CASE OF VAGAPOVA AND ZUBIRAYEV v. RUSSIA

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

26.02.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 2 - Right to life (Substantive aspect);Violation of Article 2 - Right to life (Procedural aspect);Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Substantive aspect);Violation of Article 5 - Right to liberty and security;Violation of Article 13+2 - Right to an effective remedy (Article 2 - Right to life)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF VAGAPOVA AND ZUBIRAYEV v. RUSSIA (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

Reclamanții locuiesc în satul Chechen-Aul, în districtul Groznenskiy din Republica Cechenă. Reclamanții sunt căsătoriți. La momentul material ei au trăit împreună cu copiii lor la 8 strada Lenin, satul Chechen-Aul. Unul dintre fiii lor, dl Alis Adnanovich Zubiryev, s-a născut în 1986. La aproximativ 5.15 a.m. pe 21 decembrie 2004 cineva a bătut la ușa de intrare a casei reclamanților. Alis Zubiryev a deschis ușa. Trei oameni înarmați poartă uniforme militare izbucnește și a bătut Alis Zubiryev cu funduri de mașini. Oamenii nu purtau mască. Ei nu se identificau, dar primul reclamant a inferit că au aparținut militarului rus. La un moment dat, alți trei servitori au intrat în casă. Primul reclamant numit soțul ei; când a intrat în cameră, unul dintre servitori i-a ordonat să producă hârtii de identitate. Când al doilea reclamant a făcut acest lucru, el a văzut un agent care îndrepta o mitralieră la Alis Zubiryev. 10. Servitorii au întrebat numele familiei lui Alis, și-au examinat hârtiile de identitate și au spus că este „el”. Doi dintre servitori au răsturnat brațele tânărului la spate și l-au târât la ușa de intrare. Reclamanții le-au întrebat unde au intenționat să-și ia fiul. Servitorii au răspuns că reclamanții nu au motive de îngrijorare. Unul dintre ei i-a spus primei solicitanți să-i dea jacheta și pantofi lui Alis, dar nu i-a permis lui Alis să se îmbrace. 11. Cei șase servitori au părăsit casa și au dus-o pe Alis pe stradă. Reclamanții i-au urmat și au văzut un vehicul UAZ pe tot terenul fără un număr de înmatriculare parcat lângă porțile lor. Servitorii au pus-o pe Alis pe podeaua acelui vehicul și apoi au intrat în ea. Vehicul UAZ a condus off. Reclamanții au observat un transportator de personal blindat (“APC”) parcat în spatele UAZ. Numărul de înregistrare al APC a fost ilegibil. 12. UAZ și APC au condus pe strada Lenin și, în cele din urmă, s-au întors la strada Partizanskaya. 13. După un timp, reclamanții au auzit un zgomot și au realizat că un APC a fost înființat porțile unei case vecine. Mai târziu, reclamanții au aflat că servitorii au luat vecinul lor, domnul AK. 14. Reclamanții nu au avut nici o veste despre Alis Zubiryev începând cu 21 decembrie 2004. 15. Guvernul nu și-a prezentat conturile circumstanțele răpirii lui Alis Zubiryev. 16. La 21 decembrie 2004, la ora 9:00, al doilea reclamant și rude ale A.K. au venit la Departamentul de District Groznenskiy din Interior („ROVD”). Dl A., șeful ROVD, le-a spus că patru polițiști într-un vehicul UAZ în întregime s-au dus la Chechen-Aul pentru a aresta Aslan Khatatayev și domnul M. și că au fost asistați de militari ruși în APC. Dl A. mai mult a spus că poliția nu a avut intenția de a aresta Alis Zubirayev și că el nu a fost conștient de locul în care a fost aceasta. El a sugerat ca oamenii de serviciu ruși să fi dus Alis în satul Starye Atagi și a confirmat că AK a fost reținut în ROVD. 17. În după-amiază, 21 decembrie 2004, reclamanții au aflat că unii săteni au văzut două APC și un vehicul UAZ în direcția Grozny. 