2ra-610/25 — Încasarea datoriei, penalitătii s.a.

La 2 ianuarie 2024, SRL „Nagoltrans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Cebotari, intervenient accesoriu Viaceslav Guțu, solicitând încasarea din contul pârâtului a sumei de 6.400 lei cu titlu de datorie contractuală, 12.441,60 lei cu titlu de penalitate contractuală, 4.291,98 lei cu titlu de prejudiciu material, 5.200 lei cu titlu de profit ratat, 200 lei cu titlu de cheltuieli pentru expertiză, 4.152 lei cu titlu de cheltuieli suplimentare, 856 lei cu titlu de taxă de stat și 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru serviciile juridice.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 3 noiembrie 2018, SRL „Nagoltrans”, în calitate de locator, a încheiat cu pârâtul un contract de locațiune, prin care i-a transmis în folosință automobilul de model Toyota Corolla, n/î xxxxx, fapt confirmat prin actul de predare-primire din aceeași dată.

Potrivit actului de restituire a automobilului, întocmit la 29 noiembrie 2018, locatarul a acumulat o restanță la plata chiriei în sumă de 6.400 lei. Totodată, în același act s-a consemnat că automobilul avea deteriorări la capitonajul panoului cadrului parbrizului, segmentul 2 stâng, iar potrivit raportului de evaluare a pagubei nr. 1055/12A din 12 decembrie 2018, întocmit de „Expert Auto Plus”, valoarea pagubei a fost stabilită în sumă de 4.291,98 lei.

Astfel, reclamanta a susținut că suma datoriei față de SRL „Nagoltrans”, compusă din restanța la plata locațiunii, valoarea pagubei automobilului, plata evaluării, penalitatea contractuală și venitul ratat, constituie 28.553,58 lei.

Reclamanta a menționat că, prin hotărârea din 6 mai 2022 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, pronunțată în dosarul nr. 2-2368/2021, a fost admisă integral acțiunea SRL „Nagoltrans” împotriva lui Guțu Veaceslav.

Fiind atacată hotărârea primei instanțe, prin decizia din 19 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți, pronunțată în dosarul nr. 2a-642/2023, s-a admis apelul declarat de Guțu Veaceslav, s-a casat hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central, din 6 mai 2022, fiind emisă o nouă decizie prin care cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Nagoltrans” către Guțu Veaceslav privind încasarea datoriei, penalității și prejudiciului material a fost respinsă. 1

Totodată, de la SRL „Nagoltrans” în beneficiul lui Guțu Veaceslav au fost încasate cheltuieli de judecată în sumă de 652 lei cu titlu de taxă de stat și 3.500 lei cu titlu de asistență juridică.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-302 din 25 aprilie 2023, efectuat în cauza penală nr. 2022011572, semnătura din contractul de locațiune încheiat între SRL „Nagoltrans” și Guțu Veaceslav, precum și din actele de predare-primire, nu aparține lui Guțu Veaceslav, ci lui Cebotari Veaceslav.

Reclamanta a mai menționat că, deși prin ordonanța procurorului din Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul Rîșcani, din 16 iunie 2023, procesul penal nr. 2022011572 a fost clasat din lipsa elementelor constitutive ale componenței de infracțiune, rezultă prezența raporturilor juridice civile între părți.

La 22 august 2025, SRL „Nagoltrans”, reprezentată de avocata Aliona Palamari, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 22 aprilie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor contestate și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, a invocat că decizia instanței de apel este arbitrară și se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, în sensul art. 432 alin. (1) 2 lit. e) din Codul de procedură civilă. Aceasta a susținut că instanța urma să examineze acțiunea în raport cu probele care, în opinia sa, confirmă prejudiciul material suportat ca urmare a acțiunilor lui Veaceslav Cebotari.

Recurenta a indicat că, la 3 noiembrie 2018, între SRL „Nagoltrans” și Veaceslav Cebotari, care ar fi prezentat actele de identitate ale intervenientului accesoriu Veaceslav Guțu, a fost încheiat contractul de locațiune privind automobilul de model Toyota Corolla, n/î xxxx. În acest sens, a invocat ordonanța procurorului din 16 iunie 2023 și raportul de expertiză judiciară din 25 aprilie 2023, prin care s-ar confirma că semnătura de pe contract aparține lui Veaceslav Cebotari, ceea ce, în opinia recurentei, atestă existența raportului contractual dintre părți.

Totodată, recurenta a susținut că, potrivit actului de restituire din 29 noiembrie 2018, intimatul nu și-a executat obligațiile contractuale, acumulând o restanță de 6.400 lei pentru neplata chiriei, iar la momentul restituirii automobilului au fost constatate deteriorări evaluate de „Expert Auto Plus”, prin raportul nr. 1055/12A din 12 decembrie 2018, la suma de 4.291,98 lei. Astfel, recurenta a indicat că suma totală datorată constituie 29.685,58 lei.

Recurenta a criticat concluzia instanței de apel potrivit căreia între SRL „Nagoltrans” și Veaceslav Cebotari nu ar exista un contract valabil. În opinia acesteia, raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-302 din 25 aprilie 2023 confirmă că înscrisul manuscris și semnăturile aplicate din numele lui Guțu Veaceslav pe contractul de locațiune și pe procesele-verbale de predare și restituire au fost executate de Veaceslav Cebotari, fapt ce ar confirma existența raporturilor contractuale dintre SRL „Nagoltrans” și Veaceslav Cebotari.

Recurenta a mai invocat că decizia Curții de Apel Bălți din 19 octombrie 2023 a clarificat faptul că semnătura de pe contract aparține lui Veaceslav Cebotari, nu lui Veaceslav Guțu, ceea ce ar confirma indirect relația contractuală dintre SRL „Nagoltrans” și Cebotari Veaceslav, caracterul civil al raporturilor juridice și veridicitatea actelor anexate la cererea de chemare în judecată.

În continuare, recurenta a susținut că, prin aplicarea semnăturii pe contractul de locațiune din 3 noiembrie 2018, Veaceslav Cebotari și-a exprimat consimțământul și și-a asumat obligația de plată față de SRL „Nagoltrans”. În opinia recurentei, faptul că acesta ar fi utilizat actele lui Veaceslav Guțu nu îl poate exonera de răspundere contractuală.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”. 3

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Art. 373 alin. (1), (2), (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. (2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. (5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.”

Art. 239 din Codul de procedură civilă: „Hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță şi pe probele cercetate în ședință de judecată.”

Art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) La deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, 4 caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii.”

Art. 130 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.”

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea şi audierea participanților la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.b) şi e). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanților în şedinţă pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită cauza spre rejudecare în instanţa de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs;”

Examinând legalitatea deciziei contestate prin prisma motivelor de recurs, Completul de judecată constată că recursul declarat de SRL „Nagoltrans” este întemeiat.

Litigiul își are originea în transmiterea spre folosință, la 3 noiembrie 2018, a automobilului de model Toyota Corolla, n/î xxxxx, în temeiul unui contract de locațiune în care, în calitate de locatar, au fost indicate datele de identitate ale lui Veaceslav Guțu.

Potrivit contractului, locațiunea a fost convenită inițial pentru o perioadă de 5 zile, cu plata chiriei în mărime de 400 lei pentru fiecare zi. Din procesul-verbal de restituire rezultă că automobilul a fost restituit la 29 noiembrie 2018, după 26 de zile de folosință, fiind consemnată achitarea sumei de 4.000 lei și o restanță la plata chiriei în mărime de 6.400 lei.

În același proces-verbal au fost indicate deteriorări ale automobilului, iar prin raportul de evaluare a pagubei nr. 1055/12A din 12 decembrie 2018, întocmit de „Expert Auto Plus”, valoarea prejudiciului a fost stabilită la suma de 4.291,98 lei.

Inițial, pretențiile SRL „Nagoltrans” au fost îndreptate împotriva lui Veaceslav Guțu. Prin decizia din 19 octombrie 2023, Curtea de Apel Bălți a respins acțiunea formulată împotriva acestuia, constatând că Veaceslav Guțu nu a semnat contractul de locațiune și procesele-verbale de predare și restituire a automobilului, 5 astfel încât aceste înscrisuri nu puteau confirma existența unor raporturi contractuale între SRL „Nagoltrans” și Veaceslav Guțu.

Ulterior, SRL „Nagoltrans” a formulat prezenta acțiune împotriva lui Veaceslav Cebotari, susținând că acesta ar fi prezentat actele de identitate ale lui Veaceslav Guțu, ar fi semnat în numele acestuia contractul de locațiune și procesele- verbale aferente și ar fi folosit efectiv automobilul.

Aceste împrejurări au făcut și obiectul procesului penal nr. 2022011572, în cadrul căruia au fost administrate probe relevante pentru soluționarea prezentului litigiu civil, inclusiv declarații ale persoanelor audiate, înscrisurile aferente locațiunii și raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-302 din 25 aprilie 2023.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară, înscrisul manuscris „Guțu Veaceslav” și cele trei semnături aplicate în numele acestuia la rubrica „Locatar” din contractul de locațiune și din procesele-verbale de predare și restituire a automobilului nu au fost executate de Veaceslav Guțu, ci de Veaceslav Cebotari.

