Skok împotriva Sloveniei

Decizia nr. 4185/03, de către Pavel SKOK împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 10 martie 2009 ca Camera compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 27 ianuarie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere acordul de decontare semnat de părți, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Pavel Skok, este un cetățen sloven care s-a născut în 1968 și trăiește în Nazarje. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Verstovšek, avocat practicant la Celje.

Guvernul sloven (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General de Stat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 decembrie 1999, reclamantul a instituit proceduri civile împotriva Companiei Forestiere Nazarje – „“ (Gzdno gospodarstvo Nazarje d.d.) în Curtea de District a Celje ( Okrožno sodišče / Celju ) cerând daune pentru leziunile suferite într-un accident la locul de muncă. În timpul procedurii au fost desfășurate patru audieri și părțile au depus mai multe depuneri scrise. La 7 martie 2003, Curtea de District a pronunțat o hotărâre intermediară că GG a avut loc integral răspunderea pentru accident.

GG a apelat la Curtea Superioră a Celje ( Višje sodišče/ Celju La 3 februarie 2005, Curtea Superioră Celje a anulat hotărârea interimar din 7 martie 2003 și a trimis cazul la instanța de reexaminare de primă instanță. După reexaminare, la 18 octombrie 2005, Curtea de District Celje a pronunțat o hotărâre care respinge cererea de compensare a reclamantului. La 5 octombrie 2006, Curtea Supremă Celje a respins recursul. La 6 decembrie 2006, reclamantul a depus un recurs în fața Curții Supreme (Vrhovno sodišče Acțiunea este încă în așteptare. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor civile și în temeiul articolului 13 din Convenția cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens.

HOTĂRÂREA La 10 iulie 2008, Președintele Camerei a decis că acest caz ar trebui comunicat Guvernului pentru observații cu privire la admisibilitatea și fondurile sale. La 27 octombrie 2008, Guvernul a prezentat observațiile lor și a informat Curtea că au făcut o propunere de soluționare reclamantului. Prin acordul de decontare semnat de Oficiul Procurorului de Stat și de solicitant, primul a recunoscut o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și a acceptat să plătească reclamantului 450 euro (EUR) pentru prejudiciu moral și 286,54 euro (EUR) pentru costuri și cheltuieli. Reclamantul a acceptat suma ca o compensare integrală pentru daunele suportate din cauza lungii procedurii de mai sus și a renunțat la orice alte cereri împotriva Republicii Sloveniei în ceea ce privește prezenta plângere.

Din partea sa, la 3 octombrie 2008, reclamantul a informat Curtea că a ajuns la o înțelegere cu Procuratura de stat și că dorește să retragă cererea prezentată în fața Curții. Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, această chestiune a fost rezolvată la nivel intern și că reclamantul nu dorește să își continue cererea.

Este convins că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 4185/03 by Pavel SKOK against Slovenia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10 March 2009 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 27 January 2003, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having regard to the settlement agreement signed by the parties, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Pavel Skok, is a Slovenian national who was born in 1968 and lives in Nazarje. He was represented before the Court by Mr B. Verstovšek, a lawyer practising in Celje.

The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Lucijan Bembič, State Attorney-General. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 10 December 1999 the applicant instituted civil proceedings against the Forestry Company Nazarje – “ GG ” ( Gozdno gospodarstvo Nazarje d.d.) in the Celje District Court ( Okrožno sodišče v Celju ) seeking damages for the injuries sustained in an accident at work. During the proceedings four hearings were held and the parties filed several written submissions. On 7 March 2003 the Celje District Court delivered an interim judgment finding that GG bore full liability for the accident occurred.

GG appealed to the Celje Higher Court ( Višje sodišče v Celju ). On 3 February 2005 the Celje Higher Court quashed the interim judgment of 7 March 2003 and remitted the case to the first-instance court for re-examination. After re-examination, on 18 October 2005, the Celje District Court delivered a judgment rejecting the applicant's claim for compensation. The applicant appealed. On 5 October 2006 the Celje Higher Court rejected the appeal. On 6 December 2006 the applicant lodged an appeal on points of law with the Supreme Court ( Vrhovno sodišče ). The proceedings are still pending. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of civil proceedings and under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in that regard.

THE LAW On 10 July 2008 the President of the Chamber decided that the case should be communicated to the Government for observations on its admissibility and merits. On 27 October 2008 the Government submitted their observations and informed the Court that they had made a settlement proposal to the applicant. By the settlement agreement signed by the State's Attorney's Office and the applicant, the former acknowledged a violation of the right to a trial within a reasonable time and accepted to pay the applicant 450 euros (EUR) for non-pecuniary damage and 286.54 euros (EUR) for costs and expenses. The applicant accepted the amount as a full compensation for the damage sustained due to the length of the above proceedings and waived any further claims against the Republic of Slovenia in respect of this complaint.

For his part, on 3 October 2008, the applicant informed the Court that he had reached a settlement with the State's Attorney's Office and that he wished to withdraw his application introduced before the Court. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; or (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court takes note that following the settlement reached between the parties the matter has been resolved at the domestic level and that the applicant does not wish to pursue his application.

It is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols does not require the examination of the application to be continued (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President