Stockholms Forsakrings- Och Skadestandsjuridik AB împotriva Suediei

Rezoluția CM/ResDH(2009) 13 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Stockholms Försäžs- och Skadeståndsjuridik Ab împotriva Suediei (solicitarea nr. 38993/97, Hotărârea din 16 septembrie 2003, definitivă la 16 decembrie 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză privesc obligația nejustificată impusă societății reclamante de a plăti taxe de faliment și privarea de bunuri care au rezultat pentru aceasta, precum și lipsa unei căi de atac efective în această privință (încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 13) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate în urma hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are Suedia de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale,

adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d Această cauză se referă la obligația societății reclamante de a acoperi cheltuielile administratorului judiciar ale declarației de faliment pronunțate împotriva acesteia, în timp ce această declarație fusese considerată eronată și anulată de Curtea Supremă.

Curtea Europeană a considerat că, în măsura în care societatea reclamantă nu a contribuit în niciun fel la decizia de faliment, eroarea fiind cauzată numai de instanțele judecătorești, societatea nu trebuia să suporte costurile aferente.

Prin urmare, confiscarea bunurilor societății aflate sub administrare judiciară pentru a plăti aceste costuri, pe baza unei declarații invalidate a instanțelor suedeze, a fost disproporționată în interesul public în această cauză (încălcarea articolului 1 din Protocolul 1). În plus, în circumstanțele speciale ale cauzei, în cauza în cauză se referă la lipsa unei căi de atac efective, pentru a-și susține obiecțiunile întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr 1 (încălcarea articolului 13). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Proaspătă și de cheltuieli Total 200 EUR 500 EUR 700 EUR Plătit la 13/02/2004 (b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat societății reclamante, cu titlu de prejudiciu material, o sumă corespunzătoare cheltuielilor de faliment cu dobânzi.

II. Măsuri generale Capitolul 17§3 din Legea privind falimentul ( Konkurslagen 1987:672) a fost modificat prin Legea 2005:190, intrată în vigoare la 1 mai 2005. Conform noii legi, în cazul în care o declarație de faliment este anulată, creditorul care a solicitat falimentul trebuie să ramburseze debitorului costurile de faliment care au fost percepute din masa falimentului, cu excepția cazului în care debitorul a generat aceste costuri prin propria sa neglijență. În plus, o decizie în primă instanță privind răspunderea pentru cheltuielile de faliment poate face obiectul unei acțiuni în fața Curții a Uniunii Europene și în fața Curții Supreme. Hotărârea Curții Europene a fost difuzată autorităților în cauză și a fost publicat un rezumat în Buletinul administrației instanțelor naționale și într-o revizuire juridică Svensk Juristidning.

Un rezumat al hotărârii este, de asemenea, disponibil pe site-ul guvernului (www.manskligarattigheter.gov.se) care include un link către hotărârile pe baza de date HUDOC. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare în viitor și, prin urmare, Suedia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 9 ianuarie 2009 în cadrul celei de-a 1043-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)13 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Stockholms Försäkrings- och Skadeståndsjuridik Ab contre la Suède (Requête n o 38993/97, arrêt du 16 septembre 2003, définitif le 16 décembre 2003) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent l’obligation injustifiée imposée à la société requérante de payer des frais de banqueroute et la privation de biens qui en a résulté pour elle, ainsi que l’absence de recours effectif à cet égard (violations de l’article 1 du Protocole nº 1 et l’article 13) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Suède de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)13 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Stockholms Försäkrings- och Skadeståndsjuridik Ab contre la Suède Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne l’obligation pour la société requérante de couvrir les frais de l’administrateur judiciaire entraînés par la déclaration de faillite prononcée contre elle, alors que cette déclaration avait été jugée erronée et annulée par la Cour suprême. La Cour européenne a estimé que, dans la mesure où la société requérante n’avait en rien contribué à la décision de mise en faillite, l’erreur étant imputable aux seules juridictions, la société n’avait pas à assumer les frais qui en découlaient.

La saisie des biens de la société sous administration judiciaire afin de payer ces frais, fondée sur une déclaration invalidée des tribunaux suédois, était donc disproportionnée à l’intérêt public dans cette affaire (violation de l’article 1 du Protocole n o 1). L’affaire concerne en outre l’absence de recours effectif, dans les circonstances particulières de l’affaire, pour faire valoir ses griefs tirés de l’article 1 du Protocole n o 1 (violation de l’article 13). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total 200 EUR - 12 500 EUR 12 700 EUR Payé le 13/02/2004 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé à la société requérante, au titre du préjudice matériel, une somme correspondant aux frais de mise en faillite avec intérêts.

II. Mesures générales Le chapitre 17§3 de la loi sur les faillites ( Konkurslagen 1987:672 ) a été modifié par la loi 2005:190, entrée en vigueur le 1er mai 2005. Selon la nouvelle loi, si une déclaration de faillite est annulée, le créancier ayant demandé la mise en faillite doit rembourser au débiteur les frais de faillite qui ont été prélevés sur la masse de la faillite, sauf si le débiteur a entraîné ces frais par sa propre négligence. De plus, une décision en première instance sur la responsabilité des frais de faillite peut faire l’objet d’un recours devant la Cour d’appel puis devant la Cour suprême. L’arrêt de la Cour européenne a été diffusé aux autorités concernées et un résumé a été publié dans le Bulletin de l’administration des juridictions nationales et dans une revue juridique Svensk Juristtidning.

Un résumé de l’arrêt est également disponible sur le site du Gouvernement ( www.manskligarattigheter.gov.se ) qui inclut un lien vers les arrêts sur la base de données HUDOC. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations similaires à l’avenir et que la Suède a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 9 janvier 2009 lors de la 1043 e réunion des Délégués des Ministres