Prin ordonanța procurorului din 16 iunie 2023, procesul penal a fost clasat din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii. Din cuprinsul ordonanței rezultă că organul de urmărire penală a apreciat că Veaceslav Cebotari nu și-a însușit automobilul sau alte bunuri ale SRL „Nagoltrans”, ci nu a achitat suma de 6.400 lei pretinsă cu titlu de chirie și suma de 4.291,98 lei pretinsă pentru deteriorarea automobilului, raporturile dintre părți fiind considerate de natură civilă.

Totodată, organul de urmărire penală a analizat faptele și din perspectiva folosirii unor documente oficiale false, constatând că o eventuală faptă de această natură avea caracterul unei infracțiuni ușoare, pentru care intervenise termenul de prescripție a răspunderii penale.

Completul de judecată subliniază că ordonanța de clasare și materialele procesului penal nu stabilesc în mod obligatoriu existența și întinderea răspunderii civile a lui Veaceslav Cebotari. Acestea constituie însă mijloace de probă care urmau să fie cercetate și apreciate în coroborare cu celelalte probe administrate în cauza civilă.

Judecând cauza, prima instanță a respins acțiunea, apreciind, în principal, că raportul de evaluare nr. 1055/12A nu respecta cerințele aplicabile determinării pagubei și nu era susținut de documente care să confirme prețurile pieselor, materialelor și lucrărilor avute în vedere la calcularea prejudiciului.

Prima instanță a mai reținut că persoana care a întocmit raportul de evaluare nu era înscrisă în Registrul de stat al experților judiciari și că raportul respectiv nu putea fi asimilat unei expertize judiciare.

De asemenea, prima instanță a considerat neîntemeiată solicitarea privind încasarea sumei de 4.152 lei, reprezentând cheltuielile de judecată suportate de SRL „Nagoltrans” în cauza anterioară împotriva lui Veaceslav Guțu, precum și faptul că reclamanta nu ar fi demonstrat respectarea procedurii prealabile de soluționare a litigiului în raport cu Veaceslav Cebotari. 6

Examinând apelul, instanța de apel a apreciat că prima instanță a aplicat eronat reglementările privind raportul de evaluare și procedura prealabilă, considerând că problema determinantă pentru soluționarea cauzei consta în existența sau inexistența unui raport contractual între SRL „Nagoltrans” și Veaceslav Cebotari.

Instanța de apel a reținut că, deși semnăturile aplicate în numele lui Veaceslav Guțu au fost executate de Veaceslav Cebotari, în cuprinsul contractului, în calitate de locatar, figurează datele de identitate ale lui Veaceslav Guțu, iar nu ale lui Veaceslav Cebotari.

Pornind de la această neconcordanță dintre persoana indicată formal drept parte contractuală și autorul semnăturilor, instanța de apel a concluzionat că între SRL „Nagoltrans” și Veaceslav Cebotari nu a fost încheiat un contract de locațiune valabil.

Instanța de apel a apreciat că simplul fapt al aplicării de către Veaceslav Cebotari a semnăturii pe un înscris în care o altă persoană este indicată drept locatar nu demonstrează, în lipsa altor probe concludente, că acesta și-ar fi exprimat voința de a contracta în nume propriu și de a-și asuma obligațiile rezultate din contract.

În consecință, instanța de apel a considerat că Veaceslav Cebotari nu se află în raporturi juridice contractuale cu SRL „Nagoltrans” și a respins integral acțiunea.

Completul de judecată constată însă că instanța de apel a soluționat cauza prin raportare exclusivă la inexistența unui contract valabil între reclamantă și pârât, fără a stabili complet circumstanțele de fapt și fără a determina natura raporturilor civile rezultate din conduita imputată lui Veaceslav Cebotari.

În particular, instanța de apel nu a stabilit cine a primit efectiv automobilul de la SRL „Nagoltrans”, cine l-a folosit în perioada cuprinsă între predare și restituire, cine a achitat suma de 4.000 lei menționată în actul de restituire și cine a restituit automobilul la 29 noiembrie 2018.

Instanța de apel nu a elucidat nici împrejurările în care Veaceslav Cebotari a intrat în posesia actelor de identitate ale lui Veaceslav Guțu și a aplicat înscrisul și semnăturile în numele acestuia pe contractul de locațiune și pe procesele-verbale aferente.

De asemenea, instanța de apel nu a examinat declarațiile administrate în procesul penal, inclusiv afirmațiile potrivit cărora Veaceslav Cebotari ar fi fost văzut folosind un automobil de model Toyota Corolla în perioada relevantă, precum și cele referitoare la discuțiile purtate ulterior între acesta, Veaceslav Guțu și reprezentanții SRL „Nagoltrans”.

