CERNENCHII v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 7173/05

depusă de Vladimir CERNENCHII

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 17 februarie 2009, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Giovanni Bonello,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Nebojša Vučinić,

judecători,

și Lawrence Early,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 28 ianuarie 2005,

Având în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

Având în vedere decizia Președintelui de a desemna judecătorul Šikuta în calitate de judecător național ca urmare a abținerii judecătorului Poalelungi,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Vladimir Cernenchii, este un cetățean al Republicii Moldova născut în anul 1950 și care locuiește în Bălți. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamantul lucra în calitate de jurnalist la

„Спрос и предложение”

, un ziar local din Bălți. El a colaborat cu publicația săptămânală

„

Святое Право

”

,

dedicat protecției drepturilor consumatorilor.

La 12 septembrie 2002, ca răspuns la o scrisoare a unui locuitor din Bălți, ziarul a publicat un articol semnat de reclamant. Scrisoarea, care a fost reprodusă la începutul articolului, critica companiile monopoliste de stat pentru iresponsabilitate, prezentând drept exemplu CET-Nord. În continuare, reclamantul a comentat scrisoarea.

În comentariile sale, reclamantul s-a referit la legislația privind protecția consumatorului și la Hotărârea Guvernului nr. 634 din 5 iulie 2000, care prevedea că companiile care prestau populației anumite servicii, cum ar fi furnizarea energiei termice și a apei, erau obligate să instaleze din contul lor contoare de măsurare a consumului. El a continuat afirmând că, în ciuda cererilor repetate ale autorităților locale, CET–Nord a refuzat să se conformeze acestei hotărâri de guvern. Reclamantul s-a referit la diferite mijloace juridice prin care autoritățile locale ar fi putut influența companiile monopoliste și la omisiunea acestora de a face acest lucru.

Reclamantul a concluzionat afirmând:

„Se creează impresia că compania de stat nu este controlată de cetățenii Republicii Moldova, care sunt obligați să respecte legislația statului, ci de un fel de monștri extratereștri care nu pot fi controlați de administrația publică locală”.

K

.,

directorul serviciului CET-Nord responsabil de instalarea contoarelor termice, a inițiat proceduri judiciare, susținând că pasajul de mai sus din articol l-a defăimat.

La 31 iulie 2003, Judecătoria Bălți a admis pretențiile lui K., a obligat reclamantul să publice o dezmințire în ziar și să-i plătească lui K. suma de 2,000 lei moldovenești (MDL) (124 euro (EUR)). Instanța judecătorească s-a bazat pe articolul 16 al noului Cod civil (a se vedea mai jos). La 6 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bălți a casat această hotărâre judecătorească și a dispus rejudecarea cauzei.

Reclamantul a inițiat proceduri judiciare împotriva CET-Nord, solicitând compensarea cheltuielilor efectuate pentru instalarea din cont propriu a contorului de energie termică, având în vedere că CET-Nord trebuia să le suporte. La 3 martie 2003, Judecătoria sectorului Bălți a admis această cerere și a obligat CET-Nord să-l compenseze pe reclamant. Această hotărâre a fost menținută de Tribunalul Bălți la 8 mai 2003 și de Curtea Supremă de Justiție la 9 octombrie 2003.

La 25 decembrie 2003, Judecătoria Bălți a admis pretenția lui K. și a obligat reclamantul să publice o dezmințire în ziar și să-i plătească lui K. suma de MDL

2,000 (EUR 122 la acea dată). Instanța de judecată a constatat că pasajul citat mai sus era defăimător, deoarece, potrivit dicționarului, toate definițiile cuvântului „monstru” erau insultătoare. Instanța a respins argumentul reclamantului, potrivit căruia multiplele încălcări ale legii, inclusiv ale drepturilor consumatorilor cel mai puțin protejați, comise de către administrația CET-Nord, i-au permis reclamantului să-i considere monștri. Instanța judecătorească s-a bazat pe articolul 16 al noului Cod civil.

La 6 aprilie 2004, Curtea de Apel Bălți a casat în parte această hotărâre judecătorească. Ea a adus argumente similare celor aduse de instanța judecătorească inferioară privind caracterul insultător al frazei, însă a considerat că prejudiciul material trebuia redus la MDL 500, deoarece legea în vigoare la momentul publicării articolului (articolul 7

1

al Codului civil vechi, a se vedea mai jos) nu permitea o compensație atât de mare.

La 15 septembrie 2004, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia din 6 aprilie 2004 și a menținut hotărârea primei instanțe. Instanța a constatat că Curtea de Apel Bălți s-a pronunțat asupra unei chestiuni care nu a fost invocată de către reclamant (prejudiciul material), în loc să se pronunțe asupra cererii privind prejudiciul moral.

B.

Dreptul intern relevant

Dreptul intern relevant a fost expus în hotărârea

Busuioc v.

Moldova

(nr. 61513/00, §§

39-40, 21 decembrie 2004).

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, de aplicarea retroactivă a legii de către instanțele judecătorești și de examinarea cauzei sale în lipsa sa de către Curtea Supremă de Justiție.

De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 10 al Convenției, de încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare.

ÎN DREPT

La 20 noiembrie 2008, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație semnată:

„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Vladimir Cernenchii suma de 4,050 (patru mii și cincizeci) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”

La 1 decembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant:

„Eu, Vladimir Cernenchii, reclamantul în cauza sus-menționată, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească suma de 4,050 (patru mii și cincizeci) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.

Accept propunerea și renunț la orice pretenții ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce privește faptele care au dat naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie soluționarea definitivă a cauzei.”

Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte