HOUT v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 33170/04 de către Hartje HOUT împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 3 februarie 2009 în calitate de cameră compusă din: Lech Garlicki, președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 14 septembrie 2004, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Hartje Hout, este o națională olandeză născută în 1981 și trăiește în Australia. A fost reprezentată în fața Curții de către dl N. Barnes, Ashton Allen Barnes, o firmă de avocatură Guernsey. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de dna A. Sharif și ulterior de dna H. Upton, Oficiul de Externe și Commonwealth, Agenți. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanta afirmă că ea este fiica detestului dl Richard Hugo, rezident al Guernsey care a murit în 2004. Ea a prezentat o declarație scrisă a mamei sale, dna Paula Hout, afirmand că dl Hugo a fost tatăl ei. Mama reclamantului și dl Hugo au trăit împreună pentru o perioadă scurtă în Guernsey în 1980, în timpul cărora a fost concepută reclamantul. Mama ei s-a întors apoi în Olanda, unde s-a născut reclamantul. La scurt timp după aceea, dl Hugo le-a vizitat acolo. În 1982, reclamantul și mama ei s-au mutat în Australia și au reședința acolo. Reclamantul a declarat că a aflat despre identitatea tatălui său când avea aproximativ opt ani și că a început să corespundă cu el din acel moment. În 2000, reclamantul și mama ei au efectuat o vizită la Guernsey și s-au întâlnit cu dl Hugo, care a rămas singur. Ca dovadă a relației ei cu dl Hugo, reclamantul a prezentat fotografii ale celor doi luate în timpul întâlnirii lor din 2000. De asemenea, a prezentat fotocopie cu corespondența lor în perioada 2000-2004. Correspondența anterioară nu mai putea fi localizată. Tonul acestor schimburi este cald și afectuos. În timp ce reclamantul a adresat ocazional domnul Hugo ca „Papa”, el și-a semnat scrisorile folosind prenumele său nume. După cum se indică în declarații jurate de doi frați ai dlui Hugo, prezentat de Guvern, familia Hugo a fost conștientă că el a fost tatăl reclamantului, iar unii dintre ei s-au întâlnit în timpul vizitei ei pe insulă în 2000. Hugo a murit la 22 martie din acel an, totuși, la vârsta de 59 de ani. Având făcut nici un testament, și fără altă problemă, proprietatea lui (în esență casa sa și conținutul acestuia) a fost distribuită între frații săi în conformitate cu legea Guernsey aplicabilă în acel moment, care excludea copiii „ilegitimați” din succesiune inestate (a se vedea mai jos „Legea internă relevantă”). Reclamantul consideră că a fost intenția tatălui său să fie moștenitorul său, și a produs o declarație în acest sens de către un prieten al domnului Hugo. Cu toate acestea, în declarația ei, sora domnului Hugo a declarat că la sfârșitul anilor 1990 i-a spus că ea și ceilalți frați vor fi moștenitorii lui. Reclamantul a susținut că nu există proceduri pe care le-ar putea aduce Guernsey pentru a stabili o cerere la proprietate. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 14 din Convenție, adoptat împreună cu art. 8, că a suferit discriminări din cauza statutului de naștere. Prin scrisoarea din 20 noiembrie 2008, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că, în urma medierii, a fost convenită o soluție prietenoasă între părți și că el a fost instruit de reclamant să retragă cererea. Guvernul a informat Curtea prin scrisoarea din 28 noiembrie 2008 că statele Guernsey și reclamantul au convenit că ar trebui să primească o sumă în decontare integrală și finală a cererii sale. Curtea este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă) din Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Lech Garlicki, Lawrence Early

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 33170/04

by Hartje HOUT

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3

February 2009 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 14 September 2004,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Hartje Hout, is a Dutch national who was born in 1981 and lives in Australia. She was represented before the Court by Mr N. Barnes, of Ashton Allen Barnes, a Guernsey law firm. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by Ms A. Sharif and subsequently by Ms H. Upton of the Foreign and Commonwealth Office, Agents.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant states that she is the daughter of the late Mr Richard Hugo, a resident of Guernsey who died in 2004. She submitted a written statement by her mother, Ms Paula Hout, affirming that Mr Hugo was her father.

The applicant’s mother and Mr Hugo lived together for a short period in Guernsey in 1980, during which time the applicant was conceived. Her mother then returned to The Netherlands, where the applicant was born. Shortly afterwards, Mr Hugo visited them there. In 1982, the applicant and her mother moved to Australia and took up residence there. The applicant stated that she learned of her father’s identity when she was around eight years old and that she began to correspond with him from that point. In 2000, the applicant and her mother paid a visit to Guernsey and met with Mr

Hugo, who had remained single. As evidence of her relationship with Mr

Hugo, the applicant submitted photographs of the two of them taken during their meeting in 2000. She also submitted photocopies of their correspondence in the period 2000-2004. Earlier correspondence could no longer be located. The tone of these exchanges is warm and affectionate. While the applicant occasionally addressed Mr Hugo as “Dad”, he signed his letters using his first name.

As indicated in affidavits sworn by two of Mr Hugo’s siblings, submitted by the Government, the Hugo family was aware that he was the father of the applicant, and some of them met her during her visit to the island in 2000.

The applicant planned to visit Mr Hugo again in the summer of 2004, bringing her own son, who was born in Australia in September 2002. Mr

Hugo died on 22 March of that year, however, at the age of 59. Having made no will, and having no other issue, his estate (essentially his house and its contents) was distributed among his siblings in accordance with the Guernsey law applicable at that time, which excluded “illegitimate” children from intestate succession (see under “Relevant domestic law” below). The applicant believes that it was her father’s intention that she should be his heir, and produced a statement to this effect by a friend of Mr Hugo. However, in her affidavit, Mr Hugo’s sister stated that in the late 1990s he had said to her that she and the other siblings were to be his heirs.

The applicant maintained that there were no proceedings she could bring in Guernsey to establish a claim to the estate.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 14 of the Convention, taken together with Article 8, that she had suffered discrimination on grounds of her birth status. She further relied on Article 14 taken together with Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

By letter of 20 November 2008, the applicant’s representative informed the Court that, following mediation, a friendly settlement had been agreed between the parties, and that he had been instructed by the applicant to withdraw her application.

The Government informed the Court by letter of 28 November 2008 that the States of Guernsey and the applicant had agreed that she should receive a sum in full and final settlement of her claim.

The Court is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President