Aceste declarații nu puteau fi preluate în mod automat drept fapte stabilite, însă impuneau o apreciere efectivă, în coroborare cu raportul de expertiză, contractul de locațiune, procesele-verbale de predare și restituire și celelalte probe administrate.

Instanța de apel urma, de asemenea, să stabilească dacă deteriorările consemnate la restituirea automobilului au fost produse în perioada în care acesta s- 7 ar fi aflat în folosința lui Veaceslav Cebotari și dacă există o legătură de cauzalitate între conduita acestuia și prejudiciul pretins de reclamantă.

Or, la momentul predării automobilului nu au fost consemnate defecțiuni, în timp ce în procesul-verbal de restituire au fost indicate deteriorări la bara de protecție față, bara de protecție spate, aplicațiile ușilor și capitonajul panoului cadrului parbrizului.

În acest context, simpla constatare a inexistenței unui contract valabil nu era suficientă pentru respingerea integrală a acțiunii, fără examinarea consecințelor juridice civile ale conduitei imputate lui Veaceslav Cebotari.

Inexistența unui raport contractual valabil nu exclude, prin ea însăși, posibilitatea angajării răspunderii civile delictuale sau apariția unei alte obligații civile, dacă împrejurările de fapt și condițiile prevăzute de lege sunt întrunite.

Instanța este cea care determină norma juridică aplicabilă raportului litigios, pornind de la obiectul acțiunii și de la circumstanțele de fapt invocate de reclamantă. Calificarea juridică propusă de parte nu este obligatorie pentru instanță, atât timp cât aceasta nu modifică obiectul acțiunii și temeiul factual al pretențiilor.

În speță, reclamanta a invocat nu doar neexecutarea obligației de plată a chiriei și a penalității contractuale, ci și folosirea actelor de identitate ale unei alte persoane, semnarea contractului și a actelor de predare și restituire în numele acesteia, folosirea automobilului și restituirea acestuia cu deteriorări.

Aceste împrejurări puteau avea relevanță atât pentru stabilirea unei eventuale asumări a obligațiilor civile, cât și pentru examinarea unei eventuale răspunderi necontractuale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă, totodată, că pretențiile formulate de reclamantă au o natură juridică diferită. Pretențiile privind chiria și penalitatea contractuală presupun existența unui raport contractual valabil, în timp ce pretenția privind repararea prejudiciului cauzat prin deteriorarea automobilului putea necesita o analiză distinctă, inclusiv prin prisma normelor privind răspunderea civilă delictuală.

Nici pretențiile privind profitul ratat, cheltuielile pentru evaluare și celelalte cheltuieli solicitate nu au fost analizate separat sub aspectul temeiului juridic, al caracterului cert și previzibil al prejudiciului și al legăturii de cauzalitate cu faptele imputate pârâtului.

Totodată, instanța de apel nu a examinat în ce măsură soluția pronunțată în cauza anterioară împotriva lui Veaceslav Guțu produce efecte în prezentul litigiu. Decizia Curții de Apel Bălți a stabilit că Veaceslav Guțu nu a semnat actele și nu se afla în raporturi contractuale cu SRL „Nagoltrans”, însă nu a soluționat problema existenței și naturii raporturilor civile dintre SRL „Nagoltrans” și Veaceslav Cebotari.

Prin urmare, constatarea făcută în cauza anterioară nu putea conduce automat la concluzia inexistenței oricărei obligații civile a lui Veaceslav Cebotari. 8

În lipsa elucidării circumstanțelor referitoare la predarea, folosirea și restituirea automobilului, la modalitatea de utilizare a identității lui Veaceslav Guțu și la producerea prejudiciului pretins, concluzia instanței de apel privind respingerea integrală a acțiunii este prematură.

Omisiunile constatate nu pot fi înlăturate de instanța de recurs, deoarece presupun stabilirea unor circumstanțe de fapt, cercetarea și aprecierea în ansamblu a probelor, precum și determinarea naturii raportului juridic și a condițiilor formei de răspundere civilă eventual aplicabile.

În aceste condiții, Completul de judecată constată că decizia instanței de apel se bazează pe o examinare incompletă a circumstanțelor determinante pentru soluționarea cauzei, iar recursul declarat de SRL „Nagoltrans” este întemeiat.

Prin urmare, decizia din 22 aprilie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, urmează a fi casată integral, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să stabilească, în baza unei aprecieri complete și coroborate a probelor, persoana care a primit, a folosit și a restituit automobilul, împrejurările în care Veaceslav Cebotari a semnat actele în numele lui Veaceslav Guțu, natura raporturilor juridice dintre părți, precum și existența condițiilor răspunderii civile în raport cu fiecare pretenție formulată.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,