18. Două zile mai târziu, A.K. a fost eliberat din ROVD și le-a spus reclamanților următoarele. În atenția sa, el a fost pus prima dată într-un APC; la un moment dat servitorii au pus o pungă pe cap și l-au pus în vehiculul UAZ. El nu a putut spune dacă Alis Zubiryev a fost în acel vehicul. Servitorii l-au dus la ROVD. În seara 21 decembrie 2004 au luat geanta de pe cap și l-au interogat. 19. Potrivit reclamanților, o unitate militară rusă a avut sediul său într-un moliu în satul Starye Atagi. Reclamanții au vizitat șeful administrației locale ale lui Starye Atagi și i-au cerut să-i ajute să-și găsească fiul; el a mers la moliu, a întâlnit polițiștii militari și a informat reclamanții că Alis nu a fost păstrat acolo. 20. Mai târziu, domnul A. a declarat reclamanților că a vorbit cu polițiștii Serviciului Federal de Securitate (“FSB”) din Starye Atagi și că i-au asigurat că Alis Zubiryev nu a fost reținut la moară. 21. Reclamanții și rudele lor se plângeau în repetate rânduri despre dispariția Alis la diferite agenții de stat și oficiali. În special, au solicitat președinților ruși și checheni, procurorul general, Reprezentantul Plenipotentiar al Președintelui Rus în Circuitul Federal de Sud, Ombudsmanul Rus, Ministerul Internului Cecenic, Consiliul de Stat al Republicii cecene, Comitetul pentru protecția drepturilor constituționale a cetățenilor din Republica cecenești și șeful administrației locale a districtului Groznenskiy. La 28 decembrie 2004, primul reclamant a solicitat biroul procurorului din Republica Chechenă să o ajute să-și găsească fiul. La 30 decembrie 2004, reclamația a fost transmisă biroului procurorului din districtul Groznenskiy (“procurorul din district”). 23. La 6 ianuarie 2005, biroul procurorului de district a instituit o anchetă asupra dispariției lui Alis Zubiryev în temeiul articolului 126 § 2 din Codul Penal Rus („agravat răpire”) și a informat reclamanții decizia. Dosarul a fost atribuit numărul 4404. 24. La 31 ianuarie 2004, biroul procurorului de district a acordat celui de-al doilea reclamant statutul de victimă a unei infracțiuni în cazul nr. 4404. 25. La 15 februarie 2005, biroul procurorului de district a informat primul reclamant că sunt luate măsuri de investigare pentru a rezolva răpirea fiului său. 26. La 21 februarie 2005, primul reclamant a solicitat procurorului de district să pună la îndoială martorii oculari răpirii fiului său și dl A. 27. La 6 martie 2005, primul reclamant a solicitat biroul procurorului din Republica Chechenă să caute mai activ fiul ei. 28. La 6 aprilie 2005, biroul procurorului de district a informat prima reclamantă că termenul de anchetă preliminară în cazul nr. 4404 a fost prelungit la patru luni. 29. La 11 aprilie 2005, prima reclamantă a solicitat comandantului militar al Republicii Chechene să o ajute să stabilească locul unde este fiul ei. 30. La 19 și 28 aprilie 2005, comandantul militar al Republicii Chechene a ordonat comandantului militar al districtului Groznenskiy, împreună cu șefii ROVD și departamentul FSB, să efectueze o anchetă cu privire la faptele reclamate de primul reclamant. 31. La 27 aprilie 2005, biroul procurorului din Republica Chechenă a informat primul reclamant că ancheta preliminară în cazul nr. 4404 a fost în așteptare. 32. La 29 aprilie și 15 mai 2005, comandantul militar al districtului Groznenskiy a informat comandantul militar al Republicii Chechene că ancheta penală asupra răpirii lui Alis Zubiryev de către oameni armați neidentificați a fost instituită și a fost în curs de desfășurare. El a remarcat, de asemenea, că diferite agenții de aplicare a legii nu au arestat Alis Zubiryev și nu au avut informații despre locul unde a fost. 33. La 23 mai și 2 iunie 2005, biroul procurorului din Republica Chechenă a transmis reclamațiile primului reclamant la biroul procurorului de district. 34. La 19 iulie 2005, biroul procurorului militar al unității militare nr. 20102 a informat primul reclamant că ancheta în cazul nr. La 1 septembrie 2005, Biroul Procurorului General a informat primul reclamant că ancheta nr. 4404 a fost suspendată la 9 august 2005 pentru neidentificarea celor responsabili și apoi reluată la 19 august 2005. La 5 octombrie 2005, biroul procurorului de district a informat cel de-al doilea reclamant că ancheta nr. 4404 suspendată la 18 septembrie 2005 a fost reluată. 37. La 26 iunie 2007, biroul procurorului de district a informat cel de-al doilea reclamant că ancheta a fost reluată timp de zece zile. 38. La 4 iulie 2007, biroul procurorului de district a acordat primul statut de victimă solicitant. 39. La 16 iulie 2007, primul reclamant a solicitat procurorul de district să relueze ancheta cu privire la răpirea fiului ei și să-i permită accesul la dosarul investigației. 40. În toamna anului 2007 cazul nr. 44004 a fost transferat în cadrul Comitetului investigativ al Departamentului Procurorului Rus pentru Republica Cechenă. La 8 mai 2008, Comitetul investigativ al Departamentului Procurorului Rus pentru Republica Cechenă a informat reprezentantul reclamanților că nu are acces la dosar în cazul nr. 44004 ar putea fi acordată, deoarece ancheta nu a fost încheiată și că a fost suspendată la 1 mai 2008. 42. Într-o declarație scrisă adresată Curții, prima reclamantă a remarcat că, la o dată neespecificată, a participat la o confruntare cu A.K. organizată de procurorul de district. În cursul conflictului A.K. Era frică să recunoască că a văzut o altă persoană în UAZ în noaptea arestării sale. Primul reclamant l-a reproșat pentru lașă, iar apoi A.K. a spus anchetatorului că a fost o a doua persoană deținută în UAZ, dar el nu și-a văzut fața. A.K. a semnat un dosar de interviu care conține declarația lui care a fost păstrată în dosarul anchetei. 43. La 27 decembrie 2004, biroul procurorului de district a primit a doua plângere a reclamantului cu privire la răpirea fiului său. 44. La 6 ianuarie 2005, biroul procurorului de district a instituit o anchetă asupra răpirii lui Alis Zubiryev în temeiul articolului 126 § 2 din Codul Penal Rus (aglomerat răpire). Dosarul de caz a fost atribuit numărul 4404. 45. La date neespecificate, reclamanții au primit statutul de victimă în cazul nr. 4404. 46. La o dată neespecificată, casa de la 8 Lenin Street a fost inspectată ca o scenă a crimei. Investigatorii au stabilit că nu a existat nicio mizerie în interiorul casei și nu a luat nimic. 47. La o dată neespecificată a fost interogat al doilea reclamant. El a declarat că la aproximativ 5.30 a.m. la 21 decembrie 2004 șase oameni necunoscuti înarmați au intrat în curtea sa și au început să bată la ușa de intrare a casei. Trei oameni înarmați au plecat la casa lui Mamed Zubirayev, situat în aceeași curte. Alis Zubirayev a deschis ușa și trei oameni înarmați au izbucnit. Ei au lovit Alis Zubirayev cu un fund de mitralier și au cerut membrii familiei să producă hârtii de identitate. După ce au verificat documentele lui Alis Zubiryev, au luat tânărul afară, l-au pus într-un vehicul UAZ fără numere de înmatriculare și l-au condus. UAZ a fost însoțită de un APC cu numerele de înmatriculare acoperite de noroi. La momentul răpirii fiului său, alte două APC-uri au blocat un drum care conducea din sat. A.K. a fost, de asemenea, răpit de oameni necunoscuti și luat în APC. Două sau trei zile mai târziu, A.K. s-a întors acasă și a declarat că la un moment dat a fost în vehiculul UAZ în care un alt deținut a fost păstrat. În ziua răpirii fiului său, al doilea reclamant a contactat domnul A., capul ROVD, care i-a spus că a trimis un vehicul UAZ în satul Chechen-Aul pentru a aresta domnul S.-M.K și domnul M.A. și că serviciile ROVD nu au arestat Alis Zubiryev. 48. Primul reclamant și alți martori au făcut declarații identice. În timpul celui de-al doilea interviu, primul reclamant a adăugat că oamenii armați au luat actele de identitate ale fiului ei și hainele calde pe care le-a dat-o pentru Alis Zubiryev. 49. La o dată neespecificată, șeful administrației locale a fost interogat. El a declarat că, la 22 decembrie 2004, el a aflat despre răpirea lui Alis Zubiryev de la un polițist local. Înainte de acea dată el nu a fost familiarizat cu Zubiryev. Administrația locală nu a primit nici o plângere despre comportamentul lui Alis Zubiryev înainte de răpire. 50. La o dată neespecificată A.K. a fost interogat. El a declarat că la aproximativ 5.30 a.m. la 21 decembrie 2004, ofițerii de poliție au intrat în casa lui și i-au cerut să meargă cu ei la ROVD. La început a fost pus într-un APC și apoi într-un vehicul UAZ în care a călătorit cu polițiștii. La sosirea la ROVD el a fost interogat și apoi eliberat. După întoarcerea acasă el a aflat despre răpirea lui Alis Zubiryev. El a fost transferat la ROVD pe cont propriu și nu l-a văzut pe Alis Zubiryev în sediul său. 51. Anchetatorii au interogat pe alți sateni din Chechen-Aul care nu au făcut declarații semnificative. 52. La o dată neespecificat dl A., cap ROVD, a fost interogat. El a declarat că el nu a fost familiarizat cu Zubiryevs. La 21 decembrie 2004, polițiștii și polițiștii ROVD din biroul comandantului militar din districtul Groznenskiy efectuasese o operațiune specială pentru arestarea S.-M.K. care fuseseră scăpați. Servitorii îl interogaseră pe fratele său, A.K., și l-au eliberat după un cec. Alis Zubiryev nu fusese arestat în cursul operației speciale. ROVD a trimis un vehicul UAZ pentru a efectua operația specială în timp ce biroul comandantului militar a furnizat un APC. 53. Unele dintre serviciile ROVD au făcut declarații similare. Una dintre acestea a adăugat că reclamanții l-au contactat în decembrie 2004 în ceea ce privește răpirea lui Alis Zubiryev. Guvernul nu a dezvăluit identitatea serviciilor. 54. Anchetatorii au trimis o serie de întrebări cu privire la Alis Zubiryev către diverse agenții de stat și centrele de detenție. În răspuns, au fost informați că tânărul nu a fost arestat sau urmărit. 55. Ancheta în cazul nr. 4404 a fost în așteptare. Reclamanții au fost în mod corespunzător informați cu privire la toate deciziile luate în cursul anchetei. 56. În ciuda cererilor specifice ale Curții, guvernul nu a dezvăluit nici o documentă a dosarului de anchetă în cazul nr. 440404. Având în vedere informațiile obținute de la Procuratura Generală, Guvernul a declarat că ancheta a fost în curs și că divulgarea documentelor va fi încălcarea articolului 161 din Codul de Procedință Penală, deoarece dosarul conține informații cu caracter militar și date cu caracter personal referitoare la martorii sau la alți participanți la procedura penală. 57. Pentru un rezumat al legislației interne relevante, a se vedea Akhmadova și Sadulayeva c. Rusia, nr. 40464/02, § 67-69, 10 mai 2007.

The applicants live in the village of Chechen-Aul, in the Groznenskiy District of the Chechen Republic. 7. The applicants are married. At the material time they lived together with their children at 8 Lenin Street, the village of Chechen-Aul. One of their sons, Mr Alis Adnanovich Zubirayev, was born in 1986. 8. At about 5.15 a.m. on 21 December 2004 someone knocked at the entrance door of the applicants’ house. Alis Zubirayev opened the door. Three armed men wearing military uniforms burst inside and beat Alis Zubirayev with machine-gun butts. The men wore no masks. They did not identify themselves but the first applicant inferred that they belonged to the Russian military. At some point three other servicemen entered the house. 9. The first applicant called her husband; when he entered the room, one of the servicemen ordered him to produce identity papers. When the second applicant did so, he saw a serviceman pointing a machine gun at Alis Zubirayev. 10. The servicemen asked Alis’s family name, examined his identity papers and said that it was “him”. Two of the servicemen twisted the young man’s arms behind his back and dragged him to the entrance door. The applicants asked them where they intended to take their son. The servicemen replied that the applicants had no reasons to worry. One of them told the first applicant to give him Alis’s jacket and shoes but did not allow Alis to dress. 11. The six servicemen left the house and took Alis to the street. The applicants followed them and saw an all-terrain UAZ vehicle without a registration number parked next to their gates. The servicemen put Alis on the floor of that vehicle and then got in it. The UAZ vehicle drove off. The applicants noticed an armoured personnel carrier (“APC”) parked behind UAZ. The APC’s registration number was illegible. 12. The UAZ and APC drove down Lenin Street and eventually turned to Partizanskaya Street. 13. After a while the applicants heard a noise and realised that an APC was ramming the gates of a neighbouring house. Later the applicants found out that servicemen had taken away their neighbour, Mr A.K. 14. The applicants have had no news of Alis Zubirayev since 21 December 2004. 15. The Government did not submit their account of the circumstances of Alis Zubirayev’s kidnapping. 16. At about 9 a.m. on 21 December 2004 the second applicant and relatives of A.K. came to the Groznenskiy District Department of the Interior (“ROVD”). Mr A., the head of the ROVD, told them that four policemen in an all-terrain UAZ vehicle had gone to Chechen-Aul to arrest Aslan Khatatayev and Mr M. and that they had been assisted by Russian military servicemen in APCs. Mr A. further said that the police had had no intention of arresting Alis Zubirayev and that he was unaware of the latter’s whereabouts. He suggested that Russian servicemen could have taken Alis to the village of Starye Atagi and confirmed that A.K. was detained in the ROVD. 17. In the afternoon of 21 December 2004 the applicants learned that some villagers had seen two APCs and an UAZ vehicle driving in the direction of Grozny. 18. Two days later A.K. was released from the ROVD and told the applicants the following. On his apprehension he had been first placed in an APC; at some point the servicemen had put a bag on his head and placed him in the UAZ vehicle. He could not tell whether Alis Zubirayev was in that vehicle. The servicemen had taken him to the ROVD. In the evening of 21 December 2004 they had taken the bag off his head and questioned him. 19. According to the applicants, a Russian military unit had its headquarters in a mill in the village of Starye Atagi. The applicants visited the head of Starye Atagi’s local administration and asked him to help them to find their son; he went to the mill, met the military servicemen and informed the applicants that Alis had not been kept there. 20. Later Mr A. told the applicants that he had talked to servicemen of the Federal Security Service (“FSB”) in Starye Atagi and that they had assured him that Alis Zubirayev had not been detained at the mill. 21. The applicants and their relatives repeatedly complained about Alis’s disappearance to various State agencies and officials. In particular, they applied to the Russian and Chechen Presidents, the Prosecutor General, the Plenipotentiary Representative of the Russian President in the Southern Federal Circuit, the Russian Ombudsman, the Chechen Ministry of the Interior, the State Council of the Chechen Republic, the Committee for Protection of Constitutional Rights of Citizens of the Chechen Republic and the head of the local administration of the Groznenskiy District. Most of the complaints were forwarded to the prosecutors’ offices’ at different levels. 