawyer with the International Protection Centre in Moscow. The respondent Government were represented by Mr P. Laptev, former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant was a professor and a research scientist at the Bauman Moscow State Technical University. On 28 March 2000 the Investigations Division of the Federal Security Service of the Russian Federation (“the FSB”) opened a criminal investigation into disclosure of State secrets, an offence under Article 283 § 1 of the Criminal Code. On 3 and 4 April 2000 the applicant's home and office were searched and a body search was carried out on his person. Reports containing technical information on Russian-made missiles and related engineering drawings were found during the searches. On 12 April 2000 the applicant was charged with disclosure of State secrets, an offence under Article 283 § 1 of the Criminal Code. On 13 June 2000 the charge was amended to that of high treason (Article 275 of the Criminal Code). The applicant was accused of having transmitted five reports containing State secrets to Mr P., a United States citizen and retired naval officer employed by the University of Pennsylvania. He was also accused of collecting classified engineering drawings which he supposedly intended to transmit to Mr P. He had allegedly received remuneration for his services. In August 2000 the applicant had a heart attack. The proceedings against him were stayed pending his convalescence. On 6 December 2000 the Moscow City Court found Mr P. guilty of espionage under Article 276 of the Criminal Code and sentenced him to twenty years' imprisonment in a high-security colony. On 14 December 2000 Mr P. was amnestied by a special decree of the Russian President, expelled from Russia and prohibited from re-entering the country. On 7 February 2001 the proceedings against the applicant were resumed. At the trial the applicant testified that he had participated in a cooperation project with the University of Pennsylvania. He admitted that he had communicated information to Mr P. in connection with that project. He insisted, however, that that information had been transmitted through the official university channels and had not contained State secrets. He denied receiving any remuneration. He further confirmed that he had obtained engineering drawings from Mr I. but claimed that they had been necessary for his work. He had had no intention of making them available to Mr P. The court questioned several participants in the cooperation project with the University of Pennsylvania. They testified that the applicant had collected information on the missiles, had personally prepared five reports describing the technical characteristics of those missiles and had transmitted the reports to Mr P. He had received remuneration for his work. The prosecutor then requested the court's permission to read out the statements made by Mr P. during his trial and statements that Mr I. had made as a prosecution witness during the pre-trial investigation. It was impossible to obtain Mr P.'s attendance as he had been expelled from Russia and had been prohibited from re-entering the country. Mr I. had refused to appear, referring to his unstable condition following his heart attack and a medical opinion that he was not fit to appear in court. The applicant did not object to the reading out of Mr P.'s statements. However, he made an objection to admitting Mr I.'s depositions in evidence. The court allowed the prosecutor's request and the statements by Mr P. and Mr I. were read out. Mr P. confirmed that he had received reports containing technical information on the missiles from the applicant and had paid him for that task. Mr I. testified that the applicant had obtained engineering drawings from him in order to pass them on to Mr P. The court further examined expert reports submitted by the prosecutor. The experts established that the reports transmitted by the applicant to Mr P. and the engineering drawings found on the applicant contained classified information. Finally, the court listened to audio recordings and watched video recordings of the applicant's meetings with Mr P. During the meetings the applicant had received instructions from Mr P. as to the nature of the information to be collected and transmitted. The applicant and Mr P. had also discussed the amount of remuneration the applicant was to receive for his services. On 19 February 2003 the Moscow City Court found the applicant guilty of high treason committed in the form of espionage, an offence under Article 275 of the Criminal Code. Relying on the statements by the applicant's colleagues, Mr P.'s depositions and the audio and video recordings, the court found that the applicant had personally transmitted reports containing information on Russian-made missiles to Mr P. and had received money for doing so. The classified nature of the communicated information had been established by the experts. Finally, referring to the testimony by Mr I., the court found that the applicant had collected engineering drawings with the intention of transmitting them to Mr P. It considered that the applicant's actions had undermined the external security of the Russian Federation. Having regard to the applicant's age and frail health, the court sentenced him to eight years' imprisonment conditional on five years' probation. Both the prosecution and the defence appealed against the judgment. The applicant submitted, in particular, that Mr P. had not been summoned as a witness against him. He had not had any procedural status in the proceedings and the trial court had been barred from relying on his statements. He further complained that the trial court had failed to secure the attendance of the prosecution witness Mr I. On 6 November 2003 the Supreme Court of the Russian Federation upheld the judgment of 19 February 2003. As to the alleged procedural defects, it found as follows: “...The case materials were reviewed with sufficient thoroughness; in particular, an assessment of the statements by Mr P[.], whose conviction had become final and whose depositions were read out in accordance with Article 281 of the Code of Criminal Procedure, was made; there have been no substantial breaches of the rules of criminal procedure in the trial ...” The Supreme Court also quoted the deposition by the witness Mr I., without indicating the reasons for his non-attendance. The Criminal Code of the Russian Federation provides as follows: “High treason, that is, espionage, disclosure of State secrets or assistance otherwise provided to a foreign State, a foreign organisation or their representatives for ... subversive activities undermining the external security of the Russian Federation, committed by a Russian national, shall be punishable by twelve to twenty years' imprisonment and confiscation of property...” “Communication of State secrets, as well as their collection, theft or storage with a view to communicating them to a foreign State, a foreign organisation or their representatives, and also communication or collection of other items of information at the request of a foreign intelligence service, for the purpose of using them to harm the external security of the Russian Federation, committed by a foreign national or a stateless person, shall be punishable by ten to twenty years' imprisonment.” “Disclosure of State secrets not amounting to high treason, by a person who has been granted access to State secrets or to whom such secrets have become known in the course of his service or work ..., shall be punishable by four to six months' arrest or by up to four years' imprisonment with or without a prohibition on occupying certain positions ...” The Russian Code of Criminal Procedure defines evidence as any information on the basis of which a court establishes the existence or absence of circumstances that have to be proved in a criminal case (Article 74 § 1). Admissible evidence includes (i) statements by the accused or defendant; (ii) statements by the victim or witness; (iii) conclusions and statements of an expert; (iv) material evidence; (v) records of investigative or judicial steps; and (vi) other documents (Article 74 § 2). Circumstances established by a final judgment may be accepted by the court without further inquiry if they do not raise doubts in the judge's mind. However, such judgment cannot prejudge the guilt of individuals who have not participated in the proceedings leading to that judgment (Article 90). Witnesses are to be examined directly by the trial court (Article 278). Statements given by the victim or a witness during the pre-trial investigation may be read out with the consent of the parties in two cases: (i) if there is a substantial discrepancy between those statements and the testimony before the court; or (ii) if the victim or witness has failed to appear in court (Article 281). The judgment may only be founded on the evidence that has been examined at the trial (Article 240 §§ 1-3).