Ștefan BURUIAN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 17 martie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 21 martie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ștefan Buruian, este un național moldovenesc născut în 1948 și locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Băieșu, avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldovenesc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a inițiat proceduri judiciare împotriva Departamentului de Privatizare și a Ministerului Finanțelor pentru a obține prejudiciu material din cauza întârzierii în executarea unei hotărâri finale. La 6 mai 2004, Curtea de District Centru a ordonat Ministerului Finanțelor să plătească compensația reclamantului pentru prejudiciu material de 37.868 lei moldoveni (2.573 euro la momentul respectiv). La 21 septembrie 2004, Curtea de Apel Chișinău a anulat hotărârea instanței de primă instanță și a ordonat ca suma menționată să fie plătită de Departamentul de Privatizare. Nu a fost depusă recurs și hotărârea a devenit finală și executabilă la 7 octombrie 2004. La 5 noiembrie 2004, Curtea de District Centru a emis un mandat de executare. În ciuda mai multor încercări ale reclamantului de a obține executarea sa, hotărârea finală din 21 septembrie 2004 nu a fost pusă în aplicare până în prezent. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii în favoarea sa. De asemenea, el se plângea în temeiul articolului 13 din Convenție susținând că nu a avut la dispoziția sa un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția. La 23 ianuarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Vladimir Grosu, agent al Guvernului Republicii Moldova, declar că Guvernul Moldovei propune să plătească suma de 6.653 (sex mii șase sute și cincizeci și trei de euro) în favoarea dlui Ștefan BURUIAN, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit, de asemenea, următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Sergiu Băieșu, reprezentantul reclamantului în cazul de mai sus, menționează că Guvernul Moldovei este pregătit să plătească 6,653 (sex mii șase sute și cincizeci și trei de euro) în favoarea dlui Ștefan Buruian, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza
Application no. 13433/06
by Ștefan BURUIAN
against Moldova
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 17
March 2009 as a Chamber composed of:
Nicolas Bratza,
President,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi,
judges,
and Lawrence Early,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 21 March 2006,
Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Ștefan Buruian, is a Moldovan national who was born in 1948 and lives in Chișinău. He was represented before the Court by Mr
S.
Băieșu, a lawyer practising in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant initiated court proceedings against the Privatisation Department and the Ministry of Finance in order to obtain pecuniary damages due to the delay in the enforcement of a final court order.
On 6 May 2004, the Centru District Court ordered the Ministry of Finance to pay the applicant compensation for pecuniary damage amounting to 37,868 Moldovan lei (2,573 euros at the time).
The Ministry of Finance lodged an appeal against this judgment.
On 21 September 2004, the Chișinău Court of Appeal quashed the first-instance court’s judgment and ordered the above-mentioned sum to be paid by the Privatisation Department.
No appeal was lodged and the judgment became final and enforceable on 7
October 2004.
On 5 November 2004 the Centru District Court issued an enforcement warrant.
Despite several attempts of the applicant to obtain its enforcement, the final judgment of 21 September 2004 has not been enforced to date.
1.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that his right of access to court had been violated by the failure to enforce the judgment in his favour.
2.
He also complained under Article 13 of the Convention claiming he had not had at his disposal an effective domestic remedy for his Convention complaint under Article 6 § 1.
3.
The applicant also alleged that the failure to enforce the judgment had violated his right to protection of property as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
On 23 January 2009 the Court received the following declaration from the Government:
“I, Vladimir Grosu, Agent for the Government of Republic of Moldova, declare that the Government of Moldova offer to pay the sum of 6,653 (six thousand six hundred and fifty-three) euros to Mr Ștefan BURUIAN with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
The Court also received the following declaration signed by the applicant:
“I, Sergiu Băieșu, the applicant’s representative in the above case, note that the Government of Moldova are prepared to pay 6,653 (six thousand six hundred and fifty-three) euros to Mr Ștefan Buruian with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.
I accept the proposal and waive any further claims against Moldova in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1
in fine
of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Registrar
President