22. On 28 December 2004 the first applicant requested the prosecutor’s office of the Chechen Republic to help her to find her son. On 30 December 2004 her complaint was forwarded to the prosecutor’s office of the Groznenskiy District (“the district prosecutor’s office”). 23. On 6 January 2005 the district prosecutor’s office instituted an investigation into Alis Zubirayev’s disappearance under Article 126 § 2 of the Russian Criminal Code (“aggravated kidnapping”) and informed the applicants of the decision. The case file was assigned the number 44004. 24. On 31 January 2004 the district prosecutor’s office granted the second applicant the status of victim of a crime in case no. 44004. 25. On 15 February 2005 the district prosecutor’s office informed the first applicant that investigative measures were being taken to solve her son’s kidnapping. 26. On 21 February 2005 the first applicant requested the district prosecutor’s office to question eyewitnesses to her son’s abduction and Mr A. 27. On 6 March 2005 the first applicant requested the prosecutor’s office of the Chechen Republic to search for her son more actively. 28. On 6 April 2005 the district prosecutor’s office informed the first applicant that the term of preliminary investigation in case no. 44004 had been extended to four months. 29. On 11 April 2005 the first applicant requested the military commander of the Chechen Republic to help her to establish her son’s whereabouts. 30. On 19 and 28 April 2005 the military commander of the Chechen Republic ordered the military commander of the Groznenskiy District together with the heads of the ROVD and the FSB department, to carry out an inquiry into the facts complained of by the first applicant. 31. On 27 April 2005 the prosecutor’s office of the Chechen Republic informed the first applicant that the preliminary investigation in case no. 44004 was pending. 32. On 29 April and 15 May 2005 the military commander of the Groznenskiy District informed the military commander of the Chechen Republic that the criminal investigation into Alis Zubirayev’s kidnapping by unidentified armed men had been instituted and was under way. He also noted that various law-enforcement agencies had not arrested Alis Zubirayev and had no information on his whereabouts. 33. On 23 May and 2 June 2005 the prosecutor’s office of the Chechen Republic forwarded the first applicant’s complaints to the district prosecutor’s office. 34. On 19 July 2005 the military prosecutor’s office of military unit no. 20102 informed the first applicant that the investigation in case no. 44004 pending before the district prosecutor’s office had been suspended and that military involvement in the crime had not been proven. 35. On 1 September 2005 the Prosecutor General’s Office informed the first applicant that the investigation in case no. 44004 had been suspended on 9 August 2005 for failure to identify those responsible and then resumed on 19 August 2005. It was ongoing under their supervision. 36. On 5 October 2005 the district prosecutor’s office informed the second applicant that the investigation in case no. 44004 suspended on 18 September 2005 had been resumed. 37. On 26 June 2007 the district prosecutor’s office informed the second applicant that the investigation had been resumed for ten days. 38. On 4 July 2007 the district prosecutor’s office granted the first applicant victim status. 39. On 16 July 2007 the first applicant requested the district prosecutor’s office to resume the investigation into her son’s kidnapping and to allow her access to the investigation file. 40. In the autumn of 2007 case no. 44004 was transferred to the Investigative Committee of the Department of the Russian Prosecutor’s Office for the Chechen Republic. The applicants were not officially notified of it. 41. On 8 May 2008 the Investigative Committee of the Department of the Russian Prosecutor’s Office for the Chechen Republic informed the applicants’ representative that no access to the file in case no. 44004 could be granted, as the investigation had not been completed, and that it had been suspended on 1 May 2008. 42. In a written statement addressed to the Court the first applicant noted that on an unspecified date she had participated in a confrontation with A.K. organised by the district prosecutor’s office. In the course of the confrontation A.K. had been afraid to admit that he had seen another person in the UAZ on the night of his arrest. The first applicant had reproached him for cowardice and then A.K. had told the investigator that there had been a second detained person in the UAZ but he had not seen his face. A.K. had signed an interview record containing his statement which was kept in the investigation file. 43. On 27 December 2004 the district prosecutor’s office received the second applicant’s complaint concerning his son’s abduction. 