Bekas împotriva Greciei

În cauza Bekas c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, președintă, Christos Rozakis, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și de Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 februarie 2009, înmânarea hotărârii, care a fost adoptată la această dată procedural La data la care a avut loc cauza se află o cerere (n 24454/07) îndreptată împotriva Republicii Elene și dintre care un resortisant al acestui stat, domnul Ioannis Bekas ( În conformitate cu art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Tribunalul a sesizat Curtea la 31 mai 2007, în conformitate cu art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului).

Reclamantul este reprezentat de domnul N. Anagnostopoulos și A. Psycha, avocați în Baroul de Onoare. La 7 februarie 2008, președinta primei secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. 3 din Convenție s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. DE FAPT, CIRCONSTANȚELE DE LA L'ESPECE Reclamantul s-a născut în 1935 și locuiește în Atena. El este ofițer de aviație militară, pensionat. La 26 iunie 1993, reclamantul sesizează instanța administrativă cu privire la o acțiune în vederea obținerii unei creșteri a pensiei sale. La 15 mai 1995, instanța a acceptat cererea sa (Decizia nr. 7015/1995). La 3 ianuarie 1996, casa ofițerilor a recurs.

La 16 martie 1998, instanța administrativă a recursului la recurs a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 1168/1998). La 12 octombrie 1998, casa s-a ocupat de casare. La data de 28 ianuarie 2002, la tribunal a fost suspendată de mai multe ori, printre care o amânare din cauza ținutei alegerilor legislative. 10. La 19 septembrie 2005, Consiliul de Stat a respins recursul (hotărârea nr. 2877/2005). Această hotărâre a fost netă și certificată conform la 21 decembrie 2006. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timpul rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție.

Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. În special, trebuie să se țină seama de numărul și complexitatea cauzelor care se află în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. În plus, el remarcă faptul că tribunalul a fost amânat o dată din cauza alegerilor parlamentare, un eveniment care nu este controlat de instanțe. 13. Procedura în litigiu a început la 26 iunie 1993, cu sesizarea instanței administrative da … Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție.

În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 15. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII.

16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 17. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea reafirmă că este de competența statelor contractante de a-și organiza sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta tuturor dreptul de a primi o decizie definitivă cu privire la contestațiile referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil într-un termen rezonabil (a se vedea Comingersoll S.A.

c. Portugalia [GC], nr 35382/97, § 24, CEDO 2000-IV). Prin urmare, având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerina termenului rezonabil din care rezultă că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nicio jurisdicție în care să se poată face o plângere cu privire la durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale.

19. Guvernanța, întrucât nu a existat în cazul de față o depășire a termenului rezonabil, contestă această teză. Cu privire la admisibilitate 20. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

Pe fond 21. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI 22. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu discerne în speță niciun motiv de sine eschivare de la această jurisprudență, cu atât mai mult cu cât Ön 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție.

III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 24. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul afirmă că o constatare de încălcare ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. Cu titlu alternativ, acesta susține că suma alocată în acest sens nu poate depăși 4 000 EUR. 27. Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu dincolo de termenul rezonabil În conformitate cu art. 41, reclamanta a cauzat reclamantului o anumită nedreptate morală, care a dus la acordarea unei despăgubiri.

Statuind în echitate, astfel cum se prevede la art. 41, îi alocă 12 000 EUR în acest scop, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 28. Reclamantul solicită, de asemenea, facturi în sprijinul acestora, 1 880 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate de instanțele interne și 3 În ceea ce privește cheltuielile suportate în fața Curții, guvernul afirmă că nu există o legătură de cauzalitate între cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și presupusele încălcări ale Convenției. În ceea ce privește cheltuielile suportate în fața Curții, guvernul declară că acestea sunt excesive și că suma alocată în acest sens nu poate depăși 1 000 EUR.

30. Curtea reamintește că achitarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). 31. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor naționale, Curtea a statuat deja că lungimea unei proceduri ar putea duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor reclamantului în fața instanțelor interne și că ar trebui, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37. Cu toate acestea, Curtea constată că cheltuielile solicitate în lai nu au fost generate de durata procedurii, ci sunt cheltuieli suportate în mod normal în cadrul procedurii în litigiu.

În plus, în ceea ce privește cheltuielile suportate pentru nevoile reprezentării reclamantului în fața acesteia, Curtea consideră că este rezonabil să îi aloce 1 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamant cu titlu de impozit. Interese moratoriu 32. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

PE CES, CURTEA, ÎN L 6 alin. (1) din Convenție A spus că a avut loc o încălcare a art. 13 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 12 000 EUR (doisprezece mii de euro) pentru daune morale și 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată de către acesta cu titlu de impozit pe venit începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

În limba franceză și apoi comunicat în scris la 12 martie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Nina Vajić Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE BEKAS c. GRÈCE ( Requête n o 24454/07) ARRÊT STRASBOURG 12 mars 2009 DÉFINITIF 12/06/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Bekas c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en une chambre composée de : Nina Vajić, présidente, Christos Rozakis, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, juges, et de Søren Nielsen, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 17 février 2009, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. Le requérant est né en 1935 et réside à Athènes. Il est officier de l’aviation militaire, à la retraite.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

11. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 13 DE LA CONVENTION

18. Le requérant se plaint également du fait qu’en Grèce il n’existe aucune juridiction à laquelle l’on puisse s’adresser pour se plaindre de la durée excessive de la procédure. Il invoque l’article 13 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles. »

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

24. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage