CASE OF VERETENNIKOV v. RUSSIA

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

12.03.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 6 - Right to a fair trial;Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF VERETENNIKOV v. RUSSIA (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1953 și locuiește în orașul Novaya Usman, regiunea Voronezh. La 17 sau 20 martie 1998, reclamantul a introdus o acțiune împotriva fostului său angajator, o întreprindere municipală, susținând reintegrarea sa în post și daune. La 3 iunie 1998, reclamantul a modificat cererile sale și a încercat să obțină anumite documente de la societatea contestată. La 8 februarie 2000, Curtea de District Chaunskiy din regiunea Chukotka a respins acțiunea reclamantului. La 6 aprilie 2000, Curtea regională Chukotka a anulat hotărârea și a remis cazul pentru o nouă examinare. În mai și iulie 2000 și ianuarie 2001 reclamantul a modificat cererile sale, a reiterat cererea de documente de la demandat și a solicitat instanței să cheme martorii. La 1 februarie 2001, Curtea de District a acordat în parte cererile reclamantului. La 24 mai 2001, Curtea Regională a anulat hotărârea și a remis cazul pentru reexaminare. În iulie 2001 și februarie 2002, reclamantul a modificat cererile sale. La 22 februarie 2002, Curtea de District a constatat pentru reclamant. Curtea l-a reintegrat și i-a acordat 67.960 ruble ruse (RUB) din cauza plății de concediu, RUB 39.766.09 pentru arridele salariale și pierderile de inflație, și RUB 10.000 în ceea ce privește prejudiciile morale. La 16 mai 2002, Curtea Regională a trimis cazul pentru o nouă examinare în partea plății de concediu și a susținut restul hotărârii. La 30 noiembrie 2002, reclamantul a primit RUB 39.766.09, astfel cum a fost atribuit de către instanță și o altă plată a RUB 17.397.14. 10. La 9 ianuarie 2003, Curtea de District a atribuit RUB 48.247 în plată de concediu. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală la 20 ianuarie 2003. 11. La 24 ianuarie 2003, biroul judecătorilor a deschis procedura de aplicare a procedurii. La 21 martie 2003, Curtea de District a ordonat biroului judecătorilor să colecteze RUB 30.849.86 din societatea contestată, deoarece, din cauza unei greșeli, reclamantul a primit deja RUB 17.397.14. 12. La 5 mai 2003, biroul judecătorilor a încheiat procedura de executare. Ei au susținut că hotărârea nu a putut fi executată din cauză că contestatorul nu avea proprietate sau fonduri; la 2 iulie 2002, întreprinderea a fost restructurată astfel încât activele sale să fi fost transferate în municipalitate. 13. Hotărârea din 9 ianuarie 2003 a fost executată în întregime la 14 aprilie 2006. 14. Codul civil definește întreprinderile unitare de stat și municipale ca o formă specială de entități juridice care nu exercită dreptul de proprietate în ceea ce privește proprietatea alocată lor de proprietar (art. 113 § 1). Statul sau autoritatea municipală deține proprietatea proprietății, însă întreprinderile pot exercita în ceea ce privește proprietatea respectivă dreptul de control economic sau de gestionare operativă (art. 113 § 2). 15. Administratorul unei întreprinderi unitare este desemnat de proprietar și raportează proprietarului (art. 113 § 4). Proprietarul are dreptul de a restructura sau de a lichida întreprinderea. Consimțământul proprietarului este obligatoriu pentru orice tranzacție care poate duce la împrumutare sau alienare a proprietății. 16. Proprietarul unei întreprinderi care are dreptul la control economic nu este responsabil pentru datoriile întreprinderii, cu excepția cazului în care proprietarul a provocat insolvența întreprinderii sau a încălcat procedura de lichidare (art. 114 § 7). Această întreprindere poate fi declarată insolventă în conformitate cu procedura de insolvență aplicabilă societăților private. 17. Proprietarul unei întreprinderi care are dreptul de administrare operativă este responsabil pentru datoriile întreprinderii în caz de insuficiență a fondurilor lor (art. 115). Această întreprindere nu poate fi declarată insolventă (art. 65).

The applicant was born in 1953 and lives in the town of Novaya Usman, Voronezh Region. 5. On 17 or 20 March 1998 the applicant brought an action against his former employer, a municipal enterprise, claiming his reinstatement in the post and damages. On 3 June 1998 the applicant amended his claims and sought to obtain certain documents from the respondent company. 6. On 8 February 2000 the Chaunskiy District Court of the Chukotka Region dismissed the applicant’s action. On 6 April 2000 the Chukotka Regional Court set aside the judgment and remitted the case for a fresh examination. 7. In May and July 2000 and January 2001 the applicant amended his claims, reiterated his claim for documents from the respondent and asked the court to call witnesses. On 1 February 2001 the District Court granted the applicant’s claims in part. On 24 May 2001 the Regional Court quashed the judgment and remitted the case for a re-trial. 8. In July 2001 and February 2002 the applicant amended his claims. On 22 February 2002 the District Court found for the applicant. The court reinstated him and awarded him 67,960 Russian roubles (RUB) on account of leave payment, RUB 39,766.09 for salary arrears and inflation losses, and RUB 10,000 in respect of non-pecuniary damage. On 16 May 2002 the Regional Court remitted the case for a new examination in the part of leave payment and upheld the remainder of the judgment. 9. On 30 November 2002 the applicant received RUB 39,766.09 as awarded by the court and another payment of RUB 17,397.14. 10. On 9 January 2003 the District Court awarded the applicant RUB 48,247 in leave payment. The judgment was not appealed against and became final on 20 January 2003. 11. On 24 January 2003 the bailiffs’ office opened enforcement proceedings. On 21 March 2003 the District Court instructed the bailiffs’ office to collect RUB 30,849.86 from the respondent company because due to a mistake the applicant had already received RUB 17,397.14. 12. On 5 May 2003 the bailiffs’ office closed the enforcement proceedings. They held that the judgment could not be enforced because the respondent had no property or funds; on 2 July 2002 the enterprise had been restructured so that its assets had been transferred to the municipality. 13. The judgment of 9 January 2003 was enforced in full on 14 April 2006. 14. The Civil Code defines State and municipal unitary enterprises as a special form of legal entities that do not exercise the right of ownership in respect of the property allocated to them by the property owner (Article 113 § 1). The State or municipal authority retains ownership of the property but the enterprise may exercise in respect of that property the right of economic control or operative management (Article 113 § 2). 15. The manager of a unitary enterprise is appointed by, and reports to, the owner (Article 113 § 4). The owner has the right to restructure or liquidate the enterprise. The owner’s consent is required for any transaction that may lead to encumbrance or alienation of the property. 16. The owner of an enterprise having the right of economic control is not liable for the enterprise’s debts unless the owner has caused insolvency of the enterprise or violated the procedure for its liquidation (Article 114 § 7). Such enterprise may be declared insolvent in accordance with the insolvency procedure applicable to private companies. 17. The owner of an enterprise having the right of operative management is liable for the enterprise’s debts in case of insufficiency of their funds (Article 115). Such enterprise may not be declared insolvent (Article 65).

§ Cauze similare