2ra-517/25 — Încasarea datoriei

La 5 aprilie 2021, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în procedura falimentului a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Plotnicov, Ivan Plotnicov, Andrei Plotnicov și Galinei Plotnicova cu privire la încasarea datoriei la serviciile locativ comunale.

În motivarea acțiunii a indicat că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile pârâții sunt proprietarii apartamentului nr. 5 din str. G. Coșbuc 16 mun. Chișinău.

A menționat că din cauza neonorării obligațiilor de plată, pârâții înregistrează datorii pentru serviciile locativ comunale.

A explicat că în cazul prestării serviciilor comunale de către administratorul fondului locativ Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, prestarea serviciilor este efectuată în temeiul contului personal deschis pe numele pârâtului, iar potrivit recomandărilor CSJ nr.11 din 2012 şi Recomandării nr. 88 din 25 februarie 2016, rezultă că locatarii sunt obligați să achite contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale în cazul lipsei contractelor încheiate cu consumatorii, ceea ce rezultă şi din legislația aplicabilă.

Reclamantul a susținut că, este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii prealabile a pricinii pe cale extrajudiciară, deoarece prin intermediul facturilor lunare pârâtul a fost anunțat în vederea executării obligației de achitare a serviciilor locativ-comunale furnizate.

Drept urmare, a solicitat încasarea în mod solidar de la Veaceslav Plotnicov, Ivan Plotnicov, Andrei Plotnicov și Galina Plotnicova a datoriei pentru serviciile locativ comunale (deservire bloc locativ, transport deșeuri) în sumă de 1 300,04 lei, acumulate până în februarie 2021 pentru apartamentul nr. xxxxx, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 27 mai 2021, avocatul Alexei Croitor în interesele lui Ivan Plotnicov a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în procedura falimentului să 1 efectueze recalculul la consumul serviciilor locativ comunale pentru deservirea blocului locativ, transport deșeuri.

În argumentarea acțiunii reconvenționale a invocat că în cazul absenței locatarilor, plata pentru serviciile comunale și alte servicii se percepe conform prevederilor stipulate în anexa nr. 4 la prezentul Regulament.

Ulterior, la 27 ianuarie 2023, avocatul Alexei Croitor în interesele lui Ivan Plotnicov a depus cerere de concretizare a cerințelor din acțiunea reconvențională, solicitând obligarea Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în procedura falimentului să efectueze recalculul la consumul serviciilor locativ comunale pentru deservirea blocului locativ, transport deșeuri reieșind din faptul că la adresa din mun. xxxxx sunt doar doi locatari: Ivan Plotnicov și Galina Plotnicova, pentru perioada 2011-2020.

Prin hotărârea din 29 mai 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă parțial acțiunea depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în procedura falimentului. S-a încasat în mod solidar de la Veaceslav Plotnicov, Ivan Plotnicov, Andrei Plotnicov și Galina Plotnicova în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în procedura falimentului, datoria pentru serviciile locativ comunale în mărime de 1 300,04 lei, acumulată până în februarie 2021. S-a încasat în mod solidar de la Plotnicov Veaceslav, Plotnicov Andrei și Galina Plotnicova în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în procedura falimentului, cheltuielile de citare publică în mărime de 100 lei. S-a încasat în mod solidar de la Plotnicov Veaceslav, Plotnicov Ivan, Plotnicov Andrei și Galina Plotnicova în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 de lei. Acțiunea reconvențională depusă de Ivan Plotnicov, s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 26 martie 2025 a Curții de Apel Centru a fost respinsă cererea de apel depusă de avocatul Alexei Croitor în interesele lui Ivan Plotnicov și s-a menținut hotărârea din 29 mai 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a considerat corectă soluția primei instanțe, reținând că, potrivit art. 512, art. 514 și art. 572 din Codul civil, obligațiile urmează a fi executate în modul corespunzător, iar persoanele care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate. Totodată, în conformitate cu prevederile Legii serviciilor publice de gospodărie comunală și ale Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, plățile pentru serviciile locative și comunale se percep de la proprietarii și locatarii imobilelor conform facturilor emise.

Instanța de apel a constatat că pârâții sunt proprietarii xxxxx, fapt confirmat prin extrasul din registrul bunurilor imobile, iar potrivit informației eliberate de ÎM „InfoCom”, aceștia au înregistrată datorie pentru serviciile locativ-comunale în sumă de 1 300,04 lei. În aceste circumstanțe, instanța de apel a reținut că lipsa unui contract scris nu exonerează consumatorii de obligația de achitare a serviciilor prestate.

Referitor la argumentele apelantului privind incorectitudinea calculului datoriei, motivat de faptul că în apartament locuiesc doar două persoane, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, reiterând că toți pârâții sunt coproprietari ai imobilului. Prin prisma art. 796 și art. 797 din Codul civil, instanța de apel a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii solidare a debitorilor, iar faptul că în imobil ar locui doar două persoane nu constituie temei de exonerare de la plata serviciilor comunale.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a respins acțiunea reconvențională privind obligarea efectuării recalculului, deoarece pârâții nu au prezentat probe care să confirme că au informat Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în procedura falimentului despre absența unor persoane de la domiciliu și nici înscrisuri privind radierea acestora de la viza de reședință. De asemenea, s-a reținut că pârâții nu au contestat facturile emise pentru serviciile locativ-comunale, efectuând doar achitări parțiale.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul/reprezentantul a menționat că instanțele inferioare au aplicat eronat normele materiale și nu au examinat argumentele invocate în apel, menționând că hotărârea instanței de apel face trimitere la Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, act normativ care a fost abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 281 din 17 aprilie 2024.

Totodată, a invocat că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului privind numărul real al locatarilor apartamentului, deși din informațiile prezentate rezulta că în imobil locuiesc doar două persoane, iar tariful pentru serviciile comunale a fost calculat pentru mai multe persoane.

În continuare, recurentul/reprezentantul a invocat prevederile Legii nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, precum și dispozițiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191/2002, susținând că în cazul absenței locatarilor plata pentru anumite servicii comunale urmează a fi percepută conform anexei nr. 4 la Regulament, iar suma calculată pentru transportul deșeurilor depășește suma care urma a fi achitată de două persoane.

De asemenea, recurentul a mai invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând că instanța de apel nu și-a motivat suficient soluția și nu a examinat argumentele decisive invocate în apel. În acest sens, a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind obligația instanțelor de a motiva hotărârile judecătorești și de a răspunde argumentelor esențiale ale părților.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; 4 c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. 5

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată notează că argumentele invocate în recurs nu răstoarnă constatările instanței de apel și nu relevă aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Or, instanța de apel a stabilit în mod corect circumstanțele relevante ale cauzei, a apreciat probele administrate în conformitate cu prevederile legale și a reținut întemeiat existența obligației solidare a coproprietarilor privind achitarea serviciilor locativ-comunale.

Totodată, instanța de apel a motivat suficient soluția adoptată, expunând considerente clare privind respingerea pretențiilor referitoare la recalcularea datoriei și inexistența temeiurilor de exonerare de la plată. Prin urmare, criticile formulate de recurent reprezintă o reiterare a poziției procesuale examinate deja de instanțele inferioare și nu infirmă legalitatea și temeinicia deciziei contestate.

În lipsa unor erori de drept sau a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia atacată este legală și întemeiată.

În această ordine de idei, se reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat. 6

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Ivan Plotnicov, reprezentat de avocatul Alexei Croitor, împotriva deciziei din 26 martie 2025 a Curții de Apel Centru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7