44. On 6 January 2005 the district prosecutor’s office instituted an investigation of Alis Zubirayev’s abduction under Article 126 § 2 of the Russian Criminal Code (aggravated kidnapping). The case file was assigned the number 44004. 45. On unspecified dates the applicants were granted victim status in case no. 44004. 46. On an unspecified date the house at 8 Lenin Street was inspected as a crime scene. The investigators established that there was no mess inside the house and did not seize anything. 47. On an unspecified date the second applicant was questioned. He stated that at about 5.30 a.m. on 21 December 2004 six unknown armed men had entered his courtyard and started knocking at the entrance door of the house. Three of the armed men had gone to Mamed Zubirayev’s house located in the same courtyard. Alis Zubirayev had opened the door and three armed men had burst in. They had hit Alis Zubirayev with a machine gun butt and demanded the family members to produce identity papers. Having checked Alis Zubirayev’s papers they had taken the young man outside, put him in an UAZ vehicle without registration numbers and driven away. The UAZ was accompanied by an APC with its registration numbers covered with mud. At the time of his son’s abduction two other APCs had blocked a road leading out of the village. A.K. had also been abducted by unknown men and taken away in the APC. Two or three days later A.K. had returned home and said that at some point he had been out in the UAZ vehicle in which another detainee had been kept. On the day of his son’s abduction the second applicant contacted Mr A., the ROVD head, who had told him that he had sent a UAZ vehicle to the village of Chechen-Aul to arrest Mr S.-M.K and Mr M.A. and that ROVD servicemen had not arrested Alis Zubirayev. 48. The first applicant and several other witnesses made identical statements. During her second interview the first applicant added that the armed men had taken away her son’s identity papers and warm clothing that she had given them for Alis Zubirayev. 49. On an unspecified date the head of the local administration was questioned. He stated that on 22 December 2004 he had learned of Alis Zubirayev’s abduction from a local policeman. Prior to that date he had not been acquainted with the Zubirayevs. The local administration had not received any complaints about Alis Zubirayev’s behaviour before his kidnapping. 50. On an unspecified date A.K. was questioned. He stated that at about 5.30 a.m. on 21 December 2004 police officers had entered his house and asked him to go with them to the ROVD. At first he had been put in an APC and then in an UAZ vehicle in which he had travelled with the policemen. Upon arrival to the ROVD he had been questioned and then released. Having returned home he had learned of Alis Zubirayev’s kidnapping. He had been transferred to the ROVD on his own and had not seen Alis Zubirayev on its premises. 51. The investigators questioned several other villagers of Chechen-Aul who made no significant statements. 52. On an unspecified date Mr A., the ROVD head, was questioned. He stated that he was not acquainted with the Zubirayevs. On 21 December 2004 ROVD policemen and servicemen of the military commander’s office of the Groznenskiy District had carried out a special operation to arrest S.-M.K. who had escaped. The servicemen had then questioned his brother, A.K., and released him after a check. Alis Zubirayev had not been arrested in the course of the special operation. The ROVD had sent an UAZ vehicle to carry out the special operation while the military commander’s office had provided an APC. 53. A number of the ROVD servicemen made similar statements. One of them added that the applicants had contacted him in December 2004 in relation to Alis Zubirayev’s kidnapping. The Government did not disclose the servicemen’s identities. 54. The investigators sent a number of queries concerning Alis Zubirayev to various State agencies and detention facilities. In reply they were informed that the young man had not been arrested or prosecuted. 55. The investigation in case no. 44004 was pending. The applicants had been duly informed of all decisions taken during the investigation. 56. Despite specific requests by the Court the Government did not disclose any documents of the investigation file in case no. 44004. Relying on the information obtained from the Prosecutor General’s Office, the Government stated that the investigation was in progress and that disclosure of the documents would be in violation of Article 161 of the Code of Criminal Procedure, since the file contained information of a military nature and personal data concerning the witnesses or other participants in the criminal proceedings. 57. For a summary of relevant domestic law see Akhmadova and Sadulayeva v. Russia, no. 40464/02, § 67-69, 10 May 2007.

§ Cauze similare